¹Acum dar nu este nici o osîndire pentru ceice sînt în Hristos Isus, cari nu trăiesc după îndemnurile firii pămînteşti, ci după îndemnurile Duhului.

¹There is therefore now no condemnation to those who are in Christ Jesus, who don’t walk according to the flesh, but according to the Spirit. NU omits “who don’t walk according to the flesh, but according to the Spirit”

²În adevăr, legea Duhului de viaţă în Hristos Isus, m'a izbăvit de Legea păcatului şi a morţii.

²For the law of the Spirit of life in Christ Jesus made me free from the law of sin and of death.

³Căci-lucru cu neputinţă Legii, întrucît firea pămîntească (Greceşte: carnea, aici şi peste tot unde e ,,firea pămîntească``.) o făcea fără putere-Dumnezeu a osîndit păcatul în firea pămîntească, trimeţînd, din pricina păcatului, pe însuş Fiul Său într'o fire asemănătoare cu a păcatului,

³For what the law couldn’t do, in that it was weak through the flesh, God did, sending his own Son in the likeness of sinful flesh and for sin, he condemned sin in the flesh;

⁴pentruca porunca Legii să fie împlinită în noi, cari trăim nu după îndemnurile firii pămînteşti, ci după îndemnurile Duhului.

⁴that the ordinance of the law might be fulfilled in us, who walk not after the flesh, but after the Spirit.

⁵În adevăr, ceice trăiesc după îndemnurile firii pămînteşti, umblă după lucrurile firii pămînteşti; pe cînd cei ce trăiesc după îndemnurile Duhului, umblă după lucrurile Duhului.

⁵For those who live according to the flesh set their minds on the things of the flesh, but those who live according to the Spirit, the things of the Spirit.

⁶Şi umblarea după lucrurile firii pămînteşti, este moarte, pe cînd umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi pace.

⁶For the mind of the flesh is death, but the mind of the Spirit is life and peace;

⁷Fiindcă umblarea după lucrurile firii pămînteşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci, ea nu se supune Legii lui Dumnezeu, şi nici nu poate să se supună.

⁷because the mind of the flesh is hostile towards God; for it is not subject to God’s law, neither indeed can it be.

⁸Deci, ceice sînt pămînteşti, nu pot să placă lui Dumnezeu.

⁸Those who are in the flesh can’t please God.

⁹Voi însă nu mai sînteţi pămînteşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în adevăr în voi. Dacă n'are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui.

⁹But you are not in the flesh but in the Spirit, if it is so that the Spirit of God dwells in you. But if any man doesn’t have the Spirit of Christ, he is not his.

¹⁰Şi dacă Hristos este în voi, trupul vostru, da, este supus morţii, din pricina păcatului; dar duhul vostru este viu, din pricina neprihănirii.

¹⁰If Christ is in you, the body is dead because of sin, but the spirit is alive because of righteousness.

¹¹Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi, va învia şi trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi.

¹¹But if the Spirit of him who raised up Jesus from the dead dwells in you, he who raised up Christ Jesus from the dead will also give life to your mortal bodies through his Spirit who dwells in you.

¹²Aşa dar, fraţilor, noi nu mai datorăm nimic firii pămînteşti, ca să trăim după îndemnurile ei.

¹²So then, brothers, we are debtors, not to the flesh, to live after the flesh.

¹³Dacă trăiţi după îndemnurile ei, veţi muri; dar dacă, prin Duhul, faceţi să moară faptele trupului, veţi trăi.

¹³For if you live after the flesh, you must die; but if by the Spirit you put to death the deeds of the body, you will live.

¹⁴Căci toţi ceice sînt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sînt fii ai lui Dumnezeu.

¹⁴For as many as are led by the Spirit of God, these are children of God.

¹⁵Şi voi n'aţi primit un duh de robie, ca să mai aveţi frică; ci aţi primit un duh de înfiere, care ne face să strigăm: ,,Ava! adică: Tată!``

¹⁵For you didn’t receive the spirit of bondage again to fear, but you received the Spirit of adoption, by whom we cry, “Abba Abba is an Aramaic word for father or daddy, often used affectionately and respectfully in prayer to our Father in heaven. ! Father!”

¹⁶Însuş Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că sîntem copii ai lui Dumnezeu.

¹⁶The Spirit himself testifies with our spirit that we are children of God;

¹⁷Şi, dacă sîntem copii, sîntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu, şi împreună moştenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi proslăviţi împreună cu El.

¹⁷and if children, then heirs; heirs of God, and joint heirs with Christ; if indeed we suffer with him, that we may also be glorified with him.

¹⁸Eu socotesc că suferinţele din vremea de acum nu sînt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită faţă de noi.

¹⁸For I consider that the sufferings of this present time are not worthy to be compared with the glory which will be revealed toward us.

