1Y VOLVIO Job á tomar su propósito, y dijo:
1Laj Job quixye ajcuiß reheb:
2Quién me tornase como en los meses pasados, Como en los días que Dios me guardaba,
2—Us raj tinsukßîk ta cuißchic saß eb li cutan xeßnumeß nak li Dios toj yô chi iloc cue,
3Cuando hacía resplandecer su candela sobre mi cabeza, A la luz de la cual yo caminaba en la oscuridad;
3nak li Dios toj yô chixqßuebal innaßleb. Chanchan nak yô chixcutanobresinquil lin be nak yôquin chi bêc saß kßojyîn.
4Como fué en los días de mi mocedad, Cuando el secreto de Dios estaba en mi tienda;
4Kßaxal us raj chokß cue nak tinsukßîk ta cuißchic saß insâjilal nak toj cuan chak nabal cßaßru cue, ut nak li Dios toj yô chirilbal lin jun cablal,
5Cuando aún el Omnipotente estaba conmigo, Y mis hijos alrededor de mi;
5nak li nimajcual Dios toj cuan cuiqßuin ut eb li cualal incßajol toj cuanqueb saß li cuochoch.
6Cuando lavaba yo mis caminos con manteca, Y la piedra me derramaba ríos de aceite!
6Saß eb li cutan aßan toj cuanqueb nabal li cuacax ut nabal li leche. Ut nabal li aceite na-el. Usta saß xyânkeb li pec, na-el chi châbil li cheß olivo.
7Cuando salía á la puerta á juicio, Y en la plaza hacía preparar mi asiento,
7Nak ninxic saß li tenamit, lâin ninchunla saß xyânkeb li nequeßrakoc âtin.
8Los mozos me veían, y se escondían; Y los viejos se levantaban, y estaban en pie;
8Eb li toj sâjeb nequeßel saß lin be nak ninnumeß re xqßuebal inlokßal. Ut eb li ac chêqueb nequeßxakli re incßulbal.
9Los príncipes detenían sus palabras, Ponían la mano sobre su boca;
9Ut eb li cuanqueb xcuanquil nequeßxcanab âtinac nak nequeßril cuu ut nequeßxcßut li rukßeb re nak incßaß chic teßecßânk li jun chßol.
10La voz de los principales se ocultaba, Y su lengua se pegaba á su paladar:
10Eb li nequeßcßamoc be, usta nînkeb xcuanquil, nequeßxcanab âtinac nak nin-oc saß xyânkeb re xqßuebal inlokßal.
11Cuando los oídos que me oían, me llamaban bienaventurado, Y los ojos que me veían, me daban testimonio:
11Eb li cristian li nequeßabin re li cßaßru ninye, nequeßxye, “Us xak re”, chanqueb. Ut eb li ani nequeßiloc re li cßaßru ninbânu, châbil nequeßxye chicuix.
12Porque libraba al pobre que gritaba, Y al huérfano que carecía de ayudador.
12Queßxye chi joßcan xban nak lâin nintenkßaheb li nebaß li tenkßâc teßraj, ut nintenkßaheb ajcuiß li mâcßaßeb xnaß xyucuaß, li mâ ani natenkßan reheb.
13La bendición del que se iba á perder venía sobre mí; Y al corazón de la viuda daba alegría.
13Lâin xintenkßaheb li cuanqueb saß raylal, ut eb aßan nequeßxtzßâma usilal saß inbên. Ut ninqßueheb ajcuiß xsahil xchßôleb li xmâlcaßan xban nak nintenkßaheb.
14Vestíame de justicia, y ella me vestía como un manto; Y mi toca era juicio.
14Junelic xinbânu li tîquilal ut li châbilal. Chanchan aj chic li cuakß li tîquilal ninbânu junelic.
15Yo era ojos al ciego, Y pies al cojo.
15Lâin junelic xintenkßaheb li mutzß ut eb li yêk rok. Chanchanin chic li xnakßeb ru ut chanchanin chic li rokeb.
16A los menesterosos era padre; Y de la causa que no entendía, me informaba con diligencia:
16Chanchanin chic lix yucuaßeb li nequeßraj tenkßâc. Ut lâin ajcuiß nincoloc reheb li jalaneb xtenamit.
17Y quebraba los colmillos del inicuo, Y de sus dientes hacía soltar la presa.
17Lâin nacuisi xcuanquileb li incßaß useb xnaßleb ut nincoleb li tacuasinbileb chiruheb li nequeßrahobtesin reheb.
18Y decía yo: En mi nido moriré, Y como arena multiplicaré días.
18Lâin nincßoxla saß inchßôl ut ninye: Najt tincuânk saß ruchichßochß. Ut nak ac tîxin chic tincâmk saß li cuochoch.
19Mi raíz estaba abierta junto á las aguas, Y en mis ramas permanecía el rocío.
19Cßajoßak xsahil saß inchßôl. Chanchanakin jun tôn li cheß aubil chire li nimaß. Ut li rukß natßakresîc xban li xchußque natßaneß chi kßek.
20Mi honra se renovaba en mí, Y mi arco se corroboraba en mi mano.
20Junelic châbil teßxye chicuix. Ut junelic cauhak cuib, chanquin saß inchßôl.
21Oíanme, y esperaban; Y callaban á mi consejo.
21Eb aßan nequeßxcanab ribeb chirabinquil li cßaßru ninye nak ninqßueheb lix naßlebeb.
22Tras mi palabra no replicaban, Y mi razón destilaba sobre ellos.
22Mâcßaß nequeßxye chirix li cßaßru ninye xban nak eb aßan nequeßxnau nak yâl li ninye. Chanchan nak narucß li haß li chßochß nak nequeßrabi li cuâtin.
23Y esperábanme como á la lluvia, Y abrían su boca como á la lluvia tardía.
23Junelic yôqueb chiroybeninquil nak tinâtinak. Chanchan nak na-oybenîc li hab saß li sakßehil.
24Si me reía con ellos, no lo creían: Y no abatían la luz de mi rostro.
24Nak raheb saß xchßôl lâin quinqßueheb xsahil xchßôleb ut xban nak sa saß inchßôl, quinqßueheb xcacuilal xchßôleb.Lâin ninyehoc reheb cßaßru teßxbânu ut lâin nincßamoc be chiruheb. Chanchanin jun li rey nacßamoc be chiruheb lix soldado. Nak raheb saß xchßôl, lâin nincßojobeb xchßôleb.
25Calificaba yo el camino de ellos, y sentábame en cabecera; Y moraba como rey en el ejército, Como el que consuela llorosos.
25Lâin ninyehoc reheb cßaßru teßxbânu ut lâin nincßamoc be chiruheb. Chanchanin jun li rey nacßamoc be chiruheb lix soldado. Nak raheb saß xchßôl, lâin nincßojobeb xchßôleb.