¹Most pedig nevetnek rajtam, a kik fiatalabbak nálam a kiknek atyjokat az én juhaimnak komondorai közé sem számláltam volna.

¹Şi acum!... Am ajuns de rîsul celor mai tineri de cît mine, pe ai căror părinţi nu -i socoteam vrednici să -i pun printre cînii turmei mele.

²Mire való lett volna nékem még kezök ereje is? Rájok nézve a vénség elveszett!

²Dar la ce mi-ar fi folosit puterea mînilor lor, cînd ei nu erau în stare să ajungă la bătrîneţă?

³Szükség és éhség miatt összeaszottak, a kik a kopár földet futják, a sötét, sivatag pusztaságot.

³Sfrijiţi de sărăcie şi foame, fug în locuri uscate, de multă vreme părăsite şi pustii.

⁴A kik keserû füvet tépnek a bokor mellett, és rekettyegyökér a kenyerök.

⁴Smulg ierburile sălbatice de lîngă copăcei, şi n'au ca pîne de cît rădăcina de bucsau.

⁵Az emberek közül kiûzik õket, úgy hurítják õket, mint a tolvajt.

⁵Sînt izgoniţi din mijlocul oamenilor, strigă lumea după ei ca după nişte hoţi.

⁶Félelmetes völgyekben kell lakniok, a földnek és szikláknak hasadékaiban.

⁶Locuiesc în văi îngrozitoare, în peşterile pămîntului şi în stînci.

⁷A bokrok között ordítanak, a csalánok alatt gyülekeznek.

⁷Urlă printre stufişuri, şi se adună supt mărăcini.

⁸Esztelen legények, sõt becstelen fiak, a kiket kivertek az országból.

⁸Fiinţe mîrşave şi dispreţuite, -sînt izgoniţi din ţară.

⁹És most ezeknek lettem gúnydalává, nékik levék beszédtárgyuk!

⁹Şi acum, astfel de oameni mă pun în cîntecele lor, am ajuns de batjocura lor.

¹⁰Útálnak engem, messze távoznak tõlem, és nem átalanak pökdösni elõttem.

¹⁰Mă urăsc, mă ocolesc, mă scuipă în faţă.

¹¹Sõt leoldják kötelöket és bántalmaznak engem, és a zabolát elõttem kivetik.

¹¹Nu se mai sfiesc şi mă înjosesc, nu mai au niciun frîu înaintea mea.

¹²Jobb felõl ifjak támadnak ellenem, gáncsot vetnek lábaimnak, és ösvényt törnek felém, hogy megrontsanak.

¹²Ticăloşii aceştia se scoală la dreapta mea, şi îmi împing picioarele, şi îşi croiesc cărări împotriva mea ca să mă peardă.

¹³Az én útamat elrontják, romlásomat öregbítik, nincsen segítség ellenök.

¹³Îmi nimicesc cărarea şi lucrează ca să mă prăpădească, ei, cărora nimeni nu le-ar veni în ajutor.

¹⁴Mint valami széles résen, úgy rontanak elõ, pusztulás között hömpölyögnek [ide].

¹⁴Ca printr'o largă spărtură străbat spre mine, se năpustesc supt pocnetul dărîmăturilor.

¹⁵Rettegések fordultak ellenem, mint vihar ûzik el tisztességemet, boldogságom eltünt, mint a felhõ.

¹⁵Mă apucă groaza. Slava îmi este spulberată ca de vînt, ca un nor a trecut fericirea mea.

¹⁶Mostan azért enmagamért ontja ki magát lelkem; nyomorúságnak napjai fognak meg engem.

¹⁶Şi acum, mi se topeşte sufletul în mine, şi m'au apucat zilele suferinţei.

¹⁷Az éjszaka meglyuggatja csontjaimat bennem, és nem nyugosznak az én inaim.

¹⁷Noaptea mă pătrunde şi-mi smulge oasele, durerea care mă roade nu încetează.

¹⁸A sok erõlködés miatt elváltozott az én ruházatom; úgy szorít engem, mint a köntösöm galléra.

¹⁸De tăria suferinţei haina îşi pierde faţa, mi se lipeşte de trup ca o cămaşă.

¹⁹A sárba vetett engem, hasonlóvá lettem porhoz és hamuhoz.

¹⁹Dumnezeu m'a aruncat în noroi, şi am ajuns ca ţărîna şi cenuşa.

²⁰Kiáltok hozzád, de nem felelsz; megállok és [csak] nézel reám!

²⁰Strig către Tine, şi nu-mi răspunzi; stau în picioare, şi nu mă vezi.

²¹Kegyetlenné változtál irántam; kezed erejével harczolsz ellenem.

²¹Eşti fără milă împotriva mea, lupţi împotriva mea cu tăria mînii Tale.

²²Felemelsz, szélnek eresztesz engem, és széttépsz engem a viharban.

²²Mă ridici, îmi dai drumul pe vînt, şi mă nimiceşti cu suflarea furtunii.

²³Hiszen tudtam, hogy visszatérítesz engem a halálba, és a minden élõ gyülekezõ házába;

²³Căci ştiu că mă duci la moarte, în locul unde se întîlnesc toţi cei vii.

²⁴De a roskadóban levõ ne nyujtsa-é ki kezét? Avagy ha veszendõben van, ne kiáltson-é segítségért?

²⁴Dar cel ce se prăbuşeşte nu-şi întinde mînile? Cel în nenorocire nu cere ajutor?

²⁵Avagy nem sírtam-é azon, a kinek kemény napja volt; a szûkölködõ miatt nem volt-é lelkem szomorú?

²⁵Nu plîngeam eu pe cel amărît? N'avea inima mea milă de cel lipsit?

²⁶Bizony jót reméltem és rossz következék, világosságot vártam és homály jöve.

²⁶Mă aşteptam la fericire, şi cînd colo, nenorocirea a venit peste mine; trăgeam nădejde de lumină, şi cînd colo, a venit întunerecul.

²⁷Az én bensõm forr és nem nyugoszik; megrohantak engem a nyomorúságnak napjai.

²⁷Îmi ferb măruntaiele fără încetare, m'au apucat zilele de durere.

²⁸Feketülten járok, de nem a nap hõsége miatt; felkelek a gyülekezetben [és] kiáltozom.

²⁸Umblu înegrit, dar nu de soare. Mă scol în plină adunare, şi strig ajutor.

²⁹Atyjok fiává lettem a sakáloknak, és társokká a strucz madaraknak.

²⁹Am ajuns frate cu şacalii, tovarăş cu struţii.

³⁰Bõröm feketül[ten hámlik le] rólam, és csontom elég a hõség miatt.

³⁰Pielea mi se înegreşte şi cade, iar oasele îmi ard şi se usucă.

³¹Hegedûm sírássá változék, sípom pedig jajgatók szavává.

³¹Arfa mea s'a prefăcut în instrument de jale, şi cavalul meu scoate sunete plîngătoare.