1Y FUÉ á mí palabra de Jehová, diciendo:
1Ut li Kâcuaß quiâtinac cuiqßuin ut quixye cue:
2Hijo del hombre, pon tu rostro contra Jerusalem, y derrama palabra sobre los santuarios, y profetiza sobre la tierra de Israel;
2—At ralal cuînk, ilon cuan cuiß li tenamit Jerusalén ut tâye resil reheb li raylal li tâchâlk saß xbên lin templo ut saß xbêneb ajcuiß laj Israel.
3Y dirás á la tierra de Israel: Así ha dicho Jehová: He aquí, que yo contra ti, y sacaré mi espada de su vaina, y talaré de ti al justo y al impío.
3Tâye reheb chi joßcaßin: Aßan aßin li naxye li Kâcuaß: Lâin xicß chic nequexcuil. Lâin tincuisi lin chßîchß saß li rochoch ut tinsach ruheb li tîc xchßôleb joß eb ajcuiß li yibru xnaßlebeb.
4Y por cuanto he de talar de ti al justo y al impío, por tanto, mi espada saldrá de su vaina contra toda carne, desde el mediodía hasta el aquilón:
4Joßcan nak lâin tinsach ruheb chixjunileb li tîqueb xchßôl joß eb ajcuiß li yibru xnaßlebeb. Tâticlâk chak saß li sur ut tâcuulâk toj saß li norte.
5Y sabrá toda carne que yo Jehová saqué mi espada de su vaina; no volverá más.
5Ut chixjunileb teßxqßue retal nak lâin li Kâcuaß xincuisi lin chßîchß saß li rochoch ut incßaß chic tinxoc saß xnaßaj.
6Y tú, hijo del hombre, gime con quebrantamiento de lomos, y con amargura; gime delante de los ojos de ellos.
6Joßcan nak tatyâbak, at ralal cuînk, xban xrahil âchßôl chiruheb. Yâban chi kßaxal ra saß âchßôl.
7Y será, que cuando te dijeren: ¿Por qué gimes tú? dirás: Por la fama que viene; y todo corazón se desleirá, y todas manos se debilitarán, y angustiaráse todo espíritu, y todas rodillas se irán en aguas: he aquí que viene, y hacerse ha, dice el Señor Jehov
7Nak teßxpatzß âcue cßaßut nak yôcat chi yâbac, lâat tâye reheb, “Yôquin chi yâbac xban resil li raylal li châlc re.” Nak têrabi resil lâex, cßajoß nak texxucuak. Mâcßaßak chic xmetzßêu lê rok êrukß. Sicsotkex aj chic xban êxiu ut chixjunilex tâchßinânk êchßôl. Cuulac re xkßehil. Relic chi yâl tâcßulmânk, chan li nimajcual Dios.
8Y fué á mí palabra de Jehová, diciendo:
8Li Kâcuaß quiâtinac cuiqßuin ut quixye cue:
9Hijo del hombre, profetiza, y di: Así ha dicho el Señor Jehová: Di: La espada, la espada está afilada, y aun acicalada;
9—At ralal cuînk, tâye resil li cßaßru tâcßulmânk. Tâye: Joßcaßin xye li Kâcuaß li nimajcual Dios. Li chßîchß ac kßesnanbil. Ac cauresinbil chi us.
10Para degollar víctimas está afilada, acicalada está para que relumbre. ¿Hemos de alegrarnos? A la vara de mi hijo viene menospreciando todo árbol.
10Li chßîchß aßin ac cauresinbil re camsînc. Kßesnanbil ut nalemtzßun. Eb li cualal incßajol queßxtzßektâna lix kßusbaleb. ¿Ma tâsahokß ta biß xchßôleb riqßuin li xinye?
11Y dióla á acicalar para tenerla á mano: la espada está afilada, y acicalada está ella, para entregralo en mano del matador.
11Li chßîchß kßesnanbil re ut cauresinbil re tâkßaxtesîk saß rukß li ani tâcamsînk reheb.
12Clama y aúlla, oh hijo del hombre; porque ésta será sobre mi pueblo, será ella sobre todos los príncipes de Israel. Temores de espada serán á mi pueblo: por tanto, hiere el muslo;
12At ralal cuînk, chatyâbak chi cau xban nak eb lin tenamit, aßaneb li teßsachekß ruheb xban li chßîchß aßan. Chixjunileb li tenamit, joß eb ajcuiß li cuanqueb xcuanquil teßsachekß ruheb. Joßcan nak ten re lâ chßôl xban li raylal li châlc re.
