¹Moreover Job continued his parable, and said,

¹Iov a luat din nou cuvîntul în pilde, şi a zis:

²Oh that I were as in months past, as in the days when God preserved me;

²,,Oh! cum nu pot să fiu ca în lunile trecute, ca în zilele cînd mă păzea Dumnezeu,

³When his candle shined upon my head, and when by his light I walked through darkness;

³cînd candela Lui strălucea deasupra capului meu, şi Lumina lui mă călăuzea în întunerec!

⁴As I was in the days of my youth, when the secret of God was upon my tabernacle;

⁴Cum nu sînt ca în zilele puterii mele, cînd Dumnezeu veghea ca un prieten peste cortul meu,

⁵When the Almighty was yet with me, when my children were about me;

⁵cînd Cel Atotputernic încă era cu mine, şi cînd copiii mei stăteau în jurul meu;

⁶When I washed my steps with butter, and the rock poured me out rivers of oil;

⁶cînd mi se scăldau paşii în smîntînă, şi stînca vărsa lîngă mine pîraie de untdelemn!

⁷When I went out to the gate through the city, when I prepared my seat in the street!

⁷Dacă ieşeam să mă duc la poarta cetăţii, şi dacă îmi pregăteam un scaun în piaţă,

⁸The young men saw me, and hid themselves: and the aged arose, and stood up.

⁸tinerii se trăgeau înapoi la apropierea mea, bătrînii se sculau şi stăteau în picioare.

⁹The princes refrained talking, and laid their hand on their mouth.

⁹Mai marii îşi opriau cuvîntările, şi îşi puneau mîna la gură.

¹⁰The nobles held their peace, and their tongue cleaved to the roof of their mouth.

¹⁰Glasul căpeteniilor tăcea, şi li se lipea limba de cerul gurii.

¹¹When the ear heard me, then it blessed me; and when the eye saw me, it gave witness to me:

¹¹Urechea care mă auzea, mă numea fericit, ochiul care mă vedea mă lăuda.

¹²Because I delivered the poor that cried, and the fatherless, and him that had none to help him.

¹²Căci scăpam pe săracul care cerea ajutor, şi pe orfanul lipsit de sprijin.

¹³The blessing of him that was ready to perish came upon me: and I caused the widow's heart to sing for joy.

¹³Binecuvîntarea nenorocitului venea peste mine, umpleam de bucurie inima văduvei.

¹⁴I put on righteousness, and it clothed me: my judgment was as a robe and a diadem.

¹⁴Mă îmbrăcam cu dreptatea şi -i slujeam de îmbrăcăminte, neprihănirea îmi era manta şi turban.

¹⁵I was eyes to the blind, and feet was I to the lame.

¹⁵Orbului îi eram ochi, şi şchiopului picior.

¹⁶I was a father to the poor: and the cause which I knew not I searched out.

¹⁶Celor nenorociţi le eram tată, şi cercetam pricina celui necunoscut.

¹⁷And I brake the jaws of the wicked, and plucked the spoil out of his teeth.

¹⁷Rupeam falca celui nedrept, şi -i smulgeam prada din dinţi.

¹⁸Then I said, I shall die in my nest, and I shall multiply my days as the sand.

¹⁸Atunci ziceam: ,În cuibul meu voi muri, zilele mele vor fi multe ca nisipul.

¹⁹My root was spread out by the waters, and the dew lay all night upon my branch.

¹⁹Apa va pătrunde în rădăcinile mele, roua va sta toată noaptea peste ramurile mele.

²⁰My glory was fresh in me, and my bow was renewed in my hand.

²⁰Slava mea va înverzi neîncetat, şi arcul îmi va întineri în mînă.`

²¹Unto me men gave ear, and waited, and kept silence at my counsel.

²¹Oamenii mă ascultau şi aşteptau, tăceau înaintea sfaturilor mele.

²²After my words they spake not again; and my speech dropped upon them.

²²După cuvîntările mele, niciunul nu răspundea, şi cuvîntul meu era pentru toţi o rouă binefăcătoare.

²³And they waited for me as for the rain; and they opened their mouth wide as for the latter rain.

²³Mă aşteptau ca pe ploaie, căscau gura ca după ploaia de primăvară.

²⁴If I laughed on them, they believed it not; and the light of my countenance they cast not down.

²⁴Cînd li se muia inima, le zîmbeam. şi nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea.

²⁵I chose out their way, and sat chief, and dwelt as a king in the army, as one that comforteth the mourners.

²⁵Îmi plăcea să mă duc la ei, şi mă aşezam în fruntea lor; eram ca un împărat în mijlocul unei oştiri, ca un mîngîietor lîngă nişte întristaţi.