1人生在世多有愁苦
1Soarta omului pe pămînt este ca a unui ostaş, şi zilele lui sînt ca ale unui muncitor cu ziua.
2正如仆人切慕暮影，又像雇工盼望工价。
2Cum suspină robul după umbră, cum îşi aşteaptă muncitorul plata,
3照样，我有空虚的岁月，也有劳苦的黑夜为我派定。
3aşa am eu parte de luni de durere, şi partea mea sînt nopţi de suferinţă.
4我躺下的时候，就说：‘我什么时候起来？’然而，长夜漫漫，我辗转反侧，直到黎明。
4Mă culc, şi zic: ,Cînd mă voi scula? Cînd se va sfîrşi noaptea?` Şi mă satur de frămîntări pînă în revărsatul zorilor.
5我的肉体以虫子和土块为衣裳，我的皮肤裂开又流脓。
5Trupul mi se acopere cu viermi şi cu o coajă pămîntoasă, pielea-mi crapă şi se desface.
6我过的日子比梭还要快，在毫无盼望之中而结束。
6Zilele mele sboară mai iuţi decît suveica ţesătorului, se duc şi nu mai am nicio nădejde!
7求你记念我的性命不过是一口气，我的眼必不再看见福乐。
7Adu-Ţi aminte, Dumnezeule, că viaţa mea este doar o suflare! Ochii mei nu vor mai vedea fericirea.
8看我的，他的眼再也看不到我，你的眼要看我，我已经不在了。
8Ochiul, care mă priveşte, nu mă va mai privi; ochiul tău mă va căuta, şi nu voi mai fi.
9云彩怎样消散逝去，照样，人下阴间也不再上来。
9Cum se risipeşte norul şi trece, aşa nu se va mai ridica celce se pogoară în Locuinţa morţilor!
10他不再回自己的家，故乡再也不认识他。
10Nu se va mai întoarce în casa lui, şi nu-şi va mai cunoaşte locul în care locuia.
11因此，我不再禁止我的口，我要说出灵里的忧愁，倾诉心中的痛苦。
11De aceea nu-mi voi ţinea gura, ci voi vorbi în neliniştea inimii mele, mă voi tîngui în amărăciunea sufletului meu.
12埋怨 神待他过严我岂是洋海或是海怪，你竟然设守卫防备我？
12Oare o mare sînt eu, sau un balaur de mare, de-ai pus strajă în jurul meu?
13我若说：‘我的床必安慰我，我的榻必减轻我的苦情’，
13Cînd zic: ,Patul mă va uşura, culcuşul îmi va alina durerile,`
14你就用梦惊扰我，又用异象惊吓我，
14atunci mă înspăimînţi prin visuri, mă îngrozeşti prin vedenii.
15以致我宁可窒息而死，也不肯保留我这一身的骨头。
15Ah! aş vrea mai bine gîtuirea, mai bine moartea decît aceste oase!
16我厌恶自己，不愿永远活下去。任凭我吧，因为我的日子都是空虚的。
16Le dispreţuiesc!... nu voi trăi în veci... Lasă-mă, căci doar o suflare mi -i viaţa!
17人算什么，你竟看他为大，又把他放在心上；
17Ce este omul, ca să-Ţi pese atît de mult de el, ca să iei seama la el,
18每天早晨你都鉴察他，每时每刻你也试验他。
18să -l cercetezi în toate dimineţile, şi să -l încerci în toate clipele?
19你到什么时候才转眼不看我，任凭我咽下唾沫呢？
19Cînd vei înceta odată să mă priveşti? Cînd îmi vei da răgaz să-mi înghit scuipatul?
20鉴察世人的主啊！我若犯了罪，跟你有什么关系呢？你为什么把我当作箭靶，使我以自己为重担呢？
20Dacă am păcătuit, ce pot să-Ţi fac, Păzitorul oamenilor? Pentruce m'ai pus ţintă săgeţilor Tale, de am ajuns o povară chiar pentru mine însumi?
21你为什么不赦免我的过犯，除去我的罪孽呢？现在我快要躺卧在尘土中，那时你寻找我，我却不在了。”
21Pentruce nu-mi ierţi păcatul, şi pentruce nu-mi uiţi fărădelegea? Căci voi adormi în ţărînă, şi cînd mă vei căuta, nu voi mai fi!``