1Az éneklõmesternek, az Úr szolgájától, Dávidtól, a ki az Úrhoz ez ének szavait azon a napon mondotta, a melyen az Úr megszabadította õt minden ellenségének kezébõl, és a Saul kezébõl.
1(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David, robul Domnului. El a spus Domnului cuvintele cîntării acesteia, cînd l -a scăpat Domnul din mîna tuturor vrăjmaşilor săi şi din mîna lui Saul. El a zis:) ,,Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea!
2És monda: Szeretlek Uram, én erõsségem!
2Doamne, Tu eşti stînca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu eşti stînca mea, în care mă ascund, scutul meu, tăria care mă scapă, şi întăritura mea!
3Az Úr az én kõsziklám, váram és szabadítóm; az én Istenem, az én kõsziklám, õ benne bízom: az én paizsom, idvességem szarva, menedékem.
3Eu strig: ,Lăudat să fie Domnul!` şi sînt izbăvit de vrăjmaşii mei.
4Az Úrhoz kiáltok, a ki dicséretre méltó, és megszabadulok ellenségeimtõl.
4Mă înconjuraseră legăturile morţii, şi mă îngroziseră rîurile pieirii;
5Halál kötelei vettek körül, s az istentelenség árjai rettentettek engem.
5mă înfăşuraseră legăturile mormîntului, şi mă prinseseră laţurile morţii.
6A Seol kötelei vettek körül; a halál tõrei fogtak meg engem.
6Dar, în strîmtorarea mea, am chemat pe Domnul, şi am strigat către Dumnezeul meu: din locaşul Lui, El mi -a auzit glasul, şi strigătul meu a ajuns pînă la El, pînă la urechile Lui.
7Szükségemben az Urat hívtam, és az én Istenemhez kiáltottam; szavamat meghallá templomából, és kiáltásom eljutott füleibe.
7Atunci s'a sguduit pămîntul şi s'a cutremurat, temeliile munţilor s'au mişcat, şi s'au clătinat, pentru că El se mîniase.
8Megindult, megrendült a föld, s a hegyek fundamentomai inogtak; és megindultak, mert haragra gyúlt.
8Din nările Lui se ridica fum, şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui: cărbuni aprinşi ţîşneau din ea.
9Füst szállt fel orrából, és szájából emésztõ tûz; izzó szén gerjedt belõle.
9A plecat cerurile, şi S'a pogorît: un nor gros era supt picioarele Lui.
10Lehajtotta az eget és leszállt, és homály volt lábai alatt.
10Călărea pe un heruvim, şi sbura, venea plutind pe aripile vîntului.
11Kérubon haladt és röpült, és a szelek szárnyain suhant.
11Întunerecul Şi -l făcuse învelitoare, iar cortul Lui, împrejurul Lui, erau nişte ape întunecoase şi nori negri.
12A sötétséget tette rejtekhelyévé; sátora körülötte a sötét felhõk és sûrû fellegek.
12Din strălucirea, care se răsfrîngea înaintea Lui, ieşeau nori, cari aruncau grindină şi cărbuni de foc.
13Az elõtte lévõ fényességbõl felhõin jégesõ tört át és eleven szén.
13Domnul a tunat în ceruri, Cel Prea Înalt a făcut să -I răsune glasul, cu grindină şi cărbuni de foc.
14És dörgött az Úr a mennyekben, és a Magasságos zengett; és jégesõ [hullt] és eleven szén.
14A aruncat săgeţi şi a risipit pe vrăjmaşii mei, a înmulţit loviturile trăsnetului şi i -a pus pe fugă.
15És kibocsátá nyilait és elszéleszté azokat, villámokat szórt és megháborította azokat.
15Atunci s'a văzut albia apelor, şi s'au descoperit temeliile lumii, la mustrarea Ta, Doamne, la vuietul suflării nărilor Tale.
