¹Dávidé.

¹(Un psalm al lui David.) Nu te mînia pe cei răi, şi nu te uita cu jind la ceice fac răul;

²Mert hirtelen levágattatnak, mint a fû, s mint a gyönge növény elfonnyadnak.

²căci sînt cosiţi iute ca iarba, şi se vestejesc ca verdeaţa.

³Bízzál az Úrban és jót cselekedjél; e földön lakozzál és hûséggel élj.

³Încrede-te în Domnul, şi fă binele; locuieşte în ţară, şi umblă în credincioşie.

⁴Gyönyörködjél az Úrban, és megadja néked szíved kéréseit.

⁴Domnul să-ţi fie desfătarea, şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima.

⁵Hagyjad az Úrra a te útadat, és bízzál benne, majd õ teljesíti.

⁵Încredinţează-ţi soarta în mîna Domnului, încrede-te în El, şi El va lucra,

⁶Felhozza a te igazságodat, mint a világosságot, és a te jogodat, miként a delet.

⁶El va face să strălucească dreptatea ta ca lumina, şi dreptul tău ca soarele la amează.

⁷Csillapodjál le az Úrban és várjad õt; ne bosszankodjál arra, a kinek útja szerencsés, [se] arra, a ki álnok tanácsokat követ.

⁷Taci înaintea Domnului, şi nădăjduieşte în El. Nu te mînia pe cel ce izbuteşte în umbletele lui, pe omul, care îşi vede împlinirea planurilor lui rele.

⁸Szünj meg a haragtól, hagyd el heveskedésedet; ne bosszankodjál, csak rosszra vinne!

⁸Lasă mînia, părăseşte iuţimea; nu te supăra, căci supărarea duce numai la rău.

⁹Mert az elvetemültek kivágattatnak; de a kik az Urat várják, öröklik a földet.

⁹Fiindcă cei răi vor fi nimiciţi, iar cei ce nădăjduiesc în Domnul vor stăpîni ţara.

¹⁰Egy kevés [idõ] még és nincs gonosz; nézed a helyét és nincsen ott.

¹⁰Încă puţină vreme, şi cel rău nu va mai fi; te vei uita la locul unde era, şi nu va mai fi.

¹¹A szelidek pedig öröklik a földet, és gyönyörködnek nagy békességben.

¹¹Cei blînzi moştenesc ţara, şi au belşug de pace.

¹²Fondorkodik a gonosz az igaz ellen, és fogait csikorgatja rá:

¹²Cel rău face la planuri împotriva celui neprihănit, şi scrîşneşte din dinţi împotriva lui.

¹³Az Úr neveti õt, mert látja, hogy eljõ az õ napja.

¹³Domnul rîde de cel rău, căci vede că -i vine şi lui ziua.

¹⁴Fegyvert vonnak a gonoszok; felvonják ívöket, hogy a szegényt és nyomorultat elejtsék, [és] leöljék az igazán élõket;

¹⁴Cei răi trag sabia şi îşi încordează arcul, ca să doboare pe cel nenorocit şi sărac, ca să junghie pe cei cu inima neprihănită.

¹⁵[De] fegyverök saját szívökbe hat, és ívök eltörik.

¹⁵Dar sabia lor intră în însăş inima lor, şi li se sfărîmă arcurile.

¹⁶Jobb a kevés az igaznak, mint a sok gonosznak az õ gazdagsága.

¹⁶Mai mult face puţinul celui neprihănit, decît belşugul multor răi.

¹⁷Mert a gonoszok karja eltörik, de az igazakat támogatja az Úr.

¹⁷Căci braţele celui rău vor fi zdrobite, dar Domnul sprijineşte pe cei neprihăniţi.

¹⁸Jól tudja az Úr a feddhetetleneknek napjait, és hogy örökségök mindörökké meglesz.

¹⁸Domnul cunoaşte zilele oamenilor cinstiţi; şi moştenirea lor ţine pe vecie.

¹⁹Nem szégyenülnek meg a veszedelmes idõben, és jóllaknak az éhség napjaiban.

¹⁹Ei nu rămîn de ruşine în ziua nenorocirii, ci au de ajuns în zilele de foamete.

²⁰De a gonoszok elvesznek, és az Úrnak ellensége, mint a liget ékessége, elmúlik, füstként múlik el.

²⁰Dar cei răi pier, şi vrăjmaşii Domnului sînt ca cele mai frumoase păşune: pier, pier ca fumul.

²¹Kölcsön kér a gonosz és meg nem fizet, de az igaz irgalmas és adakozó.

