¹Then Eliphaz the Temanite answered and said,

¹Elifaz din Teman a luat cuvîntul şi a zis:

²If we assay to commune with thee, wilt thou be grieved? but who can withhold himself from speaking?

²,,Dacă vom îndrăzni să-ţi vorbim, te vei supăra? Dar cine ar putea să tacă?

³Behold, thou hast instructed many, and thou hast strengthened the weak hands.

³De multeori tu ai învăţat pe alţii, şi ai întărit mînile slăbite.

⁴Thy words have upholden him that was falling, and thou hast strengthened the feeble knees.

⁴Cuvintele tale au ridicat pe cei ce se clătinau, şi ai întărit genunchii cari se îndoiau.

⁵But now it is come upon thee, and thou faintest; it toucheth thee, and thou art troubled.

⁵Şi acum, cînd este vorba de tine, eşti slab! Acum, cînd eşti atins tu, te turburi! Nu este frica ta de Dumnezeu sprijinul tău?

⁶Is not this thy fear, thy confidence, thy hope, and the uprightness of thy ways?

⁶Nădejdea ta, nu -i neprihănirea ta?

⁷Remember, I pray thee, who ever perished, being innocent? or where were the righteous cut off?

⁷Adu-ţi aminte, te rog: care nevinovat a perit? Cari oameni neprihăniţi au fost nimiciţi?

⁸Even as I have seen, they that plow iniquity, and sow wickedness, reap the same.

⁸După cîte am văzut eu, numai cei ce ară fărădelegea şi samănă nelegiuirea îi seceră roadele!

⁹By the blast of God they perish, and by the breath of his nostrils are they consumed.

⁹Aceia pier prin suflarea lui Dumnezeu, nimiciţi de vîntul mîniei Lui.

¹⁰The roaring of the lion, and the voice of the fierce lion, and the teeth of the young lions, are broken.

¹⁰Mugetul leilor încetează, dinţii puilor de lei sînt zdrobiţi!

¹¹The old lion perisheth for lack of prey, and the stout lion's whelps are scattered abroad.

¹¹Leul bătrîn piere din lipsă de pradă, şi puii leoaicei se risipesc.

¹²Now a thing was secretly brought to me, and mine ear received a little thereof.

¹²Un cuvînt s'a furişat pînă la mine, şi urechea mea i -a prins sunetele uşoare.

¹³In thoughts from the visions of the night, when deep sleep falleth on men,

¹³În clipa cînd vedeniile de noapte frămîntă gîndul, cînd oamenii sînt cufundaţi într'un somn adînc,

¹⁴Fear came upon me, and trembling, which made all my bones to shake.

¹⁴m'a apucat groaza şi spaima, şi toate oasele mi-au tremut.

¹⁵Then a spirit passed before my face; the hair of my flesh stood up:

¹⁵Un duh a trecut pe lîngă mine... Tot părul mi s'a sbîrlit ca ariciul...

¹⁶It stood still, but I could not discern the form thereof: an image was before mine eyes, there was silence, and I heard a voice, saying,

¹⁶Un chip cu o înfăţişare necunoscută era înaintea ochilor mei. Şi am auzit un glas care şoptea încetişor:

¹⁷Shall mortal man be more just than God? shall a man be more pure than his maker?

¹⁷,,Fi-va omul fără vină înaintea lui Dumnezeu? Fi-va el curat înaintea Celui ce l -a făcut?

¹⁸Behold, he put no trust in his servants; and his angels he charged with folly:

¹⁸Dacă n'are încredere Dumnezeu nici în slujitorii Săi, dacă găseşte El greşeli chiar la îngerii Săi,

¹⁹How much less in them that dwell in houses of clay, whose foundation is in the dust, which are crushed before the moth?

¹⁹cu cît mai mult la cei ce locuiesc în case de lut, cari îşi trag obîrşia din ţărînă, şi pot fi zdrobiţi ca un vierme!

²⁰They are destroyed from morning to evening: they perish for ever without any regarding it.

²⁰De dimineaţă pînă seara sînt zdrobiţi, pier pentru totdeauna, şi nimeni nu ţine seama de ei.

²¹Doth not their excellency which is in them go away? they die, even without wisdom.

²¹Li se taie firul vieţii: mor, şi tot n'au căpătat înţelepciunea!