¹But now they that are younger than I have me in derision, whose fathers I would have disdained to have set with the dogs of my flock.

¹Şi acum!... Am ajuns de rîsul celor mai tineri de cît mine, pe ai căror părinţi nu -i socoteam vrednici să -i pun printre cînii turmei mele.

²Yea, whereto might the strength of their hands profit me, in whom old age was perished?

²Dar la ce mi-ar fi folosit puterea mînilor lor, cînd ei nu erau în stare să ajungă la bătrîneţă?

³For want and famine they were solitary; fleeing into the wilderness in former time desolate and waste.

³Sfrijiţi de sărăcie şi foame, fug în locuri uscate, de multă vreme părăsite şi pustii.

⁴Who cut up mallows by the bushes, and juniper roots for their meat.

⁴Smulg ierburile sălbatice de lîngă copăcei, şi n'au ca pîne de cît rădăcina de bucsau.

⁵They were driven forth from among men, (they cried after them as after a thief;)

⁵Sînt izgoniţi din mijlocul oamenilor, strigă lumea după ei ca după nişte hoţi.

⁶To dwell in the cliffs of the valleys, in caves of the earth, and in the rocks.

⁶Locuiesc în văi îngrozitoare, în peşterile pămîntului şi în stînci.

⁷Among the bushes they brayed; under the nettles they were gathered together.

⁷Urlă printre stufişuri, şi se adună supt mărăcini.

⁸They were children of fools, yea, children of base men: they were viler than the earth.

⁸Fiinţe mîrşave şi dispreţuite, -sînt izgoniţi din ţară.

⁹And now am I their song, yea, I am their byword.

⁹Şi acum, astfel de oameni mă pun în cîntecele lor, am ajuns de batjocura lor.

¹⁰They abhor me, they flee far from me, and spare not to spit in my face.

¹⁰Mă urăsc, mă ocolesc, mă scuipă în faţă.

¹¹Because he hath loosed my cord, and afflicted me, they have also let loose the bridle before me.

¹¹Nu se mai sfiesc şi mă înjosesc, nu mai au niciun frîu înaintea mea.

¹²Upon my right hand rise the youth; they push away my feet, and they raise up against me the ways of their destruction.

¹²Ticăloşii aceştia se scoală la dreapta mea, şi îmi împing picioarele, şi îşi croiesc cărări împotriva mea ca să mă peardă.

¹³They mar my path, they set forward my calamity, they have no helper.

¹³Îmi nimicesc cărarea şi lucrează ca să mă prăpădească, ei, cărora nimeni nu le-ar veni în ajutor.

¹⁴They came upon me as a wide breaking in of waters: in the desolation they rolled themselves upon me.

¹⁴Ca printr'o largă spărtură străbat spre mine, se năpustesc supt pocnetul dărîmăturilor.

¹⁵Terrors are turned upon me: they pursue my soul as the wind: and my welfare passeth away as a cloud.

¹⁵Mă apucă groaza. Slava îmi este spulberată ca de vînt, ca un nor a trecut fericirea mea.

¹⁶And now my soul is poured out upon me; the days of affliction have taken hold upon me.

¹⁶Şi acum, mi se topeşte sufletul în mine, şi m'au apucat zilele suferinţei.

¹⁷My bones are pierced in me in the night season: and my sinews take no rest.

¹⁷Noaptea mă pătrunde şi-mi smulge oasele, durerea care mă roade nu încetează.

¹⁸By the great force of my disease is my garment changed: it bindeth me about as the collar of my coat.

¹⁸De tăria suferinţei haina îşi pierde faţa, mi se lipeşte de trup ca o cămaşă.

¹⁹He hath cast me into the mire, and I am become like dust and ashes.

¹⁹Dumnezeu m'a aruncat în noroi, şi am ajuns ca ţărîna şi cenuşa.

²⁰I cry unto thee, and thou dost not hear me: I stand up, and thou regardest me not.

²⁰Strig către Tine, şi nu-mi răspunzi; stau în picioare, şi nu mă vezi.

²¹Thou art become cruel to me: with thy strong hand thou opposest thyself against me.

²¹Eşti fără milă împotriva mea, lupţi împotriva mea cu tăria mînii Tale.

²²Thou liftest me up to the wind; thou causest me to ride upon it, and dissolvest my substance.

²²Mă ridici, îmi dai drumul pe vînt, şi mă nimiceşti cu suflarea furtunii.

²³For I know that thou wilt bring me to death, and to the house appointed for all living.

²³Căci ştiu că mă duci la moarte, în locul unde se întîlnesc toţi cei vii.

²⁴Howbeit he will not stretch out his hand to the grave, though they cry in his destruction.

²⁴Dar cel ce se prăbuşeşte nu-şi întinde mînile? Cel în nenorocire nu cere ajutor?

²⁵Did not I weep for him that was in trouble? was not my soul grieved for the poor?

²⁵Nu plîngeam eu pe cel amărît? N'avea inima mea milă de cel lipsit?

²⁶When I looked for good, then evil came unto me: and when I waited for light, there came darkness.

²⁶Mă aşteptam la fericire, şi cînd colo, nenorocirea a venit peste mine; trăgeam nădejde de lumină, şi cînd colo, a venit întunerecul.

²⁷My bowels boiled, and rested not: the days of affliction prevented me.

²⁷Îmi ferb măruntaiele fără încetare, m'au apucat zilele de durere.

²⁸I went mourning without the sun: I stood up, and I cried in the congregation.

²⁸Umblu înegrit, dar nu de soare. Mă scol în plină adunare, şi strig ajutor.

²⁹I am a brother to dragons, and a companion to owls.

²⁹Am ajuns frate cu şacalii, tovarăş cu struţii.

³⁰My skin is black upon me, and my bones are burned with heat.

³⁰Pielea mi se înegreşte şi cade, iar oasele îmi ard şi se usucă.

³¹My harp also is turned to mourning, and my organ into the voice of them that weep.

³¹Arfa mea s'a prefăcut în instrument de jale, şi cavalul meu scoate sunete plîngătoare.