13Porque está probado. ¿Y qué, si la espada desprecia aun el cetro? El no será más, dice el Señor Jehová.
13Lâin tinyal rixeb laj Judá. ¿Ma târûk ta biß teßxcuy li raylal? Relic chi yâl tâsachekß ru lix cuanquilaleb, chan li nimajcual Dios.
14Tú pues, hijo del hombre, profetiza y bate una mano con otra, y dóblese la espada la tercera vez, la espada de muertos: ésta es espada de gran matanza que los penetrará,
14At ralal cuînk, tâye resil li cßaßru tâcßulmânk. Tâpokßpokßi lâ cuukß re nak laj camsinel tixtiquib camsînc. Chexcßulak cuibak oxibak sut li raylal aßin. Aßan aßin li chßîchß li tâcamsînk reheb chixjunileb yalak bar cuânkeb. Mâ jun reheb teßcolekß.
15Para que el corazón desmaye, y los estragos se multipliquen: en todas las puertas de ellos he puesto espanto de espada. Ah! dispuesta está para que relumbre, y aderezada para degollar.
15Cßajoß nak teßxucuak xban li chßîchß. Nabaleb li teßcamsîk xban. Saß chixjunileb li oquebâl teßril li chßîchß. Cßajoß nak nalemtzßun. Cauresinbil re tâcamsînk.
16Ponte á una parte, ponte á la diestra, ó ponte á la siniestra, hacia donde tu rostro se determinare.
16Li chßîchß aßan li tâcamsînk reheb li cuanqueb saß li nim ut aßan ajcuiß tâcamsînk reheb li cuanqueb saß li tzße. Aßan tâcamsînk reheb yalak bar cuanqueb.
17Y yo también batiré mi mano con mi mano, y haré reposar mi ira. Yo Jehová he hablado.
17Lâin tinpokßpokßi li cuukß ut tâcubêk lin joskßil. Lâin li nimajcual Dios ninyehoc re aßin.
18Y fué á mí palabra de Jehova, diciendo:
18Li Kâcuaß quiâtinac cuiqßuin ut quixye cue:
19Y tú, hijo del hombre, señálate dos caminos por donde venga la espada del rey de Babilonia: de una misma tierra salgan ambos: y echa mano á la suerte: en el principio del camino de la ciudad lo harás.
19—At ralal cuînk, tâqßue retalil cuib li be li teßnumekß cuiß lix reyeb laj Babilonia riqßuin lix chßîchß. Li cuib chi be teßticlâk saß jun chi naßajej. Tâqßue retalil saß li xâla be cßaßru tenamitil naxic cuiß li junjûnk chi be.
20El camino señalarás por donde venga la espada á Rabba de los hijos de Ammón, y á Judá contra Jerusalem la fuerte.
20Jun li be tâxic saß li tenamit Rabá lix naßajeb li ralal xcßajol laj Amón. Ut li jun chic tâxic saß li tenamit Jerusalén li cauresinbil re pletic. Aßan lix tenamiteb li ralal xcßajol laj Judá.
21Porque el rey de Babilonia se paró en una encrucijada, al principio de dos caminos, para tomar adivinación: acicaló saetas, consultó en ídolos, miró el hígado.
21Lix reyeb laj Babilonia tixxakab rib saß xâla be ut incßaß tixnau bar cuan li be tâxic cuiß. Tixkßehi riqßuin lix tzimaj ut tâpatzßok riqßuineb lix dios. Ut tâkßehînk riqßuin lix sâseb li xul li quixmayeja re tixnau bar cuan li be tâxic cuiß.
22La adivinación fué á su mano derecha, sobre Jerusalem, para poner capitanes, para abrir la boca á la matanza, para levantar la voz en grito, para poner ingenios contra las puertas, para fundar baluarte, y edificar fuerte.
22Nak tixkßehi tâcßutekß chiru nak tâxic Jerusalén li cuan saß lix nim ukß. Aran tixyîb lix naßajeb re teßxsut rix li tenamit. Ut teßxyîb ajcuiß lix cßanjelebâl ut lix taklebâl re teßoc cuiß saß li tenamit ut teßxchap. Li rey tixjap re, re nak eb li soldados teßoc chi pletic ut teßxtiquib xcamsinquileb li tenamit.
23Y seráles como adivinación mentirosa en sus ojos, por estar juramentados con juramento á ellos: mas él trae á la memoria la maldad, para prenderlos.
