¹Szövetségre léptem szemeimmel, és hajadonra mit sem ügyeltem.

¹Făcusem un legămînt cu ochii mei, şi nu mi-aş fi oprit privirile asupra unei fecioare.

²És mi volt jutalmam Istentõl felülrõl; vagy örökségem a Mindenhatótól a magasságból?

²Dar ce soartă mi -a păstrat Dumnezeu de sus? Ce moştenire mi -a trimes Cel Atotputernic din ceruri?

³Avagy nem az istentelent illeti-é romlás, és nem a gonosztevõt-é veszedelem?

³Peirea nu -i oare pentru cel rău, şi nenorocirea pentru cei ce fac fărădelege?

⁴Avagy nem láthatta-é utaimat, és nem számlálhatta-é meg lépéseimet?

⁴N'a cunoscut Dumnezeu căile mele? Nu mi -a numărat El toţi paşii mei?

⁵Ha én csalárdsággal jártam, vagy az én lábam álnokságra sietett:

⁵Dacă am umblat cu minciuna, de mi -a alergat piciorul după înşelăciune:

⁶Az õ igazságának mérlegével mérjen meg engem, és megismeri Isten az én ártatlanságomat!

⁶să mă cîntărească Dumnezeu în cumpăna celor fără prihană, şi-mi va vedea neprihănirea!

⁷Ha az én lépésem letért az útról és az én lelkem követte szemeimet, vagy kezeimhez szenny tapadt:

⁷De mi s'a abătut pasul depe calea cea dreaptă, de mi -a urmat inima ochii, de s'a lipit vreo întinăciune de mînile mele,

⁸Hadd vessek én és más egye meg, és tépjék ki az én maradékaimat gyökerestõl!

⁸atunci eu să samăn şi altul să secere, şi odraslele mele să fie desrădăcinate!

⁹Ha az én szívem asszony után bomlott, és leselkedtem az én felebarátomnak ajtaján:

⁹Dacă mi -a fost amăgită inima de vreo femeie, dacă am pîndit la uşa aproapelui meu,

¹⁰Az én feleségem másnak õröljön, és mások hajoljanak rája.

¹⁰atunci nevastă-mea să macine pentru altul, şi s'o necinstească alţii!

¹¹Mert gyalázatosság volna ez, és birák elé tartozó bûn.

¹¹Căci aceasta ar fi fost o nelegiuire, o fărădelege vrednică să fie pedepsită de judecători,

¹²Mert tûz volna ez, a mely pokolig emésztene, és minden jövedelmemet tövestõl kiirtaná.

¹²un foc care mistuie pînă la nimicire, şi care mi-ar fi prăpădit toată bogăţia.

¹³Ha megvetettem volna igazát az én szolgámnak és szolgálómnak, mikor pert kezdtek ellenem:

¹³De aş fi nesocotit dreptul slugii sau slujnicei mele, cînd se certau cu mine,

¹⁴Mi tevõ lennék, ha felkelne az Isten, és ha meglátogatna: mit felelnék néki?

¹⁴ce aş putea să fac, cînd se ridică Dumnezeu? Ce aş putea răspunde cînd pedepseşte El?

¹⁵Nem az teremtette-é õt is, a ki engem teremtett anyám méhében; nem egyugyanaz formált-é bennünket anyánk ölében?

¹⁵Cel ce m'a făcut pe mine în pîntecele mamei mele, nu l -a făcut şi pe el? Oare nu ne -a întocmit acelaş Dumnezeu în pîntecele mamei?

¹⁶Ha a szegények kivánságát megtagadtam, és az özvegy szemeit epedni engedtem;

¹⁶Dacă n'am dat săracilor ce-mi cereau, dacă am făcut să se topească de plîns ochii văduvei,

¹⁷És ha falatomat egymagam ettem meg, és az árva abból nem evett;

¹⁷dacă mi-am mîncat singur pînea, fără ca orfanul să-şi fi avut şi el partea lui din ea,

¹⁸Hiszen ifjúságom óta, mint atyánál nevekedett nálam, és anyámnak méhétõl kezdve vezettem õt!

¹⁸eu, care din tinereţă l-am crescut ca un tată, eu, care dela naştere am sprijinit pe văduvă;

¹⁹Ha láttam a ruhátlant veszni indulni, és takaró nélkül a szegényt;

¹⁹dacă am văzut pe cel nenorocit ducînd lipsă de haine, pe cel lipsit neavînd învălitoare,

²⁰Hogyha nem áldottak engem az õ ágyékai, és az én juhaim gyapjából fel nem melegedett;

²⁰fără ca inima lui să mă fi binecuvîntat, fără să fi fost încălzit de lîna mieilor mei;

²¹Ha az árva ellen kezemet felemeltem, mert láttam a kapuban az én segítségemet;

²¹dacă am ridicat mîna împotriva orfanului, pentrucă mă simţeam sprijinit de judecători;

²²A lapoczkájáról essék ki a vállam, és a forgócsontról szakadjon le karom!

