1[] <<Εις τον πρωτον μουσικον, επι Νεγινωθ, επι Σεμινιθ. Ψαλμος του Δαβιδ.>> Κυριε, μη με ελεγξης εν τω θυμω σου, μηδε εν τη οργη σου παιδευσης με.
1(Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat pe instrumente cu coarde. Pe arfa cu opt coarde. Un psalm al lui David.) Doamne, nu mă pedepsi cu mînia Ta, şi nu mă mustra cu urgia Ta.
2Ελεησον με, Κυριε, διοτι ειμαι αδυνατος· ιατρευσον με, Κυριε, διοτι εταραχθησαν τα οστα μου.
2Ai milă de mine, Doamne, căci mă ofilesc! Vindecă-mă, Doamne, căci îmi tremură oasele.
3Και η ψυχη μου εταραχθη σφοδρα· αλλα συ, Κυριε, εως ποτε;
3Sufletul mi -i îngrozit de tot; şi Tu, Doamne, pînă cînd vei zăbovi să Te înduri de mine?
4Επιστρεψον, Κυριε· λυτρωσον την ψυχην μου· σωσον με δια το ελεος σου.
4Întoarce-Te, Doamne, izbăveşte-mi sufletul! Mîntuieşte-mă, pentru îndurarea Ta!
5Διοτι εν τω θανατω δεν υπαρχει ενθυμησις περι σου· εν τω αδη τις θελει σε δοξολογησει;
5Căci cel ce moare nu-şi mai aduce aminte de Tine; şi cine Te va lăuda în locuinţa morţilor?
6Απεκαμον εν τω στεναγμω μου· ολην την νυκτα λουω την κλινην μου· με τα δακρυα μου καταβρεχω την στρωμνην μου.
6Nu mai pot gemînd! În fiecare noapte îmi stropesc aşternutul, şi-mi scald patul în lacrămi.
7Ο οφθαλμος μου εμαρανθη εκ της θλιψεως· εγηρασεν εξ αιτιας παντων των εχθρων μου.
7Mi s'a supt faţa de întristare, şi a îmbătrînit din pricina tuturor celor ce mă prigonesc.
8[] Απομακρυνθητε απ' εμου, παντες οι εργαται της ανομιας, διοτι ηκουσεν ο Κυριος την φωνην του κλαυθμου μου.
8Depărtaţi-vă dela mine, toţi cei ce faceţi răul! Căci Domnul a auzit glasul plîngerii mele!
9Ηκουσεν ο Κυριος την δεησιν μου· ο Κυριος εδεχθη την προσευχην μου.
9Domnul îmi ascultă cererile, şi Domnul îmi primeşte rugăciunea!
10Ας αισχυνθωσι και ας ταραχθωσι σφοδρα παντες οι εχθροι μου· ας στραφωσιν εις τα οπισω· ας καταισχυνθωσιν αιφνιδιως.
10Toţi vrăjmaşii mei vor fi acoperiţi de ruşine, şi cuprinşi de spaimă; într'o clipă vor da înapoi, acoperiţi de ruşine.