¹After this opened Job his mouth, and cursed his day.

¹După aceea, Iov a deschis gura şi a blestemat ziua în care s'a născut.

²And Job spake, and said,

²A luat cuvîntul şi a zis:

³Let the day perish wherein I was born, and the night in which it was said, There is a man child conceived.

³,,Blestemată să fie ziua în care m'am născut,

⁴Let that day be darkness; let not God regard it from above, neither let the light shine upon it.

⁴Prefacă-se în întunerec ziua aceea, să nu se îngrijească Dumnezeu de ea din cer, şi să nu mai strălucească lumina peste ea!

⁵Let darkness and the shadow of death stain it; let a cloud dwell upon it; let the blackness of the day terrify it.

⁵S'o cuprindă întunerecul şi umbra morţii, nori groşi să vină peste ea, şi neguri de peste zi s'o înspăimînte!

⁶As for that night, let darkness seize upon it; let it not be joined unto the days of the year, let it not come into the number of the months.

⁶Noaptea aceea! S'o acopere întunerecul, să piară din an, să nu mai fie numărată între luni!

⁷Lo, let that night be solitary, let no joyful voice come therein.

⁷Da, stearpă să fie noaptea aceea, ducă-se veselia din ea!

⁸Let them curse it that curse the day, who are ready to raise up their mourning.

⁸Blestemată să fie de ceice blastămă zilele, de ceice ştiu să întărîte Leviatanul;

⁹Let the stars of the twilight thereof be dark; let it look for light, but have none; neither let it see the dawning of the day:

⁹să se întunece stelele din amurgul ei, în zădar să aştepte lumina, şi să nu mai vadă genele zorilor zilei!

¹⁰Because it shut not up the doors of my mother's womb, nor hid sorrow from mine eyes.

¹⁰Căci n'a închis pîntecele care m'a zămislit, nici n'a ascuns suferinţa dinaintea ochilor mei.

¹¹Why died I not from the womb? why did I not give up the ghost when I came out of the belly?

¹¹Dece n'am murit în pîntecele mamei mele? Dece nu mi-am dat sufletul la ieşirea din pîntecele ei?

¹²Why did the knees prevent me? or why the breasts that I should suck?

¹²Dece am găsit genunchi cari să mă primească? Şi ţîţe cari să-mi dea lapte?

¹³For now should I have lain still and been quiet, I should have slept: then had I been at rest,

¹³Acum aş fi culcat, aş fi liniştit, aş dormi şi m'aş odihni

¹⁴With kings and counsellors of the earth, which build desolate places for themselves;

¹⁴cu împăraţii şi cei mari de pe pămînt, cari şi-au zidit falnice morminte,

¹⁵Or with princes that had gold, who filled their houses with silver:

¹⁵cu domnitorii cari aveau aur, şi şi-au umplut casele cu argint.

¹⁶Or as an hidden untimely birth I had not been; as infants which never saw light.

¹⁶Sau n'aş mai fi în viaţă, aş fi ca o stîrpitură îngropată, ca nişte copii cari n'au văzut lumina!

¹⁷There the wicked cease from troubling; and there the weary be at rest.

¹⁷Acolo nu te mai necăjesc cei răi, acolo se odihnesc cei sleiţi de puteri.

¹⁸There the prisoners rest together; they hear not the voice of the oppressor.

¹⁸Acolo cei puşi în lanţuri sînt lăsaţi toţi în pace, nu mai aud glasul asupritorului;

¹⁹The small and great are there; and the servant is free from his master.

¹⁹cel mai mic şi cel mare sînt tot una acolo, şi robul scapă de stăpînul său.

²⁰Wherefore is light given to him that is in misery, and life unto the bitter in soul;

²⁰Pentru ce dă Dumnezeu lumină celui ce sufere, şi viaţă celor amăriţi la suflet,

²¹Which long for death, but it cometh not; and dig for it more than for hid treasures;

²¹cari aşteaptă moartea şi nu vine; măcar că o doresc mai mult decît o comoară,

²²Which rejoice exceedingly, and are glad, when they can find the grave?

²²cari n'ar mai putea de bucurie şi de veselie, dacă ar găsi mormîntul? -

²³Why is light given to a man whose way is hid, and whom God hath hedged in?

²³Pentruce, zic, dă El lumină omului care nu ştie încotro să meargă, pe care îl îngrădeşte Dumnezeu de toate părţile?

²⁴For my sighing cometh before I eat, and my roarings are poured out like the waters.

²⁴Suspinurile îmi sînt hrana de toate zilele, şi jalea mi se varsă ca apa.

²⁵For the thing which I greatly feared is come upon me, and that which I was afraid of is come unto me.

²⁵De ce mă tem, aceea mi se întîmplă; de ce mi -e frică, de aceea am parte!

²⁶I was not in safety, neither had I rest, neither was I quiet; yet trouble came.

²⁶N'am nici linişte, nici pace, nici odihnă, şi necazul dă peste mine.``