Esperanto

Romanian: Cornilescu

Job

21

1Ijob respondis kaj diris:
1Iov a luat cuvîntul şi a zis:
2Auxskultu mian parolon; Kaj gxi estu anstataux viaj konsoloj.
2,,Ascultaţi, ascultaţi cuvintele mele, daţi-mi măcar această mîngîiere.
3Toleru, ke mi parolu; Kaj kiam mi finos mian paroladon, tiam moku.
3Lăsaţi-mă să vorbesc, vă rog; şi, după ce voi vorbi, veţi putea să vă bateţi joc.
4CXu kontraux homo mi disputas? Kaj kial mi ne estu malpacienca?
4Oare împotriva unui om se îndreaptă plîngerea mea? Şi pentruce n'aş fi nerăbdător?
5Turnu vin al mi, kaj vi eksentos teruron, Kaj vi metos la manon sur la busxon.
5Priviţi-mă, miraţi-vă, şi puneţi mîna la gură.
6Kiam mi ekpensas pri tio, min atakas teruro, Kaj tremo kaptas mian korpon.
6Cînd mă gîndesc, mă înspăimînt, şi un tremur îmi apucă tot trupul:
7Kial malpiuloj vivas, Atingas maljunecon, akiras grandan havajxon?
7Pentruce trăiesc cei răi? Pentruce îi vezi îmbătrînind şi sporind în putere?
8Ilia idaro estas bone arangxita antaux ili, kune kun ili, Kaj ilia devenantaro estas antaux iliaj okuloj.
8Sămînţa lor se întăreşte cu ei şi în faţa lor, odraslele lor propăşesc supt ochii lor.
9Iliaj domoj estas en paco, sen timo; Kaj la vergo de Dio ne estas sur ili.
9În casele lor domneşte pacea, fără umbră de frică; nuiaua lui Dumnezeu nu vine să -i lovească.
10Ilia bovo naskigas kaj ne estas forpusxata; Ilia bovino gravedigxas kaj ne abortas.
10Taurii lor sînt plini de vlagă şi prăsitori, juncanele lor zămislesc şi nu leapădă.
11Siajn malgrandajn infanojn ili elirigas kiel sxafaron, Kaj iliaj knaboj saltas.
11Îşi lasă copiii să se împrăştie ca nişte oi, şi copiii se sbeguiesc în jurul lor.
12Ili gxojkrias sub la sonoj de tamburino kaj harpo, Ili estas gajaj sub la sonoj de fluto.
12Cîntă cu sunet de tobă şi de arfă, se desfătează cu sunete de caval.
13Ili pasigas siajn tagojn en bonstato, Kaj iras en SXeolon momente.
13Îşi petrec zilele în fericire, şi se pogoară într'o clipă în locuinţa morţilor.
14Kaj tamen ili diras al Dio:Foriru de ni, Ni ne deziras koni Viajn vojojn;
14Şi totuş ziceau lui Dumnezeu: ,Pleacă dela noi. Nu voim să cunoaştem căile Tale.
15Kio estas la Plejpotenculo, ke ni servu al Li? Kaj kian utilon ni havos, se ni turnos nin al Li?
15Ce este Cel Atot puternic, ca să -I slujim? Ce vom cîştiga dacă -I vom înălţa rugăciuni?
16Sed ne de ili dependas ilia bonstato; La pensmaniero de la malpiuloj estas malproksima de mi.
16Ce! nu sînt ei în stăpînirea fericirii? -Departe de mine sfatul celor răi! -
17GXis kiam? La lumilo de la malpiuloj estingigxu, Kaj ilia pereo venu sur ilin; Suferojn Li partodonu al ili en Sia kolero.
17dar de multe ori se întîmplă să li se stingă candela, să vină sărăcia peste ei, să le dea şi lor Dumnezeu partea lor de dureri în mînia Lui,
18Ili estu kiel pajlero antaux vento, Kaj kiel grenventumajxo, kiun forportas ventego.
18să fie ca paiul luat de vînt, ca pleava luată de vîrtej?
19Dio konservas lian malfelicxon por liaj infanoj; Li repagu al li mem, ke li sciu;
19Veţi zice că pentru fiii Săi păstrează Dumnezeu pedeapsa. Dar pe el, pe nelegiuit, ar trebui să -l pedepsească Dumnezeu, ca să simtă;
20Liaj propraj okuloj vidu lian malfelicxon, Kaj el la kolero de la Plejpotenculo li trinku.
20el ar trebui să-şi vadă nimicirea, el ar trebui să bea mînia Celui Atotputernic.
21CXar kiom interesas lin lia domo post li, Kiam la nombro de liaj monatoj finigxis?
21Căci, ce -i pasă lui ce va fi de casa lui după el, cînd numărul lunilor i s'a împlinit?
22CXu oni povas instrui scion al Dio, Kiu jugxas ja plej altajn?
22Oare pe Dumnezeu Îl vom învăţa minte, pe El, care cîrmuieşte duhurile cereşti?
23Unu mortas meze de sia abundeco, Tute trankvila kaj kontenta;
23Unul moare în mijlocul propăşirii, păcii şi fericirii,
24Lia brusto estas plena de lakto, Kaj liaj ostoj estas saturitaj de medolo.
24cu coapsele încărcate de grăsime, şi măduva oaselor plină de suc.
25Alia mortas kun animo suferanta, Kaj li ne gxuis bonon.
25Altul moare, cu amărăciunea în suflet, fără să se fi bucurat de vreo fericire,
26Sed ambaux kune ili kusxas en la tero, Kaj vermoj ilin kovras.
26şi amîndoi adorm în ţărînă, amîndoi sînt mîncaţi de viermi.
27Vidu, mi scias viajn pensojn, Kaj la argumentojn, kiujn vi malice kolektas kontraux mi;
27Ştiu eu bine cari sînt gîndurile voastre, ce judecăţi nedrepte rostiţi asupra mea.
28Vi diros:Kie estas la domo de la nobelo? Kaj kie estas la tendo, en kiu logxis la malpiuloj?
28Voi ziceţi: ,Unde este casa apăsătorului? Unde este cortul în care locuiau nelegiuiţii?`
29Sed demandu la vojagxantojn, Kaj ne malatentu iliajn atestojn:
29Dar ce! n'aţi întrebat pe călători, şi nu ştiţi ce istorisesc ei?
30En tago de malfelicxo la malpiulo estas sxirmata, En tago de kolero li estas metata flanken.
30Cum în ziua nenorocirii, cel rău este cruţat, şi în ziua mîniei, el scapă.
31Kiu montros antaux lia vizagxo lian konduton? Kiu repagos al li, se li ion faris?
31Cine îl mustră în faţă pentru purtarea lui? Cine îi răsplăteşte tot ce a făcut?
32Kaj li estas akompanata al la tomboj, Kaj sur la tomba altajxeto estas starigataj gardistoj.
32Este dus la groapă, şi i se pune o strajă la mormînt.
33Dolcxaj estas por li la terbuloj de la valo, Kaj post li trenigxas cxiuj homoj, Kaj sennombraj estas tiuj, kiuj iris antaux li.
33Bulgării din vale îi sînt mai uşori, căci toţi oamenii merg după el, şi o mulţime îi merge înainte.
34Kiel do vi volas konsoli min per vantajxo, Kaj viaj respondoj enhavas nur malgxustajxojn?
34Pentruce dar îmi daţi mîngîieri deşerte? Ce mai rămîne din răspunsurile voastre decît viclenie?``