1Dávid zsoltára emlékeztetõül.
1(Un psalm al lui David. Spre aducere aminte.) Doamne, nu mă mustra în mînia Ta, şi nu mă pedepsi în urgia Ta.
2Uram, haragodban ne fenyíts meg engem; felgerjedésedben ne ostorozz meg engem!
2Căci săgeţile Tale s'au înfipt în mine, şi mîna Ta apasă asupra mea.
3Mert nyilaid belém akadtak, és kezed rám nehezült.
3N'a mai rămas nimic sănătos în carnea mea, din pricina mîniei Tale; nu mai este nici o vlagă în oasele mele, în urma păcatului meu.
4Nincs épség testemben a te haragodtól; nincs békesség csontjaimban vétkeim miatt.
4Căci fărădelegile mele se ridică deasupra capului meu; ca o povară grea, sînt prea grele pentru mine.
5Mert bûneim elborítják fejemet; súlyos teherként, erõm felett.
5Rănile mele miroasă greu şi sînt pline de coptură, în urma nebuniei mele.
6Megsenyvedtek, megbûzhödtek sebeim oktalanságom miatt.
6Sînt gîrbovit, peste măsură de istovit; toată ziua umblu plin de întristare.
7Lehorgadtam, meggörbedtem nagyon; naponta szomorúan járok.
7Căci o durere arzătoare îmi mistuie măruntaiele, şi n'a mai rămas nimic sănătos în carnea mea.
8Mert derekam megtelt gyulladással, és testemben semmi ép sincsen.
8Sînt fără putere, zdrobit cu desăvîrşire; turburarea inimii mele mă face să gem.
9Erõtlen és összetört vagyok nagyon, s szívem keserûsége miatt jajgatok.
9Doamne, toate dorinţele mele sînt înaintea Ta, şi suspinurile mele nu-Ţi sînt ascunse.
10Uram, elõtted van minden kívánságom, és nincs elõled elrejtve az én nyögésem!
10Inima îmi bate cu tărie, puterea mă părăseşte, şi lumina ochilor mei nu mai este cu mine.
11Szívem dobogva ver, elhágy erõm, s szemem világa - az sincs már velem.
11Prietenii şi cunoscuţii mei se depărtează de rana mea, şi rudele mele stau de o parte.
12Szeretteim és barátaim félreállanak csapásomban; rokonaim pedig messze állanak.
12Ceice vor să-mi ia viaţa îşi întind cursele; ceice-mi caută nenorocirea, spun răutăţi, şi toată ziua urzesc la înşelătorii.
13De tõrt vetnek, a kik életemre törnek, és a kik bajomra törnek; hitványságokat beszélnek, és csalárdságot koholnak mindennap.
13Iar eu sînt ca un surd, n'aud; sînt ca un mut, care nu deschide gura.
14De én, mint a siket, nem hallok, és olyan vagyok, mint a néma, a ki nem nyitja föl száját.
14Sînt ca un om, care n'aude, şi în gura căruia nu este niciun răspuns.
15És olyanná lettem, mint az, a ki nem hall, és szájában nincsen ellenmondás.
15Doamne, în Tine nădăjduiesc; Tu vei răspunde, Doamne, Dumnezeule!
16Mert téged vártalak Uram, te hallgass meg Uram, Istenem!
16Căci zic: ,,Nu îngădui să se bucure vrăjmaşii mei de mine, şi să se fudulească împotriva mea, cînd mi se clatină piciorul!``
17Mert azt gondolom: csak ne örülnének rajtam; mikor lábam ingott, hatalmaskodtak ellenem!
17Căci sînt aproape să cad, şi durerea mea este totdeauna înaintea mea.
18És bizony közel vagyok az eleséshez, és bánatom mindig elõttem van.
18Îmi mărturisesc fărădelegea, mă doare de păcatul meu.
19Sõt bevallom bûneimet, bánkódom vétkem miatt.
19Dar vrăjmaşii mei sînt plini de viaţă şi plini de putere; ceice mă urăsc fără temei, sînt mulţi la număr.
20De ellenségeim élnek, erõsödnek; megsokasodtak hazug gyûlölõim,
20Ei îmi întorc rău pentru bine, îmi sînt potrivnici, pentrucă eu urmăresc binele.
21És a kik jóért roszszal fizetnek; ellenem törnek, a miért én jóra törekszem.
21Nu mă părăsi, Doamne! Dumnezeule, nu Te depărta de mine!
22Ne hagyj el Uram Istenem, ne távolodjál el tõlem! [ (Psalms 38:23) Siess segítségemre, oh Uram, én szabadítóm! ]
22Vino degrabă în ajutorul meu, Doamne, Mîntuirea mea!