¹My soul is weary of my life; I will leave my complaint upon myself; I will speak in the bitterness of my soul.

¹M'am desgustat de viaţă! Voi da drum slobod plîngerii mele, voi vorbi în amărăciunea sufletului meu.

²I will say unto God, Do not condemn me; shew me wherefore thou contendest with me.

²Eu zic lui Dumnezeu: ,Nu mă osîndi! Arată-mi pentru ce Te cerţi cu mine!

³Is it good unto thee that thou shouldest oppress, that thou shouldest despise the work of thine hands, and shine upon the counsel of the wicked?

³Îţi place să chinuieşti, să dispreţuieşti făptura mînilor Tale, în timp ce faci să-Ţi strălucească bunăvoinţa peste sfatul celor răi?

⁴Hast thou eyes of flesh? or seest thou as man seeth?

⁴Oare ai ochi de carne, sau vezi cum vede un om?

⁵Are thy days as the days of man? are thy years as man's days,

⁵Zilele Tale sînt ca zilele omului, şi anii Tăi ca anii lui,

⁶That thou enquirest after mine iniquity, and searchest after my sin?

⁶ca să cercetezi fărădelegea mea şi să cauţi păcatul meu,

⁷Thou knowest that I am not wicked; and there is none that can deliver out of thine hand.

⁷cînd ştii bine că nu sînt vinovat, şi că nimeni nu mă poate scăpa din mîna Ta?

⁸Thine hands have made me and fashioned me together round about; yet thou dost destroy me.

⁸Mînile Tale m'au făcut şi m'au zidit, ele m'au întocmit în întregime... Şi Tu să mă nimiceşti!

⁹Remember, I beseech thee, that thou hast made me as the clay; and wilt thou bring me into dust again?

⁹Adu-Ţi aminte că Tu m'ai lucrat ca lutul; şi vrei din nou să mă prefaci în ţărînă?

¹⁰Hast thou not poured me out as milk, and curdled me like cheese?

¹⁰Nu m'ai muls ca laptele?

¹¹Thou hast clothed me with skin and flesh, and hast fenced me with bones and sinews.

¹¹M'ai îmbrăcat cu piele şi carne, m'ai ţesut cu oase şi vine;

¹²Thou hast granted me life and favour, and thy visitation hath preserved my spirit.

¹²mi-ai dat bunăvoinţa Ta şi viaţa, m'ai păstrat cu suflarea prin îngrijirile şi paza Ta.

¹³And these things hast thou hid in thine heart: I know that this is with thee.

¹³Iată totuş ce ascundeai în inima Ta, iată, ştiu acum, ce aveai de gînd:

¹⁴If I sin, then thou markest me, and thou wilt not acquit me from mine iniquity.

¹⁴că, dacă păcătuiesc, să mă pîndeşti, şi să nu-mi ierţi fărădelegea.

¹⁵If I be wicked, woe unto me; and if I be righteous, yet will I not lift up my head. I am full of confusion; therefore see thou mine affliction;

¹⁵Dacă sînt vinovat, vai de mine! Dacă sînt nevinovat, nu îndrăznesc să-mi ridic capul, sătul de ruşine şi cufundat în ticăloşia mea.

¹⁶For it increaseth. Thou huntest me as a fierce lion: and again thou shewest thyself marvellous upon me.

¹⁶Şi dacă îndrăznesc să -l ridic, mă urmăreşti ca un leu, mă loveşti cu lucruri de mirat,

¹⁷Thou renewest thy witnesses against me, and increasest thine indignation upon me; changes and war are against me.

¹⁷Îmi pui înainte noi martori împotrivă, Îţi creşte mînia împotriva mea, şi mă năpădeşti cu o droaie de nenorociri.

¹⁸Wherefore then hast thou brought me forth out of the womb? Oh that I had given up the ghost, and no eye had seen me!

¹⁸Pentruce m'ai scos din pîntecele mamei mele? O, de aş fi murit, şi ochiul să nu mă fi văzut!

¹⁹I should have been as though I had not been; I should have been carried from the womb to the grave.

¹⁹Aş fi ca şi cum n'aş fi fost, şi din pîntecele mamei mele aş fi trecut în mormînt!

²⁰Are not my days few? cease then, and let me alone, that I may take comfort a little,

²⁰Nu sînt zilele mele destul de puţine? Să mă lase dar, să plece dela mine, şi să răsuflu puţin,

²¹Before I go whence I shall not return, even to the land of darkness and the shadow of death;

²¹înainte de a mă duce, ca să nu mă mai întorc,

²²A land of darkness, as darkness itself; and of the shadow of death, without any order, and where the light is as darkness.

²²în ţara întunerecului şi a umbrei morţii, în ţara negurii adînci, unde domneşte umbra morţii şi neorînduiala, şi unde lumina este ca întunerecul!``