¹But Job answered and said,

¹Iov a luat cuvîntul şi a zis:

²Oh that my grief were throughly weighed, and my calamity laid in the balances together!

²,,Oh! de ar fi cu putinţă să mi se cîntărească durerea, şi să mi se pună toate nenorocirile în cumpănă,

³For now it would be heavier than the sand of the sea: therefore my words are swallowed up.

³ar fi mai grele decît nisipul mării: de aceea îmi merg cuvintele pînă la nebunie!

⁴For the arrows of the Almighty are within me, the poison whereof drinketh up my spirit: the terrors of God do set themselves in array against me.

⁴Căci săgeţile Celui Atotputernic m'au străpuns, sufletul meu le suge otrava, şi groază Domnului bagă fiori în mine!

⁵Doth the wild ass bray when he hath grass? or loweth the ox over his fodder?

⁵Sbiară măgarul sălbatec cînd are verdeaţă? Mugeşte boul cînd are de mîncare?

⁶Can that which is unsavoury be eaten without salt? or is there any taste in the white of an egg?

⁶Poţi mînca ce -i fără gust şi fără sare? Are vreun gust albuşul unui ou?

⁷The things that my soul refused to touch are as my sorrowful meat.

⁷Orice lucru de care aş vrea să nu m'ating, acela -i hrana mea, fie cît de greţoasă ea!

⁸Oh that I might have my request; and that God would grant me the thing that I long for!

⁸O, de mi s'ar asculta dorinţa, şi de mi-ar împlini Dumnezeu nădejdea!

⁹Even that it would please God to destroy me; that he would let loose his hand, and cut me off!

⁹De ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească, întindă-Şi mîna şi să mă prăpădească!

¹⁰Then should I yet have comfort; yea, I would harden myself in sorrow: let him not spare; for I have not concealed the words of the Holy One.

¹⁰Îmi va rămînea măcar această mîngîiere, această bucurie în durerile cu cari mă copleşeşte: că niciodată n'am călcat poruncile Celui Sfînt.

¹¹What is my strength, that I should hope? and what is mine end, that I should prolong my life?

¹¹La ce să mai nădăjduiesc cînd nu mai pot? La ce să mai aştept, cînd sfîrşitul se ştie?

¹²Is my strength the strength of stones? or is my flesh of brass?

¹²Tăria mea oare este o tărie de piatră? Trupul meu e de aramă?

¹³Is not my help in me? and is wisdom driven quite from me?

¹³Nu sînt eu lipsit de ajutor, şi n'a fugit mîntuirea de mine?

¹⁴To him that is afflicted pity should be shewed from his friend; but he forsaketh the fear of the Almighty.

¹⁴Cel ce sufere are drept la mila prietenului, chiar dacă părăseşte frica de Cel Atot puternic.

¹⁵My brethren have dealt deceitfully as a brook, and as the stream of brooks they pass away;

¹⁵Fraţii mei s'au arătat înşelători ca un pîrîu, ca albia pîraielor cari trec.

¹⁶Which are blackish by reason of the ice, and wherein the snow is hid:

¹⁶Un sloi le turbură cursul, zăpada se îngrămădeşte pe ele;

¹⁷What time they wax warm, they vanish: when it is hot, they are consumed out of their place.

¹⁷vine arşiţa vremii şi seacă, vine căldura soarelui, şi li se usucă albia.

¹⁸The paths of their way are turned aside; they go to nothing, and perish.

¹⁸Cete de călători se abat din drumul lor, se cufundă în pustie, şi pier.

¹⁹The troops of Tema looked, the companies of Sheba waited for them.

¹⁹Cetele celor din Tema se uită ţintă la ele, călătorii din Seba sînt plini de nădejde cînd le văd.

²⁰They were confounded because they had hoped; they came thither, and were ashamed.

²⁰Dar rămîn înşelaţi în nădejdea lor, rămîn uimiţi cînd ajung la ele.

²¹For now ye are nothing; ye see my casting down, and are afraid.

²¹Aşa sînteţi şi voi acum pentru mine. Voi îmi vedeţi necazul, şi vă îngroziţi!

²²Did I say, Bring unto me? or, Give a reward for me of your substance?

²²V'am zis eu oare: ,Daţi-mi ceva, cheltuiţi din averile voastre pentru mine,

²³Or, Deliver me from the enemy's hand? or, Redeem me from the hand of the mighty?

²³scăpaţi-mă din mîna vrăjmaşului, răscumpăraţi-mă din mîna celor răi?`

²⁴Teach me, and I will hold my tongue: and cause me to understand wherein I have erred.

²⁴Învăţaţi-mă, şi voi tăcea; faceţi-mă să înţeleg în ce am păcătuit.

²⁵How forcible are right words! but what doth your arguing reprove?

²⁵O cît de înduplecătoare sînt cuvintele adevărului! Dar ce dovedesc mustrările voastre?

²⁶Do ye imagine to reprove words, and the speeches of one that is desperate, which are as wind?

²⁶Vreţi să mă mustraţi pentru tot ce am zis, şi să nu vedeţi decît vînt în cuvintele unui desnădăjduit?

²⁷Yea, ye overwhelm the fatherless, and ye dig a pit for your friend.

²⁷Voi năpăstuiţi pe orfan, prigoniţi pe prietenul vostru.

²⁸Now therefore be content, look upon me; for it is evident unto you if I lie.

²⁸Uitaţi-vă la mine, vă rog! Doar nu voi minţi în faţă!

²⁹Return, I pray you, let it not be iniquity; yea, return again, my righteousness is in it.

²⁹Întoarceţi-vă, nu fiţi nedrepţi; întoarceţi-vă, şi mărturisiţi că sînt nevinovat!

³⁰Is there iniquity in my tongue? cannot my taste discern perverse things?

³⁰Este vreo nelegiuire pe limba mea, şi nu deosebeşte gura mea ce este rău?