²¹Cel rău ia cu împrumut, şi nu dă înapoi; dar cel neprihănit este milos, şi dă.

²²Mert a kiket õ megáld, öröklik a földet, és a kiket õ megátkoz, kivágattatnak azok.

²²Căci cei binecuvîntaţi de Domnul stăpînesc ţara, dar cei blestemaţi de El sînt nimiciţi.

²³Az Úr szilárdítja meg az igaz ember lépteit, és útját kedveli.

²³Domnul întăreşte paşii omului, cînd Îi place calea lui;

²⁴Ha elesik, nem terül el, mert az Úr támogatja kezével.

²⁴dacă se întîmplă să cadă, nu este doborît de tot, căci Domnul îl apucă de mînă.

²⁵Gyermek voltam, meg is vénhedtem, de nem láttam, hogy elhagyottá lett volna az igaz, a magzatja pedig kenyérkéregetõvé.

²⁵Am fost tînăr, şi am îmbătrînit, dar n'am văzut pe cel neprihănit părăsit, nici pe urmaşii lui cerşindu-şi pînea.

²⁶Mindennapon irgalmatoskodik és kölcsön ad, és az õ magzatja áldott.

²⁶Ci el totdeauna este milos, şi dă cu împrumut; şi urmaşii lui sînt binecuvîntaţi.

²⁷Kerüld a rosszat és jót cselekedjél, és megmaradsz mindörökké.

²⁷Depărtează-te de rău, fă binele, şi vei dăinui pe vecie.

²⁸Mert az Úr szereti az ítéletet, és el nem hagyja az õ kegyeseit; megõrzi õket mindörökké, a gonoszok magvát pedig kiirtja.

²⁸Căci Domnul iubeşte dreptatea, şi nu părăseşte pe credincioşii Lui. Totdeauna ei sînt supt paza Lui, dar sămînţa celor răi este nimicită.

²⁹Az igazak öröklik a földet, és mindvégig rajta lakoznak.

²⁹Cei neprihăniţi vor stăpîni ţara, şi vor locui în ea pe vecie.

³⁰Bölcseséget beszél az igaznak szája, és a nyelve ítéletet szól.

³⁰Gura celui neprihănit vesteşte înţelepciunea, şi limba lui trîmbiţează dreptatea.

³¹Istenének törvénye van szívében, lépései nem ingadoznak.

³¹Legea Dumnezeului său este în inima lui; şi nu i se clatină paşii.

³²Leselkedik a gonosz az igazra, és halálra keresi azt;

³²Cel rău pîndeşte pe cel neprihănit, şi caută să -l omoare.

³³De az Úr nem hagyja azt annak kezében, sem nem kárhoztatja, mikor megítéltetik.

³³Dar Domnul nu -l lasă în mînile lui, şi nu -l osîndeşte cînd vine la judecată.

³⁴Várjad az Urat, õrizd meg az õ útját; és fölmagasztal téged, hogy örököld a földet; és meglátod, a mikor kiirtatnak a gonoszok.

³⁴Nădăjduieşte în Domnul, păzeşte calea Lui, şi El te va înălţa ca să stăpîneşti ţara: vei vedea pe cei răi nimiciţi.

³⁵Láttam elhatalmasodni a gonoszt és szétterjeszkedett az, mint egy gazdag lombozatú vadfa;

³⁵Am văzut pe cel rău în toată puterea lui; se întindea ca un copac verde.

³⁶De elmult és ímé nincsen! kerestem, de nem található.

³⁶Dar cînd am trecut a doua oară, nu mai era acolo; l-am căutat, dar nu l-am mai putut găsi.

³⁷Ügyelj a feddhetetlenre, nézd a becsületest, mert a jövendõ a béke emberéé.

³⁷Uită-te bine la cel fără prihană, şi priveşte pe cel fără vicleşug; căci omul de pace are parte de moştenitori.

³⁸De a bûnösök mind elvesznek; a gonosznak vége pusztulás.

³⁸Dar cei răzvrătiţi sînt nimiciţi cu toţii, sămînţa celor răi este prăpădită.

³⁹Az igazak segedelme pedig az Úrtól van; õ az õ erõsségök a háborúság idején.

³⁹Scăparea celor neprihăniţi vine dela Domnul; El este ocrotitorul lor la vremea necazului.

⁴⁰Megvédi õket az Úr és megszabadítja õket; megszabadítja õket a gonoszoktól és megsegíti õket, mert õ benne bíznak.

⁴⁰Domnul îi ajută şi -i izbăveşte; îi izbăveşte de cei răi şi -i scapă, pentrucă se încred în El.