¹Dávidé.

¹(Un psalm al lui David.) Binecuvîntat să fie Domnul, Stînca mea, care-mi deprinde mînile la luptă, degetele la bătălie,

²Jóltevõm és megoltalmazóm, mentõváram és szabadítóm nékem; paizsom, és az, a kiben én bízom: õ veti alám népemet.

²Binefăcătorul meu şi Cetăţuia mea, Turnul meu de scăpare şi Izbăvitorul meu, Scutul meu de adăpost, care-mi supune pe poporul meu!

³Uram! Micsoda az ember, hogy tudsz felõle, és az embernek fia, hogy gondod van reá?

³Doamne, ce este omul, ca să iei cunoştinţă de el, fiul omului ca să iei seama la el?

⁴Olyan az ember, mint a lehellet; napjai, mint az átfutó árnyék.

⁴Omul este ca o suflare, zilele lui sînt ca umbra care trece.

⁵Uram, hajlítsd meg egeidet és szállja alá; illesd meg a hegyeket, hogy füstölögjenek!

⁵Pleacă cerurile, Doamne, şi pogoară-Te! Atinge munţii, ca să fumege!

⁶Lövelj villámot és hányd szerte õket; bocsásd ki nyilaidat és vedd el eszöket.

⁶Fulgeră, şi risipeşte pe vrăjmaşii mei! Aruncă-Ţi săgeţile, şi pune -i pe fugă!

⁷Nyújtsd le kezeidet a magasból; ragadj ki és ments meg engem a nagy vizekbõl, az idegen-fiak kezébõl;

⁷Întinde-Ţi mînile de sus, izbăveşte-mă şi scapă-mă din apele cele mari, din mîna fiilor celui străin,

⁸A kiknek szájok hazugságot beszél, s jobb kezök a hamisság jobb keze.

⁸a căror gură spune neadevăruri, şi a căror dreaptă este o dreaptă mincinoasă.

⁹Isten! Új éneket éneklek néked; tízhúrú hangszerrel zengedezlek téged;

⁹Dumnezeule, Îţi voi cînta o cîntare nouă, Te voi lăuda cu alăuta cu zece coarde.

¹⁰Ki segítséget ád a királyoknak, [s] megmenti Dávidot, az õ szolgáját a gonosz szablyától.

¹⁰Tu, care dai împăraţilor biruinţa, care ai scăpat de sabie ucigaşă pe robul Tău David,

¹¹Ragadj ki és ments meg engem az idegen-fiak kezébõl, a kiknek szájok hazugságot beszél, s jobbkezök a hamisság jobbkeze.

¹¹izbăveşte-mă şi scapă-mă din mîna fiilor celui străin, a căror gură spune neadevăruri, şi a căror dreaptă este o dreaptă mincinoasă!...

¹²Hogy fiaink olyanok legyenek, mint a plánták, nagyokká nõve ifjú korukban; leányaink, mint a templom mintájára kifaragott oszlopok.

¹²Fiii noştri sînt ca nişte odrasle, cari cresc în tinereţa lor; fetele noastre ca nişte stîlpi săpaţi frumos, cari fac podoaba caselor împărăteşti.

¹³Legyenek telve tárházaink, eledelt eledelre szolgáltassanak; juhaink százszorosodjanak, ezerszeresedjenek a mi legelõinken.

¹³Grînarele noastre sînt pline, şi gem de tot felul de merinde; turmele ni se înmulţesc cu miile, cu zecile de mii, în cîmpiile noastre:

¹⁴Ökreink megrakodva legyenek; sem betörés, sem kirohanás, sem kiáltozás ne legyen a mi utczáinkon.

¹⁴viţelele noastre sînt prăsitoare; nu -i nicio pagubă, nicio robie, nici un ţipăt în uliţele noastre!

¹⁵Boldog nép az, a melynek így van dolga; boldog nép az, a melynek az Úr az õ Istene.

¹⁵Ferice de poporul care stă astfel! Ferice de poporul, al cărui Dumnezeu este Domnul!