¹Pagkatapos nito'y ibinuka ni Job ang kaniyang bibig at sinumpa ang kaniyang kaarawan.

¹După aceea, Iov a deschis gura şi a blestemat ziua în care s'a născut.

²At si Job ay sumagot, at nagsabi,

²A luat cuvîntul şi a zis:

³Maparam nawa ang kaarawan ng kapanganakan sa akin, at ang gabi na nagsabi, may lalaking ipinaglihi.

³,,Blestemată să fie ziua în care m'am născut,

⁴Magdilim nawa ang kaarawang yaon; huwag nawang pansinin ng Dios mula sa itaas, ni silangan man ng liwanag.

⁴Prefacă-se în întunerec ziua aceea, să nu se îngrijească Dumnezeu de ea din cer, şi să nu mai strălucească lumina peste ea!

⁵Ang dilim at ang salimuot na kadiliman ang siyang mangagari niyaon; pag-ulapan nawa yaon; Pangilabutin nawa yaon ng lahat na nagpapadilim sa araw.

⁵S'o cuprindă întunerecul şi umbra morţii, nori groşi să vină peste ea, şi neguri de peste zi s'o înspăimînte!

⁶Suma gabing yaon nawa ang pagsasalimuot ng kadiliman: huwag nawang kagalakan sa mga araw ng sangtaon; huwag nawang mapasok sa bilang ng mga buwan.

⁶Noaptea aceea! S'o acopere întunerecul, să piară din an, să nu mai fie numărată între luni!

⁷Narito, mapagisa ang gabing yaon; huwag nawang datnan yaon ng masayang tinig.

⁷Da, stearpă să fie noaptea aceea, ducă-se veselia din ea!

⁸Sumpain nawa yaong nanganunumpa sa araw, ng nangamimihasang gumalaw sa buwaya.

⁸Blestemată să fie de ceice blastămă zilele, de ceice ştiu să întărîte Leviatanul;

⁹Mangagdilim nawa ang mga bituin ng pagtatakip-silim niyaon: maghintay nawa ng liwanag, nguni't huwag magkaroon: ni huwag mamalas ang mga bukang liwayway ng umaga:

⁹să se întunece stelele din amurgul ei, în zădar să aştepte lumina, şi să nu mai vadă genele zorilor zilei!

¹⁰Sapagka't hindi tinakpan ang mga pinto ng bahay-bata ng aking ina, o ikinubli man ang kabagabagan sa aking mga mata.

¹⁰Căci n'a închis pîntecele care m'a zămislit, nici n'a ascuns suferinţa dinaintea ochilor mei.

¹¹Bakit hindi pa ako namatay mula sa bahay-bata? Bakit di pa napatid ang aking hininga nang ipanganak ako ng aking ina?

¹¹Dece n'am murit în pîntecele mamei mele? Dece nu mi-am dat sufletul la ieşirea din pîntecele ei?

¹²Bakit tinanggap ako ng mga tuhod? O bakit ng mga suso, na aking sususuhin?

¹²Dece am găsit genunchi cari să mă primească? Şi ţîţe cari să-mi dea lapte?

¹³Sapagka't ngayon ay nahihiga sana ako at natatahimik; ako sana'y nakakatulog; na napapahinga ako:

¹³Acum aş fi culcat, aş fi liniştit, aş dormi şi m'aş odihni

¹⁴Na kasama ng mga hari at ng mga kasangguni sa lupa, na nagsisigawa ng mga dakong ilang sa ganang kanila;

¹⁴cu împăraţii şi cei mari de pe pămînt, cari şi-au zidit falnice morminte,

¹⁵O ng mga pangulo na nangagkaroon ng ginto, na pumuno sa kanilang bahay ng pilak:

¹⁵cu domnitorii cari aveau aur, şi şi-au umplut casele cu argint.

¹⁶O gaya sana ng nalagas na nakatago, na hindi nabuhay; gaya sana ng sanggol na kailan man ay hindi nakakita ng liwanag.

¹⁶Sau n'aş mai fi în viaţă, aş fi ca o stîrpitură îngropată, ca nişte copii cari n'au văzut lumina!

¹⁷Doo'y naglilikat ang masama sa pagbagabag; at doo'y nagpapahinga ang pagod.

¹⁷Acolo nu te mai necăjesc cei răi, acolo se odihnesc cei sleiţi de puteri.

¹⁸Doo'y ang mga bihag ay nangagpapahingang magkakasama; hindi nila naririnig ang tinig ng nagpapaatag.

¹⁸Acolo cei puşi în lanţuri sînt lăsaţi toţi în pace, nu mai aud glasul asupritorului;

¹⁹Ang mababa at ang mataas ay nangaroon; at ang alipin ay laya sa kaniyang panginoon.

¹⁹cel mai mic şi cel mare sînt tot una acolo, şi robul scapă de stăpînul său.

²⁰Bakit binibigyan ng liwanag ang nasa karalitaan, at ng buhay ang kaluluwang nasa kahirapan;

²⁰Pentru ce dă Dumnezeu lumină celui ce sufere, şi viaţă celor amăriţi la suflet,

²¹Na naghihintay ng kamatayan, nguni't hindi dumarating; at hinahangad ng higit kaysa mga kayamanang nakatago;

²¹cari aşteaptă moartea şi nu vine; măcar că o doresc mai mult decît o comoară,

²²Na nagagalak ng di kawasa, at nangasasayahan, pagka nasumpungan ang libingan?

²²cari n'ar mai putea de bucurie şi de veselie, dacă ar găsi mormîntul? -

²³Bakit binibigyan ng liwanag ang tao na kinalilingiran ng lakad, at ang kinulong ng Dios?

²³Pentruce, zic, dă El lumină omului care nu ştie încotro să meargă, pe care îl îngrădeşte Dumnezeu de toate părţile?

²⁴Sapagka't nagbubuntong hininga ako bago ako kumain, at ang aking mga angal ay bumubugsong parang tubig.

²⁴Suspinurile îmi sînt hrana de toate zilele, şi jalea mi se varsă ca apa.

²⁵Sapagka't ang bagay na aking kinatatakutan ay dumarating sa akin, at ang aking pinangingilabutan ay dumarating sa akin.

²⁵De ce mă tem, aceea mi se întîmplă; de ce mi -e frică, de aceea am parte!

²⁶Hindi ako tiwasay, ni ako man ay tahimik, ni ako man ay napapahinga; kundi kabagabagan ang dumarating.

²⁶N'am nici linişte, nici pace, nici odihnă, şi necazul dă peste mine.``