¹⁹De asemenea, şi firea aşteaptă cu o dorinţă înfocată descoperirea fiilor lui Dumnezeu.

¹⁹For the creation waits with eager expectation for the children of God to be revealed.

²⁰Căci firea a fost supusă deşertăciunii-nu de voie, ci din pricina celui ce a supus -o-cu nădejdea însă,

²⁰For the creation was subjected to vanity, not of its own will, but because of him who subjected it, in hope

²¹că şi ea va fi izbăvită din robia stricăciunii, ca să aibă parte de slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu.

²¹that the creation itself also will be delivered from the bondage of decay into the liberty of the glory of the children of God.

²²Dar ştim că pînă în ziua de azi, toată firea suspină şi sufere durerile naşterii.

²²For we know that the whole creation groans and travails in pain together until now.

²³Şi nu numai ea, dar şi noi, cari avem cele dintîi roade ale Duhului, suspinăm în noi, şi aşteptăm înfierea, adică răscumpărarea trupului nostru.

²³Not only so, but ourselves also, who have the first fruits of the Spirit, even we ourselves groan within ourselves, waiting for adoption, the redemption of our body.

²⁴Căci în nădejdea aceasta am fost mîntuiţi. Dar o nădejde care se vede, nu mai este nădejde: pentrucă ce se vede, se mai poate nădăjdui?

²⁴For we were saved in hope, but hope that is seen is not hope. For who hopes for that which he sees?

²⁵Pe cînd, dacă nădăjduim ce nu vedem, aşteptăm cu răbdare.

²⁵But if we hope for that which we don’t see, we wait for it with patience.

²⁶Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră: căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar însuş Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite.

²⁶In the same way, the Spirit also helps our weaknesses, for we don’t know how to pray as we ought. But the Spirit himself makes intercession for us with groanings which can’t be uttered.

²⁷Şi Cel ce cercetează inimile, ştie care este năzuinţa Duhului; pentrucă El mijloceşte pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu.

²⁷He who searches the hearts knows what is on the Spirit’s mind, because he makes intercession for the saints according to God.

²⁸De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celorce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celorce sînt chemaţi după planul Său.

²⁸We know that all things work together for good for those who love God, to those who are called according to his purpose.

²⁹Căci pe aceia, pe cari i -a cunoscut mai dinainte, i -a şi hotărît mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentruca El să fie cel întîi născut dintre mai mulţi fraţi.

²⁹For whom he foreknew, he also predestined to be conformed to the image of his Son, that he might be the firstborn among many brothers. The word for “brothers” here and where context allows may also be correctly translated “brothers and sisters” or “siblings.”

³⁰Şi pe aceia pe cari i -a hotărît mai dinainte, i -a şi chemat; şi pe aceia pe cari i -a chemat, i -a şi socotit neprihăniţi; iar pe aceia pe cari i -a socotit neprihăniţi, i -a şi proslăvit.

³⁰Whom he predestined, those he also called. Whom he called, those he also justified. Whom he justified, those he also glorified.

³¹Deci, ce vom zice noi în faţa tuturor acestor lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?

³¹What then shall we say about these things? If God is for us, who can be against us?

³²El, care n'a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L -a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?

³²He who didn’t spare his own Son, but delivered him up for us all, how would he not also with him freely give us all things?

³³Cine va ridica pîră împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela, care -i socoteşte neprihăniţi!

³³Who could bring a charge against God’s chosen ones? It is God who justifies.

³⁴Cine -i va osîndi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu, şi mijloceşte pentru noi!

³⁴Who is he who condemns? It is Christ who died, yes rather, who was raised from the dead, who is at the right hand of God, who also makes intercession for us.

³⁵Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau strîmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia sau sabia?

³⁵Who shall separate us from the love of Christ? Could oppression, or anguish, or persecution, or famine, or nakedness, or peril, or sword?

³⁶După cum este scris: ,,Din pricina Ta sîntem daţi morţii toată ziua; sîntem socotiţi ca nişte oi de tăiat.``

³⁶Even as it is written, “For your sake we are killed all day long. We were accounted as sheep for the slaughter.” Psalm 44:22

³⁷Totuş în toate aceste lucruri noi sîntem mai mult decît biruitori, prin Acela care ne -a iubit.

³⁷No, in all these things, we are more than conquerors through him who loved us.

³⁸Căci sînt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpînirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare,

³⁸For I am persuaded, that neither death, nor life, nor angels, nor principalities, nor things present, nor things to come, nor powers,

³⁹nici înălţimea, nici adîncimea, nici o altă făptură (Sau: zidire.), nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru.

³⁹nor height, nor depth, nor any other created thing, will be able to separate us from the love of God, which is in Christ Jesus our Lord.