16És meglátszottak a vizek medrei s megmutatkoztak a világ fundamentomai; a te feddésedtõl, Uram, a te orrod leheletének fuvásától.
16El Şi -a întins mîna de sus, m'a apucat, m'a scos din apele cele mari; Ps. 144. 7.
17Lenyúlt a magasból és felvett engem; kivont engem nagy vizekbõl.
17m'a izbăvit de protivnicul meu cel puternic, de vrăjmaşii mei, cari erau mai tari decît mine.
18Megszabadított engem az én erõs ellenségemtõl, s az én gyûlölõimtõl, a kik hatalmasabbak voltak nálamnál.
18Ei năvăliseră deodată peste mine în ziua strîmtorării mele; dar Domnul a fost sprijinul meu.
19Rám jöttek veszedelmem napján; de az Úr volt az én támaszom.
19El m'a scos la loc larg, şi m'a scăpat, pentrucă mă iubeşte.
20És kivitt engem tágas helyre; kiragadt engem, mert kedvét leli bennem.
20Domnul mi -a făcut după neprihănirea mea, mi -a răsplătit după curăţia mînilor mele:
21Az Úr megfizetett nékem igazságom szerint, kezeimnek tisztasága szerint fizetett meg nékem;
21căci am păzit căile Domnului, şi n'am păcătuit împotriva Dumnezeului meu.
22Mert megõriztem az Úrnak útait, és gonoszul nem távoztam el az én Istenemtõl.
22Toate poruncile Lui au fost înaintea mea, şi nu m'am depărtat dela legile Lui.
23Mert minden ítélete elõttem, és rendeléseit nem hánytam el magamtól.
23Am fost fără vină faţă de El, şi m'am păzit de fărădelegea mea.
24És tökéletes voltam elõtte, õrizkedtem az én vétkemtõl.
24Deaceea, Domnul mi -a răsplătit după neprihănirea mea, după curăţia mînilor mele înaintea ochilor Lui.
25És megfizetett nékem az Úr az én igazságom szerint; kezeim tisztasága szerint, a mi szemei elõtt van.
25Cu cel bun Tu Te arăţi bun, cu omul neprihănit Te arăţi neprihănit;
26Az irgalmashoz irgalmas vagy: a tökéleteshez tökéletes vagy.
26cu cel curat Te arăţi curat, şi cu cel stricat Te porţi după stricăciunea lui.
27A tisztával tiszta vagy; s a visszáshoz visszás vagy.
27Tu mîntuieşti pe poporul care se smereşte, şi smereşti privirile trufaşe.
28Mert te megtartod a nyomorult népet, és a kevély szemeket megalázod;
28Da, Tu îmi aprinzi lumina mea. Domnul, Dumnezeul meu, îmi luminează întunerecul meu.
29Mert te gyujtod meg az én szövétnekemet; az Úr az én Istenem megvilágosítja az én sötétségemet.
29Cu Tine mă năpustesc asupra unei oşti înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste un zid întărit.
30Mert általad táboron is átfutok, és az én Istenem által kõfalon is átugrom.
30Căile lui Dumnezeu sînt desăvîrşite, Cuvîntul Domnului este încercat: El este un scut pentru toţi cei ce aleargă la El.
31Az Istennek útja tökéletes; az Úrnak beszéde tiszta; paizsuk õ mindazoknak, a kik bíznak benne.
31Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul, şi cine este o stîncă, afară de Dumnezeul nostru?
32Mert kicsoda Isten az Úron kivül? És kicsoda kõszikla a mi Istenünkön kivül?
32Dumnezeu mă încinge cu putere, şi mă povăţuieşte pe calea cea dreaptă.
33Az Isten, a ki felövez engem erõvel, és tökéletessé teszi útamat:
33El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor, şi mă aşează pe înălţimile mele
34Olyanná teszi lábamat, mint a szarvasé, és az én magas helyeimre állít engem.
