1Niemand is zo koen, dat hij hem opwekken zou; wie is dan hij, die zich voor Mijn aangezicht stellen zou?
1Poţi tu să prinzi Leviatanul cu undiţa? Sau să -i legi limba cu o funie?
2Wie heeft Mij voorgekomen, dat Ik hem zou vergelden? Wat onder den gansen hemel is, is het Mijne.
2Îi vei putea petrece papura prin nări? Sau să -i străpungi cu un cîrlig falca?
3Ik zal zijn leden niet verzwijgen, noch het verhaal zijner sterkte, noch de bevalligheid zijner gestaltenis.
3Îţi va face el multe rugăminţi? Îţi va vorbi el cu un glas dulce?
4Wie zou het opperste zijns kleeds ontdekken? Wie zou met zijn dubbelen breidel hem aankomen?
4Va face el un legămînt cu tine. ca să-ţi fie rob pe vecie?
5Wie zou de deuren zijns aangezichts opendoen? Rondom zijn tanden is verschrikking.
5Te vei juca tu cu el ca şi cu o pasăre? Îl vei lega tu, ca să-ţi înveseleşti fetele?
6Zeer uitnemend zijn zijn sterke schilden, elkeen gesloten als met een nauwdrukkend zegel.
6Fac pescarii negoţ cu el? Îl împart ei între negustori?
7Het een is zo na aan het andere, dat de wind daar niet kan tussen komen.
7Îi vei acoperi pielea cu ţepuşe, şi capul cu căngi?
8Zij kleven aan elkander, zij vatten zich samen, dat zij zich niet scheiden.
8Ridică-ţi numai mîna împotriva lui, şi nu-ţi va mai veni gust să -l loveşti.
9Elk een zijner niezingen doet een licht schijnen; en zijn ogen zijn als de oogleden des dageraads.
9Iată că eşti înşelat în aşteptarea ta de a -l prinde: numai să -l vezi, şi cazi la pămînt!
10Uit zijn mond gaan fakkelen, vurige vonken raken er uit.
10Nimeni nu este atît de îndrăzneţ ca să -l întărîte. Cine Mi s'ar împotrivi în faţă?
11Uit zijn neusgaten komt rook voort, als uit een ziedende pot en ruimen ketel.
11Cui sînt dator, ca să -i plătesc? Supt cer totul este al Meu.
12Zijn adem zou kolen doen vlammen, en een vlam komt uit zijn mond voort.
12Vreau să mai vorbesc iarăş de mădularele lui, şi de tăria lui, şi de frumuseţea întocmirii lui.
13In zijn hals herbergt de sterkte; voor hem springt zelfs de droefheid van vreugde op.
13Cine -i va putea ridica veşmîntul? Cine va putea pătrunde între fălcile lui?
14De stukken van zijn vlees kleven samen; elkeen is vast in hem, het wordt niet bewogen.
14Cine va putea deschide porţile gurii lui? Şirurile dinţilor lui cît sînt de înspăimîntătoare!
15Zijn hart is vast gelijk een steen; ja, vast gelijk een deel van den ondersten molensteen.
15Scuturile lui măreţe şi puternice, sînt unite împreună ca printr'o pecete;
16Van zijn verheffen schromen de sterken; om zijner doorbrekingen wille ontzondigen zij zich.
16se ţin unul de altul, şi nici aerul n'ar putea trece printre ele.
17Raakt hem iemand met het zwaard, dat zal niet bestaan, spies, schicht noch pantsier.
17Sînt ca nişte fraţi cari se îmbrăţişează, se apucă, şi rămîn nedespărţiţi.
18Hij acht het ijzer voor stro, en het staal voor verrot hout.
18Strănuturile lui fac să strălucească lumina; ochii lui sînt ca geana zorilor.
19De pijl zal hem niet doen vlieden, de slingerstenen worden hem in stoppelen veranderd.
19Din gura lui ţîşnesc flacări, scapără schintei de foc din ea.
20De werpstenen worden van hem geacht als stoppelen, en hij belacht de drilling der lans.
20Din nările lui iese fum, ca dintr'un vas care fierbe, ca dintr'o căldare fierbinte.
21Onder hem zijn scherpe scherven; hij spreidt zich op het puntachtige, als op slijk.
21Suflarea lui aprinde cărbunii, şi gura lui aruncă flacări.
22Hij doet de diepte zieden gelijk een pot; hij stelt de zee als een apothekerskokerij.
22Tăria lui stă în grumaz, şi înaintea lui sare groaza.
23Achter zich verlicht hij het pad; men zou den afgrond voor grijzigheid houden.
23Părţile lui cele cărnoase se ţin împreună, ca turnate pe el, neclintite.
24Op de aarde is niets met hem te vergelijken, die gemaakt is om zonder schrik te wezen.
24Inima lui este tare ca piatra, tare ca piatra de moară care stă dedesupt.
25Hij aanziet alles, wat hoog is, hij is een koning over alle jonge hoogmoedige dieren.
25Cînd se scoală el, tremură vitejii, şi spaima îi pune pe fugă.
26
26Degeaba este lovit cu sabia; căci suliţa, săgeata şi pavăza nu folosesc la nimic.
27
27Pentru el ferul este ca paiul, arama, ca lemnul putred.
28
28Săgeata nu -l pune pe fugă, pietrele din praştie sînt ca pleava pentru el.
29
29Nu vede în ghioagă decît un fir de pai, şi rîde la şuieratul săgeţilor.
30
30Supt pîntecele lui sînt ţepi ascuţiţi: ai zice că este o grapă întinsă peste noroi.
31
31Face să clocotească fundul mării ca un cazan, şi -l clatină ca pe un vas plin cu mir.
32
32În urmă el lasă o cărare luminoasă; şi adîncul pare ca pletele unui bătrîn.
33
33Pe pămînt nimic nu -i este stăpîn; este făcut, ca să nu se teamă de nimic.
34
34Priveşte cu dispreţ tot ce este înălţat, este împăratul celor mai mîndre dobitoace.``