¹Is there not an appointed time to man upon earth? are not his days also like the days of an hireling?

¹Soarta omului pe pămînt este ca a unui ostaş, şi zilele lui sînt ca ale unui muncitor cu ziua.

²As a servant earnestly desireth the shadow, and as an hireling looketh for the reward of his work:

²Cum suspină robul după umbră, cum îşi aşteaptă muncitorul plata,

³So am I made to possess months of vanity, and wearisome nights are appointed to me.

³aşa am eu parte de luni de durere, şi partea mea sînt nopţi de suferinţă.

⁴When I lie down, I say, When shall I arise, and the night be gone? and I am full of tossings to and fro unto the dawning of the day.

⁴Mă culc, şi zic: ,Cînd mă voi scula? Cînd se va sfîrşi noaptea?` Şi mă satur de frămîntări pînă în revărsatul zorilor.

⁵My flesh is clothed with worms and clods of dust; my skin is broken, and become loathsome.

⁵Trupul mi se acopere cu viermi şi cu o coajă pămîntoasă, pielea-mi crapă şi se desface.

⁶My days are swifter than a weaver's shuttle, and are spent without hope.

⁶Zilele mele sboară mai iuţi decît suveica ţesătorului, se duc şi nu mai am nicio nădejde!

⁷O remember that my life is wind: mine eye shall no more see good.

⁷Adu-Ţi aminte, Dumnezeule, că viaţa mea este doar o suflare! Ochii mei nu vor mai vedea fericirea.

⁸The eye of him that hath seen me shall see me no more: thine eyes are upon me, and I am not.

⁸Ochiul, care mă priveşte, nu mă va mai privi; ochiul tău mă va căuta, şi nu voi mai fi.

⁹As the cloud is consumed and vanisheth away: so he that goeth down to the grave shall come up no more.

⁹Cum se risipeşte norul şi trece, aşa nu se va mai ridica celce se pogoară în Locuinţa morţilor!

¹⁰He shall return no more to his house, neither shall his place know him any more.

¹⁰Nu se va mai întoarce în casa lui, şi nu-şi va mai cunoaşte locul în care locuia.

¹¹Therefore I will not refrain my mouth; I will speak in the anguish of my spirit; I will complain in the bitterness of my soul.

¹¹De aceea nu-mi voi ţinea gura, ci voi vorbi în neliniştea inimii mele, mă voi tîngui în amărăciunea sufletului meu.

¹²Am I a sea, or a whale, that thou settest a watch over me?

¹²Oare o mare sînt eu, sau un balaur de mare, de-ai pus strajă în jurul meu?

¹³When I say, My bed shall comfort me, my couch shall ease my complaints;

¹³Cînd zic: ,Patul mă va uşura, culcuşul îmi va alina durerile,`

¹⁴Then thou scarest me with dreams, and terrifiest me through visions:

¹⁴atunci mă înspăimînţi prin visuri, mă îngrozeşti prin vedenii.

¹⁵So that my soul chooseth strangling, and death rather than my life.

¹⁵Ah! aş vrea mai bine gîtuirea, mai bine moartea decît aceste oase!

¹⁶I loathe it; I would not live alway: let me alone; for my days are vanity.

¹⁶Le dispreţuiesc!... nu voi trăi în veci... Lasă-mă, căci doar o suflare mi -i viaţa!

¹⁷What is man, that thou shouldest magnify him? and that thou shouldest set thine heart upon him?

¹⁷Ce este omul, ca să-Ţi pese atît de mult de el, ca să iei seama la el,

¹⁸And that thou shouldest visit him every morning, and try him every moment?

¹⁸să -l cercetezi în toate dimineţile, şi să -l încerci în toate clipele?

¹⁹How long wilt thou not depart from me, nor let me alone till I swallow down my spittle?

¹⁹Cînd vei înceta odată să mă priveşti? Cînd îmi vei da răgaz să-mi înghit scuipatul?

²⁰I have sinned; what shall I do unto thee, O thou preserver of men? why hast thou set me as a mark against thee, so that I am a burden to myself?

²⁰Dacă am păcătuit, ce pot să-Ţi fac, Păzitorul oamenilor? Pentruce m'ai pus ţintă săgeţilor Tale, de am ajuns o povară chiar pentru mine însumi?

²¹And why dost thou not pardon my transgression, and take away my iniquity? for now shall I sleep in the dust; and thou shalt seek me in the morning, but I shall not be.

²¹Pentruce nu-mi ierţi păcatul, şi pentruce nu-mi uiţi fărădelegea? Căci voi adormi în ţărînă, şi cînd mă vei căuta, nu voi mai fi!``