¹Rugăciunea proorocului Habacuc. (De cîntat în felul cîntecelor de jale).

¹A prayer of Habakkuk, the prophet, set to victorious music.

²Cînd am auzit, Doamne, ce ai vestit, m'am îngrozit. Însufleţeşte-Ţi lucrarea în cursul anilor, Doamne! Fă-Te cunoscut în trecerea anilor! Dar, în mînia Ta, adu-ţi aminte de îndurările Tale!

²Yahweh, I have heard of your fame. I stand in awe of your deeds, Yahweh. Renew your work in the midst of the years. In the midst of the years make it known. In wrath, you remember mercy.

³Dumnezeu vine din Teman, şi Cel Sfînt vine din muntele Paran... -(Oprire.) -Măreţia Lui acopere cerurile, şi slava Lui umple pămîntul.

³God came from Teman, the Holy One from Mount Paran. Selah. His glory covered the heavens, and his praise filled the earth.

⁴Strălucirea Lui este ca lumina soarelui, din mîna Lui pornesc raze, şi acolo este ascunsă tăria Lui.

⁴His splendor is like the sunrise. Rays shine from his hand, where his power is hidden.

⁵Înaintea Lui merge ciuma, şi molima calcă pe urmele lui.

⁵Plague went before him, and pestilence followed his feet.

⁶Se opreşte, şi măsoară pămîntul cu ochiul; priveşte, şi face pe neamuri să tremure; munţii cei vecinici se sfărîmă, dealurile cele vechi se pleacă; El umblă pe cărări vecinice.

⁶He stood, and shook the earth. He looked, and made the nations tremble. The ancient mountains were crumbled. The age-old hills collapsed. His ways are eternal.

⁷Văd corturile Etiopiei, pline de groază, şi se cutremură colibele din ţara Madianului.

⁷I saw the tents of Cushan in affliction. The dwellings of the land of Midian trembled.

⁸S'a mîniat oare Domnul pe rîuri? Împotriva rîurilor se aprinde mînia Ta, sau împotriva mării se varsă urgia Ta, de ai încălecat pe caii Tăi, şi Te-ai suit în carul Tău de biruinţă?

⁸Was Yahweh displeased with the rivers? Was your anger against the rivers, or your wrath against the sea, that you rode on your horses, on your chariots of salvation?

⁹Arcul Tău este desvelit; blestemele sînt săgeţile Cuvîntului Tău... -(Oprire.) -Tu despici pămîntul ca să dai drumul rîurilor.

⁹You uncovered your bow. You called for your sworn arrows. Selah. You split the earth with rivers.

¹⁰La vederea Ta, se cutremură munţii; se năpustesc rîuri de apă; adîncul îşi ridică glasul, şi îşi înalţă valurile în sus.

¹⁰The mountains saw you, and were afraid. The storm of waters passed by. The deep roared and lifted up its hands on high.

¹¹Soarele şi luna se opresc în locuinţa lor, de lumina săgeţilor Tale cari pornesc, de strălucirea suliţei Tale care luceşte.

¹¹The sun and moon stood still in the sky, at the light of your arrows as they went, at the shining of your glittering spear.

¹²Tu cutreieri pămîntul în urgia ta, zdrobeşti neamurile în mînia Ta.

¹²You marched through the land in wrath. You threshed the nations in anger.

¹³Ieşi ca să izbăveşti pe poporul Tău, să izbăveşti pe unsul Tău; sfărîmi acoperişul casei celui rău, o nimiceşti din temelii pînă în vîrf. -(Oprire.) -

¹³You went forth for the salvation of your people, for the salvation of your anointed. You crushed the head of the land of wickedness. You stripped them head to foot. Selah.

¹⁴Străpungi cu săgeţile Tale capul căpeteniilor lui, cari se năpustesc peste mine ca furtuna, să mă pună pe fugă, scoţînd strigăte de bucurie, ca şi cum ar fi şi mîncat pe cel nenorocit în culcuş.

¹⁴You pierced the heads of his warriors with their own spears. They came as a whirlwind to scatter me, gloating as if to devour the wretched in secret.

¹⁵Cu caii Tăi mergi pe mare, pe spuma apelor mari.

¹⁵You trampled the sea with your horses, churning mighty waters.

¹⁶Cînd am auzit... lucrul acesta, mi s'a cutremurat trupul; la vestea aceasta, mi se înfioară buzele, îmi intră putrezirea în oase, şi-mi tremură genunchii. Căci aş putea oare aştepta în tăcere ziua necazului, ziua cînd asupritorul va merge împotriva poporului?

¹⁶I heard, and my body trembled. My lips quivered at the voice. Rottenness enters into my bones, and I tremble in my place, because I must wait quietly for the day of trouble, for the coming up of the people who invade us.

¹⁷Căci chiar dacă smochinul nu va înflori, viţa nu va da niciun rod, rodul măslinului va lipsi, şi cîmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri din staule, şi nu vor mai fi boi în grajduri,

¹⁷For though the fig tree doesn’t flourish, nor fruit be in the vines; the labor of the olive fails, the fields yield no food; the flocks are cut off from the fold, and there is no herd in the stalls:

¹⁸eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mîntuirii mele!

¹⁸yet I will rejoice in Yahweh. I will be joyful in the God of my salvation!

¹⁹Domnul Dumnezeul este tăria mea; El îmi face picioarele ca ale cerbilor, şi mă face să merg pe înălţimile mele. -Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat cu instrumente cu coarde

¹⁹Yahweh, the Lord The word translated “Lord” is “Adonai.” , is my strength. He makes my feet like deer’s feet, and enables me to go in high places. For the music director, on my stringed instruments.