¹Then Job answered and said,

¹Iov a luat cuvîntul şi a zis:

²I know it is so of a truth: but how should man be just with God?

²,,Ştiu bine că este aşa. Şi cum ar putea omul să-şi scoată dreptate înaintea lui Dumnezeu?

³If he will contend with him, he cannot answer him one of a thousand.

³Dacă ar voi să se certe cu El, din o mie de lucruri n'ar putea să răspundă la unul singur.

⁴He is wise in heart, and mighty in strength: who hath hardened himself against him, and hath prospered?

⁴A Lui este înţelepciunea, şi atotputernicia: cine I s'ar putea împotrivi fără să fie pedepsit?

⁵Which removeth the mountains, and they know not: which overturneth them in his anger.

⁵El mută deodată munţii, şi -i răstoarnă în mînia Sa.

⁶Which shaketh the earth out of her place, and the pillars thereof tremble.

⁶Zguduie pămîntul din temelia lui, de i se clatină stîlpii.

⁷Which commandeth the sun, and it riseth not; and sealeth up the stars.

⁷Porunceşte soarelui, şi soarele nu mai răsare; şi ţine stelele supt pecetea Lui.

⁸Which alone spreadeth out the heavens, and treadeth upon the waves of the sea.

⁸Numai El întinde cerurile, şi umblă pe înălţimile mării.

⁹Which maketh Arcturus, Orion, and Pleiades, and the chambers of the south.

⁹El a făcut Ursul mare, luceafărul de seară şi Raliţele, şi stelele din ţinuturile de miazăzi.

¹⁰Which doeth great things past finding out; yea, and wonders without number.

¹⁰El face lucruri mari şi nepătrunse, minuni fără număr.

¹¹Lo, he goeth by me, and I see him not: he passeth on also, but I perceive him not.

¹¹Iată, El trece pe lîngă mine, şi nu -L văd, se duce şi nu -L zăresc.

¹²Behold, he taketh away, who can hinder him? who will say unto him, What doest thou?

¹²Dacă apucă El, cine -L va opri? Cine -I va zice: ,,Ce faci?``

¹³If God will not withdraw his anger, the proud helpers do stoop under him.

¹³Dumnezeu nu-Şi întoarce mînia; supt El se pleacă toţi sprijinitorii mîndriei.

¹⁴How much less shall I answer him, and choose out my words to reason with him?

¹⁴Şi eu, cum să -I răspund? Ce cuvinte să aleg?

¹⁵Whom, though I were righteous, yet would I not answer, but I would make supplication to my judge.

¹⁵Chiar dacă aş avea dreptate, nu I-aş răspunde. Nu pot decît să mă rog judecătorului.

¹⁶If I had called, and he had answered me; yet would I not believe that he had hearkened unto my voice.

¹⁶Şi chiar dacă m'ar asculta, cînd Îl chem, tot n'aş putea crede că mi'a ascultat glasul;

¹⁷For he breaketh me with a tempest, and multiplieth my wounds without cause.

¹⁷El, care mă izbeşte ca într'o furtună, care îmi înmulţeşte fără pricină rănile,

¹⁸He will not suffer me to take my breath, but filleth me with bitterness.

¹⁸care nu mă lasă să răsuflu, mă satură de amărăciune.

¹⁹If I speak of strength, lo, he is strong: and if of judgment, who shall set me a time to plead?

¹⁹Să alerg la putere? El este atotputernic. La dreptate? Cine mă va apăra?

²⁰If I justify myself, mine own mouth shall condemn me: if I say, I am perfect, it shall also prove me perverse.

²⁰Oricîtă dreptate aş avea, gura mea mă va osîndi; şi oricît de nevinovat aş fi, El mă va arăta ca vinovat.

²¹Though I were perfect, yet would I not know my soul: I would despise my life.

²¹Nevinovat! Sînt; dar nu ţin la viaţă, îmi dispreţuiesc viaţa.

²²This is one thing, therefore I said it, He destroyeth the perfect and the wicked.

²²Ce-mi pasă la urma urmei? Căci, îndrăznesc s'o spun: El nimiceşte pe cel nevinovat ca şi pe cel vinovat.

²³If the scourge slay suddenly, he will laugh at the trial of the innocent.

²³Şi dacă biciul ar pricinui măcar îndată moartea!... Dar El rîde de încercările celui nevinovat.

²⁴The earth is given into the hand of the wicked: he covereth the faces of the judges thereof; if not, where, and who is he?

²⁴Pămîntul este dat pe mînile celui nelegiuit; El acopere ochii judecătorilor; de nu El, apoi cine altul?

²⁵Now my days are swifter than a post: they flee away, they see no good.

²⁵Zilele mele aleargă mai iuţi decît un alergător; fug fără să fi văzut fericirea;

²⁶They are passed away as the swift ships: as the eagle that hasteth to the prey.

²⁶trec ca şi corăbiile cele iuţi, ca vulturul care se răpede asupra prăzii.

²⁷If I say, I will forget my complaint, I will leave off my heaviness, and comfort myself:

²⁷Dacă zic: ,Vreau să-mi uit suferinţele, să-mi las întristarea, şi să fiu voios,`

²⁸I am afraid of all my sorrows, I know that thou wilt not hold me innocent.

²⁸sînt îngrozit de toate durerile mele. Ştiu că nu mă vei scoate nevinovat.

²⁹If I be wicked, why then labour I in vain?

²⁹Şi dacă voi fi judecat vinovat, pentruce să mă mai trudesc degeaba?

³⁰If I wash myself with snow water, and make my hands never so clean;

³⁰Chiar dacă m'aş spăla cu zăpadă, chiar dacă mi-aş curăţi mînile cu leşie,

³¹Yet shalt thou plunge me in the ditch, and mine own clothes shall abhor me.

³¹Tu tot m'ai cufunda în mocirlă, de s'ar scîrbi pînă şi hainele de mine!

³²For he is not a man, as I am, that I should answer him, and we should come together in judgment.

³²Căci El nu este un om ca mine, ca să -I pot răspunde, şi să mergem împreună la judecată.

³³Neither is there any daysman betwixt us, that might lay his hand upon us both.

³³Nici nu este vreun mijlocitor între noi, care să-şi pună mîna peste noi amîndoi.

³⁴Let him take his rod away from me, and let not his fear terrify me:

³⁴Să-Şi tragă însă varga deasupra mea, şi să nu mă mai turbure spaima Lui.

³⁵Then would I speak, and not fear him; but it is not so with me.

³⁵Atunci voi vorbi şi nu mă voi teme de El. Altfel, nu sînt stăpîn pe mine.