1Mózesnek, az Isten emberének imádsága.
1(O rugăciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu.) Doamne, Tu ai fost locul nostru de adăpost, din neam în neam.
2Minekelõtte hegyek lettek és föld és világ formáltaték, öröktõl fogva mindörökké te vagy Isten.
2Înainte ca să se fi născut munţii, şi înainte ca să se fi făcut pămîntul şi lumea, din vecinicie în vecinicie, Tu eşti Dumnezeu!
3Te visszatéríted a halandót a porba, és ezt mondod: Térjetek vissza embernek fiai!
3Tu întorci pe oameni în ţărînă, şi zici: ,,Întoarceţi-vă fiii oamenilor!``
4Mert ezer esztendõ annyi elõtted, mint a tegnapi nap, a mely elmúlt, és mint egy õrjárási idõ éjjel.
4Căci înaintea Ta, o mie de ani sînt ca ziua de ieri, care a trecut, şi ca o strajă din noapte.
5Elragadod õket; [olyanokká] lesznek, [mint az] álom; mint a fû, a mely reggel sarjad;
5Îi mături, ca un vis: dimineaţa, sînt ca iarba, care încolţeşte iarăş:
6Reggel virágzik és sarjad, [és] estvére elhervad és megszárad.
6înfloreşte dimineaţa, şi creşte, iar seara este tăiată şi se usucă.
7Bizony megemésztetünk a te haragod által, és a te búsulásod miatt megromlunk!
7Noi sîntem mistuiţi de mînia Ta, şi îngroziţi de urgia Ta.
8Elédbe vetetted a mi álnokságainkat; titkos bûneinket a te orczádnak világa elé.
8Tu pui înaintea Ta nelegiuirile noastre, şi scoţi la lumina Feţei Tale păcatele noastre cele ascunse.
9Bizony elmúlik minden mi napunk a te bosszúállásod miatt; megemésztjük a mi esztendeinket, mint a beszédet.
9Toate zilele noastre pier de urgia Ta, vedem cum ni se duc anii ca un sunet.
10A mi esztendeinknek napjai hetven esztendõ, vagy ha feljebb, nyolczvan esztendõ, és nagyobb részök nyomorúság és fáradság, a mely gyorsan tovatünik, mintha repülnénk.
10Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani, iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani; şi lucrul cu care se mîndreşte omul în timpul lor nu este decît trudă şi durere, căci trece iute, şi noi sburăm.
11Ki tudhatja a te haragodnak erejét, és a te félelmetességed szerint való bosszúállásodat?
11Dar cine ia seama la tăria mîniei Tale, şi la urgia Ta, aşa cum se cuvine să se teamă de Tine?
12Taníts minket úgy számlálni napjainkat, hogy bölcs szívhez jussunk.
12Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!
13Térj vissza Uram! meddig késel? és könyörülj a te szolgáidon.
13Întoarce-te, Doamne! Pînă cînd zăboveşti? Ai milă de robii Tăi!
14Jó reggel elégíts meg minket a te kegyelmeddel, hogy örvendezzünk és vígadjunk minden mi idõnkben.
14Satură-ne în fiecare dimineaţă de bunătatea Ta, şi toată viaţa noastră ne vom bucura şi ne vom veseli.
15Vidámíts meg minket a mi nyomorúságunk napjaihoz képest, az esztendõkhöz képest, a melyekben gonoszt láttunk.
15Înveseleşte-ne tot atîtea zile cîte ne-ai smerit, tot atîţia ani cît am văzut nenorocirea!
16Láttassék meg a te mûved a te szolgáidon, és a te dicsõséged azoknak fiain.
16Să se arate robilor Tăi lucrarea Ta, şi slava Ta fiilor lor!
17És legyen az Úrnak, a mi Istenünknek jó kedve mi rajtunk, és a mi kezünknek munkáját tedd állandóvá nékünk, és a mi kezünknek munkáját tedd állandóvá!
17Fie peste noi bunăvoinţa Domnului Dumnezeului nostru! Şi întăreşte lucrarea mînilor noastre, da, întăreşte lucrarea mînilor noastre!