¹Ijob respondis kaj diris:

¹Iov a luat cuvîntul şi a zis:

²Auxskultu mian parolon; Kaj gxi estu anstataux viaj konsoloj.

²,,Ascultaţi, ascultaţi cuvintele mele, daţi-mi măcar această mîngîiere.

³Toleru, ke mi parolu; Kaj kiam mi finos mian paroladon, tiam moku.

³Lăsaţi-mă să vorbesc, vă rog; şi, după ce voi vorbi, veţi putea să vă bateţi joc.

⁴CXu kontraux homo mi disputas? Kaj kial mi ne estu malpacienca?

⁴Oare împotriva unui om se îndreaptă plîngerea mea? Şi pentruce n'aş fi nerăbdător?

⁵Turnu vin al mi, kaj vi eksentos teruron, Kaj vi metos la manon sur la busxon.

⁵Priviţi-mă, miraţi-vă, şi puneţi mîna la gură.

⁶Kiam mi ekpensas pri tio, min atakas teruro, Kaj tremo kaptas mian korpon.

⁶Cînd mă gîndesc, mă înspăimînt, şi un tremur îmi apucă tot trupul:

⁷Kial malpiuloj vivas, Atingas maljunecon, akiras grandan havajxon?

⁷Pentruce trăiesc cei răi? Pentruce îi vezi îmbătrînind şi sporind în putere?

⁸Ilia idaro estas bone arangxita antaux ili, kune kun ili, Kaj ilia devenantaro estas antaux iliaj okuloj.

⁸Sămînţa lor se întăreşte cu ei şi în faţa lor, odraslele lor propăşesc supt ochii lor.

⁹Iliaj domoj estas en paco, sen timo; Kaj la vergo de Dio ne estas sur ili.

⁹În casele lor domneşte pacea, fără umbră de frică; nuiaua lui Dumnezeu nu vine să -i lovească.

¹⁰Ilia bovo naskigas kaj ne estas forpusxata; Ilia bovino gravedigxas kaj ne abortas.

¹⁰Taurii lor sînt plini de vlagă şi prăsitori, juncanele lor zămislesc şi nu leapădă.

¹¹Siajn malgrandajn infanojn ili elirigas kiel sxafaron, Kaj iliaj knaboj saltas.

¹¹Îşi lasă copiii să se împrăştie ca nişte oi, şi copiii se sbeguiesc în jurul lor.

¹²Ili gxojkrias sub la sonoj de tamburino kaj harpo, Ili estas gajaj sub la sonoj de fluto.

¹²Cîntă cu sunet de tobă şi de arfă, se desfătează cu sunete de caval.

¹³Ili pasigas siajn tagojn en bonstato, Kaj iras en SXeolon momente.

¹³Îşi petrec zilele în fericire, şi se pogoară într'o clipă în locuinţa morţilor.

¹⁴Kaj tamen ili diras al Dio:Foriru de ni, Ni ne deziras koni Viajn vojojn;

¹⁴Şi totuş ziceau lui Dumnezeu: ,Pleacă dela noi. Nu voim să cunoaştem căile Tale.

¹⁵Kio estas la Plejpotenculo, ke ni servu al Li? Kaj kian utilon ni havos, se ni turnos nin al Li?

¹⁵Ce este Cel Atot puternic, ca să -I slujim? Ce vom cîştiga dacă -I vom înălţa rugăciuni?

¹⁶Sed ne de ili dependas ilia bonstato; La pensmaniero de la malpiuloj estas malproksima de mi.

¹⁶Ce! nu sînt ei în stăpînirea fericirii? -Departe de mine sfatul celor răi! -

¹⁷GXis kiam? La lumilo de la malpiuloj estingigxu, Kaj ilia pereo venu sur ilin; Suferojn Li partodonu al ili en Sia kolero.

¹⁷dar de multe ori se întîmplă să li se stingă candela, să vină sărăcia peste ei, să le dea şi lor Dumnezeu partea lor de dureri în mînia Lui,

¹⁸Ili estu kiel pajlero antaux vento, Kaj kiel grenventumajxo, kiun forportas ventego.

