¹Dávid imádsága.

¹(O rugăciune a lui David.) Doamne, ascultă-mi pricina nevinovată, ia aminte la strigătele mele, pleacă urechea la rugăciunea mea, făcută cu buze neprefăcute!

²A te orczádtól jõjjön ki ítéletem, a te szemeid hadd lássanak igazat.

²Să se arate dreptatea mea înaintea Ta, şi să privească ochii Tăi neprihănirea mea!

³Megpróbáltad az én szívemet, meglátogattál éjjel; próbáltál engem, nem találtál semmi [rosszat; ha tán] gondoltam [is], nem jött ki a számon.

³Dacă îmi vei cerca inima, dacă o vei cerceta noaptea, dacă mă vei încerca, nu vei găsi nimic: căci ce-mi iese din gură, aceea şi gîndesc.

⁴Az emberek cselekedeteinél a te ajkad igéjével vigyáztam az erõszakosnak ösvényeire.

⁴Cît priveşte legăturile cu oamenii, eu, după cuvîntul buzelor Tale, mă feresc de calea celor asupritori;

⁵Ragaszkodtak lépteim a te ösvényeidhez, nem ingadoztak lábaim.

⁵paşii mei stau neclintiţi pe cărările Tale, şi nu mi se clatină picioarele.

⁶Hívtalak én, mert te felelhetsz nékem, Istenem! Hajtsd hozzám füledet, hallgasd meg az én beszédemet.

⁶Strig către Tine, căci m'asculţi, Dumnezeule! Pleacă-Ţi urechea spre mine, ascultă cuvîntul meu!

⁷Mutasd meg csudálatosan a te kegyelmedet, a ki megszabadítod jobboddal a te benned bízókat a támadóktól.

⁷Arată-Ţi bunătatea Ta cea minunată, Tu, care scapi pe cei ce caută adăpost, şi -i izbăveşti de protivnicii lor, prin dreapta Ta!

⁸Tarts meg engemet, mint szemed fényét; szárnyaid árnyékába rejts el engemet.

⁸Păzeşte-mă ca lumina ochiului, ocroteşte-mă, la umbra aripilor Tale,

⁹A gonoszok elõl, a kik pusztítanak engem; ellenségeim elõl, a kik lelkendezve vesznek körül engem.

⁹de cei răi, cari mă prigonesc, de vrăjmaşii mei de moarte, cari mă împresoară.

¹⁰Megkövéredett szívöket elzárták, szájokkal kevélyen szólanak.

¹⁰Ei îşi închid inima, au cuvintele semeţe în gură.

¹¹Körülvettek most minket mentünkben; szemeiket ránk szegzik, hogy földre terítsenek.

¹¹Se ţin de paşii mei, mă înconjoară chiar, mă pîndesc ca să mă trîntească la pămînt.

¹²Hasonlók az oroszlánhoz, a mely zsákmányra szomjaz, és a rejtekhelyen ülõ oroszlánkölyökhöz.

¹²Parcă ar fi un leu lacom după pradă, un pui de leu, care stă la pîndă în culcuşul lui.

¹³Kelj fel, oh Uram! Szállj vele szembe, terítsd le õt, szabadítsd meg lelkemet a gonosztól fegyvereddel;

¹³Scoală-te, Doamne, ieşi înaintea vrăjmaşului, doboară -l! Izbăveşte-mă de cel rău cu sabia Ta!

¹⁴Az emberektõl, oh Uram, kezeddel, a világ embereitõl! Az õ osztályrészük az életben van; megtöltötted hasukat javaiddal, bõvölködnek fiakkal, a miök pedig marad, gyermekeikre hagyják.

¹⁴Scapă-mă de oameni, cu mîna Ta, Doamne, de oamenii lumii acesteia, cari îşi au partea lor în viaţa aceasta, şi cărora le umpli pîntecele cu bunătăţile Tale. Copiii lor sînt sătui şi prisosul lor îl lasă pruncilor lor.

¹⁵Én igazságban nézem a te orczádat, megelégszem a te ábrázatoddal, midõn felserkenek.

¹⁵Dar eu, în nevinovăţia mea, voi vedea Faţa Ta: cum mă voi trezi, mă voi sătura de chipul Tău.