Spanish: Reina Valera (1909)

Kekchi

Ezekiel

33

1Y FUÉ á mí palabra de Jehová, diciendo:
1Li Kâcuaß quiâtinac cuiqßuin ut quixye cue:
2Hijo del hombre, habla á los hijos de tu pueblo, y diles: Cuando trajere yo espada sobre la tierra, y el pueblo de la tierra tomare un hombre de sus términos, y se lo pusiere por atalaya,
2—At ralal cuînk, âtinan riqßuineb lâ cuech tenamitil ut tâye reheb: Joßcaßin xye li Kâcuaß. Nak lâin tinqßue jun tenamit chi pletic riqßuin jun chic tenamit, li tenamit aßan tixsicß junak saß xyânkeb aßan chokß aj ilol re li tenamit.
3Y él viere venir la espada sobre la tierra, y tocare corneta, y avisare al pueblo;
3Nak laj ilol re li tenamit târil nak yôqueb chi châlc li xicß nequeßiloc reheb, tixyâbasi li trompeta re xyebal resil re li tenamit nak xeßchal chi pletic.
4Cualquiera que oyere el sonido de la corneta, y no se apercibiere, y viniendo la espada lo tomare, su sangre será sobre su cabeza.
4Cui ani târabi xyâb li trompeta ut mâcßaß tixbânu ut tâcamsîk xbaneb li xicß nequeßiloc re, aßan cuan re cui tâcamsîk.
5El sonido de la corneta oyó, y no se apercibió; su sangre será sobre él: mas el que se apercibiere, librará su vida.
5Lix camic tâcanâk saß xbên aßan xban nak xrabi xyâb li trompeta, ut mâcßaß quixbânu. Aban li tâabînk tixcol lix yußam.
6Pero si el atalaya viere venir la espada, y no tocare la corneta, y el pueblo no se apercibiere, y viniendo la espada, tomare de él alguno; por causa de su pecado fué tomado, mas demandaré su sangre de mano del atalaya.
6Cui laj ilol re li tenamit târil nak yôkeb chi châlc li xicß nequeßiloc reheb ut incßaß tixyâbasi lix trompeta, eb li tenamit teßcamsîk xbaneb, ut laj ilol re li tenamit, aßan cuan xmâc xban nak mâcßaß xbânu re xcolbaleb.
7Tú pues, hijo del hombre, yo te he puesto por atalaya á la casa de Israel, y oirás la palabra de mi boca, y los apercibirás de mi parte.
7Li Kâcuaß quixye cue: —Anakcuan, at ralal cuînk, yôquin châxakabanquil chokß aj ilol reheb li ralal xcßajol laj Israel. Chaqßue retal chixjunil li cßaßru tinye âcue, ut tâye aßan reheb.
8Diciendo yo al impío: Impío, de cierto morirás; si tú no hablares para que se guarde el impío de su camino, el impío morirá por su pecado, mas su sangre yo la demandaré de tu mano.
8Cui tinye âcue nak tâcâmk junak li incßaß us xnaßleb, tento nak lâat tâye re li jun aßan nak incßaß us yô, re nak tâyotßekß xchßôl ut tixjal xcßaßux. Cui incßaß tâchßolob xyâlal chiru, aßan tâcâmk xban lix mâc. Abanan saß âbên lâat tâcanâk lix camic.
9Y si tú avisares al impío de su camino para que de él se aparte, y él no se apartare de su camino, por su pecado morirá él, y tú libraste tu vida.
9Abanan cui tâye re nak incßaß us yô, ut aßan incßaß na-abin châcuu, li jun aßan tâcâmk. Abanan lix camic incßaß tâcanâk saß âbên.
10Tú pues, hijo del hombre, di á la casa de Israel: Vosotros habéis hablado así, diciendo: Nuestras rebeliones y nuestros pecados están sobre nosotros, y á causa de ellos somos consumidos: ¿cómo pues viviremos?
10At ralal cuînk, joßcaßin tâye reheb li ralal xcßajol laj Israel. Lâex nequeye, “Kßaxal ra cuanco xban li mâc ut li mâusilal nakabânu. Yôco chi osocß xban. ¿Chanru nak târûk tâcuânk kayußam?” chanquex.
11Diles: Vivo yo, dice el Señor Jehová, que no quiero la muerte del impío, sino que se torne el impío de su camino, y que viva. Volveos, volveos de vuestros caminos: ¿y por qué moriréis, oh casa de Israel?
11Tâye reheb nak li Kâcuaß xye chi joßcaßin: Yoßyôquin lâin li nimajcual Dios. Lâin incßaß nacuaj nak texcâmk saß lê mâc. Nacuaj ban nak têjal ênaßleb ut têcanab xbânunquil li mâusilal ut tâcuânk êyußam. Ex aj Israel, canabomak xbânunquil li mâusilal. ¿Cßaßut nak têqßue êrib chi câmc xban lê mâc?
