1Dem Vorsänger. Von den Kindern Korahs. Ein Psalm. (H47-2) Klatscht in die Hände, ihr Völker alle! Jauchzet Gott mit fröhlichem Schall!
1(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm făcut de fiii lui Core.) Bateţi din palme, toate popoarele! Înălţaţi lui Dumnezeu strigăte de bucurie!
2(H47-3) Denn der HERR, der Höchste, ist zu fürchten, ein großer König über die ganze Erde.
2Căci Domnul, Cel Prea Înalt, este înfricoşat: El este Împărat mare peste tot pămîntul.
3(H47-4) Er wird die Völker unter uns zwingen und die Nationen unter unsre Füße.
3El ne supune popoarele, El pune neamurile supt picioarele noastre.
4(H47-5) Er wird uns unser Erbteil erwählen, den Stolz Jakobs, den er geliebt. (Pause.)
4El ne alege moştenirea, slava lui Iacov, pe care -l iubeşte. -
5(H47-6) Gott ist aufgefahren mit Jauchzen, der HERR mit dem Schall der Posaune.
5Dumnezeu Se suie în mijlocul strigătelor de biruinţă, Domnul înaintează în sunetul trîmbiţei.
6(H47-7) Lobsinget, lobsinget Gott! Lobsinget, lobsinget unserm König!
6Cîntaţi lui Dumnezeu, cîntaţi! Cîntaţi Împăratul nostru, cîntaţi!
7(H47-8) Denn Gott ist König der ganzen Erde; lobsinget andächtig!
7Căci Dumnezeu este împărat peste tot pămîntul: cîntaţi o cîntare înţeleaptă!
8(H47-9) Gott herrscht über die Völker, Gott sitzt auf seinem heiligen Thron.
8Dumnezeu împărăţeşte peste neamuri, Dumnezeu şade pe scaunul Lui de domnie cel sfînt.
9(H47-10) Die Edlen der Völker haben sich versammelt zum Volk des Gottes Abrahams; denn Gott gehören die Schilde der Erde; er ist sehr erhaben.
9Domnitorii popoarelor se adună împreună cu poporul Dumnezeului lui Avraam; căci ale lui Dumnezeu sînt scuturile pămîntului: El este mai înalt şi mai pe sus de orice.