¹Pri tio tremas mia koro Kaj saltas de sia loko.

¹La auzul acestor lucruri îmi tremură inima de tot, şi sare din locul ei.

²Auxskultu atente en la bruo Lian vocxon, Kaj la sonojn, kiuj eliras el Lia busxo.

²Ascultaţi, ascultaţi trăsnetul tunetului Său, bubuitul care iese din gura Lui!

³Sub la tutan cxielon Li kurigas tion, Kaj Sian lumon al la randoj de la tero.

³Îl rostogoleşte pe toată întinderea cerurilor, şi fulgerul Lui luminează pînă la marginile pămîntului.

⁴Post gxi ekbruas la tondro; Li tondras per Sia majesta vocxo, Kaj oni ne povas tion haltigi, kiam auxdigxas Lia vocxo.

⁴Apoi se aude un bubuit, tună cu glasul Lui măreţ; şi nu mai opreşte fulgerul, de îndată ce răsună glasul Lui.

⁵Mirinde tondras Dio per Sia vocxo; Li faras ion grandan, sed ne konatan.

⁵Dumnezeu tună cu glasul Lui în chip minunat; face lucruri mari pe cari noi nu le înţelegem.

⁶Al la negxo Li diras:Falu sur la teron; Ankaux al la pluvego, al Siaj fortaj pluvegoj.

⁶El zice zăpezii: ,Cazi pe pămînt!` Zice acelaş lucru ploii, chiar şi celor mai puternice ploi.

⁷Sur la manon de cxiu homo Li metas sigelon, Por ke cxiuj homoj sciu Lian faron.

⁷Pecetluieşte mîna tuturor oamenilor, pentruca toţi să se recunoască de făpturi ale Lui.

⁸La sovagxa besto iras en sian kavon Kaj restas en sia logxejo.

⁸Fiara sălbatică se trage într'o peşteră, şi se culcă în vizuina ei.

⁹El la sudo venas ventego, Kaj de la nordo venas malvarmo.

⁹Vijelia vine dela miazăzi, şi frigul, din vînturile dela miazănoapte.

¹⁰De la spiro de Dio venas frosto, Kaj vasta akvo farigxas kvazaux fandajxo.

¹⁰Dumnezeu, prin suflarea Lui, face ghiaţa, şi micşorează locul apelor mari.

¹¹La nubojn Li pezigas per akvo, Kaj nubo dissxutas Lian lumon.

¹¹Încarcă norii cu aburi, şi -i risipeşte schinteietori;

¹²Li direktas ilin cxirkauxen, kien Li volas, Por ke ili plenumu cxion, kion Li ordonas al ili, sur la tero:

¹²mişcarea lor se îndreaptă după planurile Lui, pentru împlinirea a tot ce le porunceşte El pe faţa pămîntului locuit.

¹³CXu por puno de ia lando, CXu por favorkorajxo Li ilin direktas.

¹³Îi face să pară ca o nuia cu care loveşte pămîntul, sau ca un semn al dragostei Lui.

¹⁴Atentu tion, Ijob; Staru, kaj konsideru la miraklojn de Dio.

¹⁴Iov, ia aminte la aceste lucruri! Priveşte liniştit minunile lui Dumnezeu!

¹⁵CXu vi scias, kiamaniere Dio agigas ilin Kaj aperigas lumon el Sia nubo?

¹⁵Ştii cum cîrmuieşte Dumnezeu norii, şi cum face să strălucească din ei fulgerul Său?

¹⁶CXu vi komprenas, cxe la distiro de nubo, La miraklojn de Tiu, kiu estas la plej perfekta en la sciado?

¹⁶Înţelegi tu plutirea norilor, minunile Aceluia a cărui ştiinţă este desăvîrşită?

¹⁷Kiamaniere viaj vestoj varmigxas, Kiam la tero kvietigxas de sude?

¹⁷Ştii pentruce ţi se încălzesc veşmintele, cînd se odihneşte pămîntul de vîntul de miazăzi?

¹⁸CXu vi povas etendi kun Li la cxielon, Firman kiel fandita spegulo?

¹⁸Poţi tu să întinzi cerurile ca El, tari ca o oglindă turnată?

¹⁹Sciigu al ni, kion ni devas diri al Li; Mi nenion povas elkonjekti pro mallumo.

¹⁹Arată-ne ce trebuie să -I spunem. Căci sîntem prea neştiutori ca să -I putem vorbi.

²⁰CXu estos rakontita al Li tio, kion mi parolas? Se iu parolos, li pereos.

²⁰Cine -I va da de veste că Îi voi vorbi? Dar care este omul care-şi doreşte pierderea?

²¹Nun oni ne povas rigardi la lumon, kiu hele lumas en la cxielo, Kiam la vento pasas kaj purigas gxin.

²¹Acum, fireşte, nu putem vedea lumina soarelui care străluceşte în dosul norilor, dar va trece un vînt şi -l va curăţi;

²²De norde venas oro; CXirkaux Dio estas terura brilo.

²²dela miază-noapte ne vine aurora, şi ce înfricoşată este măreţia care înconjoară pe Dumnezeu!

²³La Plejpotenculon ni ne povas kompreni. Li estas granda en forto, justo, kaj vero; Li neniun premas.

²³Pe Cel Atotputernic nu -L putem ajunge, căci este mare în tărie, dar dreptul şi dreptatea deplină El nu le frînge.

²⁴Tial respektegas Lin la homoj; Kaj Li atentas neniun el la sagxuloj.

²⁴De aceea oamenii trebuie să se teamă de El; El nu-Şi îndreaptă privirile spre cei ce se cred înţelepţi.``