23Eb li cuanqueb Jerusalén incßaß teßxpâb nak oqueb re chi pletic eb laj Babilonia xban nak queßxbânu li contrato riqßuineb. Abanan lix yâlal aßin, aßan re nak tâjulticokß reheb li mâc li queßxbânu ut re ajcuiß xcßutbal chiruheb nak teßchapekß.
24Por tanto, así ha dicho el Señor Jehová: Por cuanto habéis hecho venir en memoria vuestras maldades, manifestando vuestras traiciones, y descubriendo vuestros pecados en todas vuestras obras; por cuanto habéis venido en memoria, seréis tomados á mano.
24Joßcan nak lâin li nimajcual Dios ninye: —Chêru nacßutun nak cuan lê mâc. Riqßuin chixjunil li nequebânu nacßutun lê mâc. Xban nak xekßetkßeti êrib, joßcan nak texchapekß.
25Y tú, profano é impío príncipe de Israel, cuyo día vino en el tiempo de la consumación de la maldad;
25Lâat lix reyeb laj Israel, incßaß us lâ naßleb. Xamux âcuib xban li mâusilal xabânu. Xcuulac xkßehil nak tâtoj rix lâ mâc xban nak xnumta lâ mâusilal.
26Así ha dicho el Señor Jehová: Depón la tiara, quita la corona: ésta no será más ésta: al bajo alzaré, y al alto abatiré.
26Lâin li nimajcual Dios ninye âcue: —Isi lâ corona li cuan saß âjolom, joß ajcuiß li tßicr li nacatzßap cuiß âjolom. Anakcuan tâjalâk chixjunil. Li mâcßaß xcuanquil tâqßuehekß xcuanquil, ut li cuan xcuanquil tâisîk xcuanquil.
27Del revés, del revés, del revés la tornaré; y no será ésta más, hasta que venga aquel cuyo es el derecho, y se la entregaré.
27Tâosokß chixjunil. Lâin tinpoß ru chixjunil. Ut incßaß chic tâyîbâk toj saß li cutan nak tâchâlk li jun li quinqßue xcuanquil chi rakoc âtin. Saß li cutan aßan lâin tinkßaxtesi saß rukß li cßanjel aßan.
28Y tú, hijo del hombre, profetiza, y di: Así ha dicho el Señor Jehová sobre los hijos de Ammón, y su oprobio. Dirás pues: La espada, la espada está desenvainada para degollar; acicalada para consumir con resplandor.
28Lâat, at ralal cuînk, tâye resil li cßaßru tâuxmânk. Tâye: Joßcaßin xye li nimajcual Dios chêrix lâex li ralal xcßajol laj Amón. Lâex li nequexhoboc reheb laj Israel. Li chßîchß ac isinbil chak saß li rochoch. Kßesnanbil re ut nalemtzßun. Ac cauresinbil re tâcamsînk.
29Te profetizan vanidad, adivínante mentira, para entregarte con los cuellos de los malos sentenciados á muerte, cuyo día vino en tiempo de la consumación de la maldad.
29Eb li visión li nequeril moco yâl ta ut li cßaßru nequekßehi ticßtiß. Numtajenak lê mâusilal ut incßaß us lê naßleb. Abanan cuulac re xkßehil nak têtoj rix lê mâusilal nak texcamsîk chi chßîchß.
30¿Tornaréla á su vaina? En el lugar donde te criaste, en la tierra donde has vivido, te tengo de juzgar.
30Xocomak lê chßîchß saß li rochoch, lâex aj Amón. Lâin tinrakok âtin saß êbên saß li naßajej li quexyoßla cuiß, saß li naßajej li cuanquex cuiß.
31Y derramaré sobre ti mi ira: el fuego de mi enojo haré encender sobre ti, y te entregaré en mano de hombres temerarios, artífices de destrucción.
31Lâex têqßue retal nak lâin tincuisi lin joskßil saß êbên. Chanchan jun li xam li yô chêcßatbal. Texinkßaxtesi saß rukßeb li cuînk li kßaxal joskßeb, li nequeßrahobtesin, ut teßxsach êru.Lâex tex-osokß saß li xam ut lê quiqßuel tâhoyekß saß lê naßaj. Ut mâ ani chic tâjulticânk êre xban nak lâin li Kâcuaß Dios ninyehoc re aßin.—
32Del fuego serás para ser consumido; tu sangre será en medio de la tierra; no habrá más memoria de ti: porque yo Jehová he hablado.
32Lâex tex-osokß saß li xam ut lê quiqßuel tâhoyekß saß lê naßaj. Ut mâ ani chic tâjulticânk êre xban nak lâin li Kâcuaß Dios ninyehoc re aßin.—