²²atunci, să mi se deslipească umărul dela încheietură, să-mi cadă braţul şi să se sfărîme!

²³Hiszen [úgy] rettegtem Isten csapásától, és fensége elõtt tehetetlen valék!

²³Căci mă temeam de pedeapsa lui Dumnezeu, şi nu puteam lucra astfel din pricina măreţiei Lui.

²⁴Ha reménységemet aranyba vetettem, és azt mondtam az olvasztott aranynak: Én bizodalmam!

²⁴Dacă mi-am pus încrederea în aur, dacă am zis aurului: ,Tu eşti nădejdea mea`;

²⁵Ha örültem azon, hogy nagy a gazdagságom, és hogy sokat szerzett az én kezem;

²⁵dacă m'am îngîmfat de mărimea averilor mele, de mulţimea bogăţiilor pe cari le dobîndisem;

²⁶Ha néztem a napot, mikor fényesen ragyogott, és a holdat, mikor méltósággal haladt,

²⁶dacă am privit soarele cînd strălucea, luna cînd înainta măreaţă,

²⁷És az én szívem titkon elcsábult, és szájammal megcsókoltam a kezemet:

²⁷şi dacă mi s'a lăsat amăgită inima în taină, dacă le-am aruncat sărutări, ducîndu-mi mîna la gură:

²⁸Ez is biró elé tartozó bûn volna, mert ámítottam volna az Istent oda fent!

²⁸şi aceasta este tot o fărădelege care trebuie pedepsită de judecători, căci m'aş fi lepădat de Dumnezeul cel de sus!

²⁹Ha örvendeztem az engem gyûlölõnek nyomorúságán, és ugráltam örömömben, hogy azt baj érte;

²⁹Dacă m'am bucurat de nenorocirea vrăjmaşului meu, dacă am sărit de bucurie cînd l -a atins nenorocirea,

³⁰(De nem engedtem, hogy szájam vétkezzék azzal, hogy átkot kérjek az õ lelkére!)

³⁰eu, care n'am dat voie limbii mele să păcătuiască, să -i ceară moartea cu blestem;

³¹Ha nem mondták az én sátorom cselédei: Van-é, a ki az õ húsával jól nem lakott?

³¹dacă nu ziceau oamenii din cortul meu: ,Unde este cel ce nu s'a săturat din carnea lui?`

³²(A jövevény nem hált az utczán, ajtóimat az utas elõtt megnyitám.)

³²Dacă petrecea străinul noaptea afară, dacă nu mi-aş fi deschis uşa să intre călătorul;

³³Ha emberi módon eltitkoltam vétkemet, keblembe rejtve bûnömet:

³³dacă mi-am ascuns fărădelegile, ca oamenii, şi mi-am închis nelegiuirile în sîn,

³⁴Bizony akkor tarthatnék a nagy tömegtõl, rettegnem kellene nemzetségek megvetésétõl; elnémulnék [és] az ajtón sem lépnék ki!

³⁴pentrucă mă temeam de mulţime, pentrucă mă temeam de dispreţul familiilor, ţinîndu-mă deoparte şi necutezînd să-mi trec pragul...

³⁵Oh, bárcsak volna valaki, a ki meghallgatna engem! Ímé, ez a végszóm: a Mindenható feleljen meg nékem; és írjon könyvet ellenem az én vádlóm.

³⁵Oh! de aş găsi pe cineva să m'asculte! Iată apărarea mea, iscălită de mine: să-mi răspundă Cel Atotputernic! Cine-mi va da plîngerea iscălită de protivnicul meu?

³⁶Bizony én azt a vállamon hordanám, és korona gyanánt a fejemre tenném!

³⁶Ca să -i port scrisoarea pe umăr, s'o leg de fruntea mea ca o cunună;

³⁷Lépteimnek számát megmondanám néki, mint egy fejedelem, úgy járulnék hozzá!

³⁷să -i dau socoteală de toţi paşii mei, să mă apropii de el ca un domn.

³⁸Ha földem ellenem kiáltott és annak barázdái együtt siránkoztak;

³⁸Dacă pămîntul meu strigă împotriva mea, şi dacă brazdele lui varsă lacrămi;

³⁹Ha annak termését fizetés nélkül ettem, vagy gazdájának lelkét kioltottam:

³⁹dacă i-am mîncat roada fără s'o fi plătit, şi dacă am întristat sufletul vechilor lui stăpîni:

⁴⁰Búza helyett tövis teremjen és árpa helyett konkoly! Itt végzõdnek a Jób beszédei.

⁴⁰atunci să crească spini din el în loc de grîu, şi neghină în loc de orz!`` Sfîrşitul cuvintelor lui Iov.