¹Elihu spake moreover, and said,

¹Elihu a luat din nou cuvîntul, şi a zis:

²Thinkest thou this to be right, that thou saidst, My righteousness is more than God's?

²,,Îţi închipuieşti că ai dreptate, şi crezi că te îndreptăţeşti înaintea lui Dumnezeu,

³For thou saidst, What advantage will it be unto thee? and, What profit shall I have, if I be cleansed from my sin?

³cînd zici: ,La ce-mi foloseşte, ce cîştig am că nu păcătuiesc?`

⁴I will answer thee, and thy companions with thee.

⁴Îţi voi răspunde şi la aceasta, ţie, şi prietenilor tăi totodată.

⁵Look unto the heavens, and see; and behold the clouds which are higher than thou.

⁵Uită-te spre ceruri, şi priveşte! Vezi norii, cît de sus sînt faţă de tine?

⁶If thou sinnest, what doest thou against him? or if thy transgressions be multiplied, what doest thou unto him?

⁶Dacă păcătuieşti, ce rău Îi faci Lui? Şi cînd păcatele ţi se înmulţesc, ce -I faci Lui?

⁷If thou be righteous, what givest thou him? or what receiveth he of thine hand?

⁷Dacă eşti drept, ce -I dai Lui? Ce primeşte El din mîna ta?

⁸Thy wickedness may hurt a man as thou art; and thy righteousness may profit the son of man.

⁸Răutatea ta nu poate vătăma decît semenului tău, dreptatea ta nu foloseşte decît fiului omului.

⁹By reason of the multitude of oppressions they make the oppressed to cry: they cry out by reason of the arm of the mighty.

⁹Oamenii strigă împotriva mulţimii apăsătorilor, se plîng de silnicia multora;

¹⁰But none saith, Where is God my maker, who giveth songs in the night;

¹⁰dar niciunul nu zice: ,Unde este Dumnezeu, Făcătorul meu, care ne insuflă cîntări de veselie noaptea,

¹¹Who teacheth us more than the beasts of the earth, and maketh us wiser than the fowls of heaven?

¹¹care ne învaţă mai mult decît pe dobitoacele pămîntului, şi ne dă mai multă pricepere decît păsărilor cerului?`

¹²There they cry, but none giveth answer, because of the pride of evil men.

¹²Să tot strige ei atunci, căci Dumnezeu nu răspunde, din pricina mîndriei celor răi.

¹³Surely God will not hear vanity, neither will the Almighty regard it.

¹³Degeaba strigă, căci Dumnezeu n'ascultă, Cel Atotputernic nu ia aminte.

¹⁴Although thou sayest thou shalt not see him, yet judgment is before him; therefore trust thou in him.

¹⁴Măcarcă zici că nu -L vezi, totuş pricina ta este înaintea Lui: aşteaptă -L!

¹⁵But now, because it is not so, he hath visited in his anger; yet he knoweth it not in great extremity:

¹⁵Dar, pentru că mînia Lui nu pedepseşte încă, nu înseamnă că puţin Îi pasă de nelegiuire.

¹⁶Therefore doth Job open his mouth in vain; he multiplieth words without knowledge.

¹⁶Aşa că Iov îşi deschide gura degeaba, şi spune o mulţime de vorbe fără rost.``