¹⁸să fie ca paiul luat de vînt, ca pleava luată de vîrtej?

¹⁹Dio konservas lian malfelicxon por liaj infanoj; Li repagu al li mem, ke li sciu;

¹⁹Veţi zice că pentru fiii Săi păstrează Dumnezeu pedeapsa. Dar pe el, pe nelegiuit, ar trebui să -l pedepsească Dumnezeu, ca să simtă;

²⁰Liaj propraj okuloj vidu lian malfelicxon, Kaj el la kolero de la Plejpotenculo li trinku.

²⁰el ar trebui să-şi vadă nimicirea, el ar trebui să bea mînia Celui Atotputernic.

²¹CXar kiom interesas lin lia domo post li, Kiam la nombro de liaj monatoj finigxis?

²¹Căci, ce -i pasă lui ce va fi de casa lui după el, cînd numărul lunilor i s'a împlinit?

²²CXu oni povas instrui scion al Dio, Kiu jugxas ja plej altajn?

²²Oare pe Dumnezeu Îl vom învăţa minte, pe El, care cîrmuieşte duhurile cereşti?

²³Unu mortas meze de sia abundeco, Tute trankvila kaj kontenta;

²³Unul moare în mijlocul propăşirii, păcii şi fericirii,

²⁴Lia brusto estas plena de lakto, Kaj liaj ostoj estas saturitaj de medolo.

²⁴cu coapsele încărcate de grăsime, şi măduva oaselor plină de suc.

²⁵Alia mortas kun animo suferanta, Kaj li ne gxuis bonon.

²⁵Altul moare, cu amărăciunea în suflet, fără să se fi bucurat de vreo fericire,

²⁶Sed ambaux kune ili kusxas en la tero, Kaj vermoj ilin kovras.

²⁶şi amîndoi adorm în ţărînă, amîndoi sînt mîncaţi de viermi.

²⁷Vidu, mi scias viajn pensojn, Kaj la argumentojn, kiujn vi malice kolektas kontraux mi;

²⁷Ştiu eu bine cari sînt gîndurile voastre, ce judecăţi nedrepte rostiţi asupra mea.

²⁸Vi diros:Kie estas la domo de la nobelo? Kaj kie estas la tendo, en kiu logxis la malpiuloj?

²⁸Voi ziceţi: ,Unde este casa apăsătorului? Unde este cortul în care locuiau nelegiuiţii?`

²⁹Sed demandu la vojagxantojn, Kaj ne malatentu iliajn atestojn:

²⁹Dar ce! n'aţi întrebat pe călători, şi nu ştiţi ce istorisesc ei?

³⁰En tago de malfelicxo la malpiulo estas sxirmata, En tago de kolero li estas metata flanken.

³⁰Cum în ziua nenorocirii, cel rău este cruţat, şi în ziua mîniei, el scapă.

³¹Kiu montros antaux lia vizagxo lian konduton? Kiu repagos al li, se li ion faris?

³¹Cine îl mustră în faţă pentru purtarea lui? Cine îi răsplăteşte tot ce a făcut?

³²Kaj li estas akompanata al la tomboj, Kaj sur la tomba altajxeto estas starigataj gardistoj.

³²Este dus la groapă, şi i se pune o strajă la mormînt.

³³Dolcxaj estas por li la terbuloj de la valo, Kaj post li trenigxas cxiuj homoj, Kaj sennombraj estas tiuj, kiuj iris antaux li.

³³Bulgării din vale îi sînt mai uşori, căci toţi oamenii merg după el, şi o mulţime îi merge înainte.

³⁴Kiel do vi volas konsoli min per vantajxo, Kaj viaj respondoj enhavas nur malgxustajxojn?

³⁴Pentruce dar îmi daţi mîngîieri deşerte? Ce mai rămîne din răspunsurile voastre decît viclenie?``