12Y tú, hijo del hombre, di á los hijos de tu pueblo: La justicia del justo no lo librará el día que se rebelare; y la impiedad del impío no le será estorbo el día que se volviere de su impiedad; y el justo no podrá vivir por su justicia el día que pecare.
12At ralal cuînk, tâye reheb lâ cuech tenamitil nak lix tîquilal li tîc xchßôl incßaß tixcol aßan nak tâmâcobk, chi moco tâsachekß ru xban li mâusilal li quixbânu cui tixjal xcßaßux ut tixcanab xbânunquil li mâusilal. Cui junak tîc xchßôl tâoc chi mâcobc, aßan incßaß tâcolekß xban li tîquilal li quixbânu junxil.
13Diciendo yo al justo: De cierto vivirá, y él confiado en su justicia hiciere iniquidad, todas sus justicias no vendrán en memoria, sino que morirá por su iniquidad que hizo.
13Lâin naru ninye re junak li tîc xchßôl nak cuânk xyußam. Abanan cui naxcßojob xchßôl riqßuin li tîquilal li quixbânu ut riqßuin aßan tâoc chi mâcobc, lâin incßaß tinjultica li us li quixbânu. Aßan tâcâmk xban li mâc li quixbânu.
14Y diciendo yo al impío: De cierto morirás; si él se volviere de su pecado, é hiciere juicio y justicia,
14Cui lâin tinye re junak li naxbânu li mâusilal nak tâcâmk, ut cui aßan tixcanab xbânunquil li incßaß us ut tixbânu li us, aßan incßaß tâcâmk.
15Si el impío restituyere la prenda, devolviere lo que hubiere robado, caminare en las ordenanzas de la vida, no haciendo iniquidad, vivirá ciertamente y no morirá.
15Tâcuânk xyußam cui tixkßaxtesi li prenda li quixcßul nak quixqßue chi toß li tumin, ut cui tixkßaxtesi li cßaßru quirelkßa ut cui tixbânu li cßaßru naxye saß li chakßrab li naqßuehoc yußam. Cui tixcanab xbânunquil li mâusilal, relic chi yâl tâcuânk xyußam. Incßaß tâcâmk.
16No se le recordará ninguno de sus pecados que había cometido: hizo juicio y justicia; vivirá ciertamente.
16Incßaß tâqßuehekß saß xbên li mâc li quixbânu junxil. Quixbânu li us ut li tîquilal. Relic chi yâl tâcuânk xyußam.
17Luego dirán los hijos de tu pueblo: No es recta la vía del Señor: la vía de ellos es la que no es recta.
17Mâre lâ cuech tenamitil teßxye nak moco tîc ta li ninbânu lâin li Kâcuaß. Abanan li nequeßxbânu eb aßan, aßan li moco tîc ta.
18Cuando el justo se apartare de su justicia, é hiciere iniquidad, morirá por ello.
18Nak junak li tîc xchßôl tixjal xcßaßux ut tixcanab xbânunquil li tîquilal ut tixbânu li incßaß us, aßan tâcâmk xban li mâc li tixbânu.
19Y cuando el impío se apartare de su impiedad, é hiciere juicio y justicia, vivirá por ello.
19Ut cui junak li incßaß us xnaßleb tixcanab xbânunquil li mâusilal ut tixbânu li tîquilal ut li châbilal, aßan tâcuânk xyußam xban li us li tixbânu.
20Y dijisteis: No es recta la vía del Señor. Yo os juzgaré, oh casa de Israel, á cada uno conforme á sus caminos.
20Abanan lâex li ralal xcßajol laj Israel nequeye nak moco tîc ta li cßaßru ninbânu lâin. Lâin li nimajcual Dios tinrakok âtin saß êbên chêjûnkalex aß yal chanru lê yehom êbânuhom, chan li Dios.
21Y aconteció en el año duodécimo de nuestro cautiverio, en el mes décimo, á los cinco del mes, que vino á mí un escapado de Jerusalem, diciendo: La ciudad ha sido herida.
21Nak yô cablaju chihab kacßambal chi prêxil aran Babilonia, saß li ôb xbe li xlaje po, quicuulac cuiqßuin jun li cuînk quiêlelic Jerusalén. Li cuînk aßan quixye cue nak li tenamit Jerusalén ac x-êchanîc xbaneb li xicß nequeßiloc re.
22Y la mano de Jehová había sido sobre mí la tarde antes que el escapado viniese, y había abierto mi boca, hasta que vino á mí por la mañana; y abrió mi boca, y no más estuve callado.
22Saß li ecuu nak toj mâjiß nacuulac cuiqßuin li cuînk li quiêlelic chak Jerusalén, lâin quicuecßa xcuanquil li Kâcuaß. Ac xtehon lix tzßûmal cue ut quiru quinâtinac cuißchic saß li ekßela nak quicuulac cuiqßuin li cuînk.
23Y fué á mí palabra de Jehová, diciendo:
23Li Kâcuaß quiâtinac cuiqßuin ut quixye cue:
24Hijo del hombre, los que habitan aquellos desiertos en la tierra de Israel, hablando dicen: Abraham era uno, y poseyó la tierra: pues nosotros somos muchos; á nosotros es dada la tierra en posesión.