34El îmi deprinde mînile la luptă, aşa că braţele mele întind arcul de aramă.
35Õ tanítja kezemet a harczra, karjaim meghajlítják az érczíjat.
35Tu îmi dai scutul mîntuirii Tale, dreapta Ta mă sprijineşte, şi îndurarea Ta mă face mare.
36És adtad nékem a te idvességednek paizsát, és a te jobbod megszilárdított engem, és a te jóvoltod felmagasztalt engem.
36Tu lărgeşti drumul supt paşii mei, şi nu-mi alunecă glesnele.
37Kiszélesítetted lépésemet alattam, és nem tántorogtak lábaim.
37Urmăresc pe vrăjmaşii mei, îi ajung, şi nu mă întorc pînă nu -i nimicesc.
38Üldözöm ellenségeimet és elérem õket, és nem térek vissza, míg meg nem semmisültek.
38Îi zdrobesc, de nu pot să se mai ridice: ei cad supt picioarele mele.
39Összetöröm õket, hogy fel sem kelhetnek; lábaim alá hullanak.
39Tu mă încingi cu putere pentru luptă, şi răpui pe protivnicii mei supt picioarele mele.
40Mert te öveztél fel engem erõvel a harczra, alám görbeszted az ellenem felkelõket.
40Tu faci pe vrăjmaşii mei să dea dosul înaintea mea, şi eu nimicesc pe cei ce mă urăsc.
41És megadtad, hogy ellenségeim meghátráltak, és az én gyûlölõimet elpusztíthattam.
41Ei strigă, dar n'are cine să -i scape! Strigă către Domnul, dar nu le răspunde!
42Kiáltottak, de nem volt szabadító, az Úrhoz és nem felelt nékik.
42Îi pisez ca praful, pe care -l ia vîntul, îi calc în picioare ca noroiul de pe uliţe.
43És apróra törtem õket, a milyen a szél elé való por, és megtapodtam õket mint utcza sarát.
43Tu mă scapi din neînţelegerile poporului; mă pui în fruntea neamurilor; un popor, pe care nu -l cunoaşteam, îmi este supus.
44Megmentettél engem a nép pártoskodásaitól; nemzetek fejévé tettél engem; oly nép szolgál nékem, a melyet nem ismertem.
44El ascultă de mine la cea dintîi poruncă, fiii străinului mă linguşesc.
45A mint hall a fülök, engedelmeskednek, és idegenek is hizelegnek nékem.
45Fiilor străinului li se moaie inima de mine, şi ies tremurînd din cetăţuile lor.
46Az idegenek elepedtek, és reszketve jõnek elõ zárt helyeikbõl.
46Trăiască Domnul, şi binecuvîntată să fie Stînca mea! Mărit să fie Dumnezeul mîntuirii mele,
47Él az Úr és áldott az én kõsziklám, magasztaltassék hát az én idvességemnek Istene!
47Dumnezeu, răzbunătorul meu, care îmi supune popoarele,
48Az Isten, a ki bosszút áll értem, és népeket hajlít alám;
48şi mă izbăveşte de vrăjmaşii mei! Tu mă înalţi mai pesus de protivnicii mei, mă scapi de omul asupritor.
49A ki megment engem ellenségeimtõl. Még az ellenem felkelõk fölött is felmagasztalsz engem, az erõszakos embertõl megszabadítasz engem.
49Deaceea, Doamne, Te voi lăuda printre neamuri, voi cînta spre slava Numelui Tău.
50Azért dicsérlek téged, Uram, a nemzetek között, és éneket zengek a te nevednek. [ (Psalms 18:51) Nagy segítséget ád az õ királyának és irgalmasságot cselekszik az õ felkentjével, Dáviddal és az õ magvával mindörökké. ]
50El dă mari izbăviri împăratului Său, şi dă îndurare unsului Său: lui David, şi seminţei lui, pe vecie.