24—At ralal cuînk, eb laj Israel li cuanqueb saß lix tenamiteb, li jucßbil, yôqueb chixyebal chi joßcaßin: Laj Abraham jun ajcuiß chi cuînk, abanan chixjunil li naßajej quiqßueheß re. Lâo kßaxal nabalo. Joßcan nak li naßajej aßin xqßueheß chokß ke.
25Por tanto, diles: Así dicho el Señor Jehová: ¿Con sangre comeréis, y á vuestros ídolos alzaréis vuestros ojos, y sangre derramaréis, y poseeréis vosotros la tierra?
25Tâye reheb nak lâin li nimajcual Dios ninye: Lâex nequetiu li tib rochben lix quiqßuel. Ut nequelokßoni li jalanil dios ut nequexcamsin. ¿Ma naru ta biß têrêchani li naßajej aßin cui toj yôquex chixbânunquil li mâusilal?
26Estuvisteis sobre vuestras espadas, hicisteis abominación, y contaminasteis cada cual la mujer de su prójimo: ¿y habréis de poseer la tierra?
26Cau êchßôl saß xbên lê chßîchß ut nequebânu li mâusilal. Nequemux ru li rixakil lê ras êrîtzßin. Cui toj yôquex chixbânunquil li mâusilal, ¿chanru nak têrêchani li naßajej aßin?
27Les dirás así: Así ha dicho el Señor Jehová: Vivo yo, que los que están en aquellos asolamientos caerán á cuchillo, y al que está sobre la haz del campo entregaré á las bestias que lo devoren; y los que están en las fortalezas y en las cuevas, de pestilen
27Tâye reheb nak lâin li yoßyôquil Dios ninye nak relic chi yâl telajeßcamsîk li cuanqueb saß eb li tenamit li poßbileb. Ut eb li cuanqueb saß li cßalebâl teßlajeßcamsîk xbaneb li joskß aj xul. Ut eb li cuanqueb saß eb li ochoch pec ut saß eb li cab li nequeßxcol cuiß ribeb telajeßcâmk xban caki yajel.
28Y pondré la tierra en desierto y en soledad, y cesará la soberbia de su fortaleza; y los montes de Israel serán asolados, que no haya quien pase.
28Lâin tinsach ru li naßajej ut mâcßaß chic tâcuânk chi saß. Tinsach lix cuanquileb li queßxkßetkßeti cuiß ribeb. Mâcßaß chic tincanab saß eb li tzûl li cuanqueb Israel toj retal nak mâ ani tânumekß aran.
29Y sabrán que yo soy Jehová, cuando pusiere la tierra en soledad y desierto, por todas las abominaciones que han hecho.
29Lâin tinsukßisi lix naßajeb chokß chaki chßochß. Mâcßaß chic cuan chi saß tâcanâk xban li mâusilal quilajeßxbânu. Riqßuin aßin teßxqßue retal nak lâin li Kâcuaß Dios.
30Y tú, hijo del hombre, los hijos de tu pueblo se mofan de ti junto á las paredes y á las puertas de las casas, y habla el uno con el otro, cada uno con su hermano, diciendo: Venid ahora, y oid qué palabra sale de Jehová.
30At ralal cuînk, eb lâ cuech tenamitil nequeßxxakab ribeb chiru li tzßac ut saß eb li oquebâl reheb li rochocheb ut nequeßâtinac châcuix. Nequeßxye chi ribileb rib, “Yoßkeb kabihak cßaßru li esilal li tixye ke li Kâcuaß,” chanqueb.
31Y vendrán á ti como viene el pueblo, y se estarán delante de ti como mi pueblo, y oirán tus palabras, y no las pondrán por obra: antes hacen halagos con sus bocas, y el corazón de ellos anda en pos de su avaricia.
31Lin tenamit teßcuulak âcuiqßuin chirabinquil li cßaßru tâye joß cßaynakeb xbânunquil. Teßrabi li cßaßru tâye, abanan incßaß teßxbânu. Yal chi xtzßûmal reheb teßxye nak us lâ cuâtin, abanan saß xchßôleb caßaj cuiß li reheb aßan teßxcßoxla.
32Y he aquí que tú eres á ellos como cantor de amores, gracioso de voz y que canta bien: y oirán tus palabras, mas no las pondrán por obra.
32Chokß reheb aßan chanchanat jun aj bichanel joß jun li nabichan bich re rahoc chi chßinaßus. Teßrabi li cßaßru tâye abanan incßaß teßxbânu.Abanan tâcßulmânk li cßaßru xinye. Ut nak ac xcßulman, aran teßxqßue retal nak lâat tzßakal profeta li xatcuan saß xyânkeb.—
33Empero cuando ello viniere (he aquí viene) sabrán que hubo profeta entre ellos.
33Abanan tâcßulmânk li cßaßru xinye. Ut nak ac xcßulman, aran teßxqßue retal nak lâat tzßakal profeta li xatcuan saß xyânkeb.—