1Tetapi Ayub menjawab, "Seringkali kudengar pendapat demikian; penghiburanmu hanyalah siksaan.
1Iov a luat cuvîntul şi a zis:
2(16:1)
2,,Astfel de lucruri am auzit eu des; voi toţi sînteţi nişte mîngîietori supărăcioşi.
3Kapankah omong kosong itu kamu hentikan? Apa yang merangsang kamu untuk memberi jawaban?
3Cînd se vor sfîrşi aceste vorbe în vînt? Şi pentruce atîta supărare în răspunsurile tale?
4Seandainya kamu ini aku, dan aku kamu, aku pun dapat bicara sama seperti itu. Kubanjiri kamu dengan penuturan; kepalaku akan kugeleng-gelengkan.
4Ca voi aş vorbi eu, de aţi fi în locul meu? V'aş copleşi cu vorbe, aş da din cap la voi,
5Hatimu akan kukuatkan dengan berbagai anjuran; kata-kataku akan memberi penghiburan.
5v'aş mîngîia cu gura, şi aş mişca din buze ca să vă uşurez durerea?
6Kalau aku bicara, deritaku tidak reda; jika aku berdiam diri, apa pula gunanya?
6Dacă vorbesc, durerea nu mi s'alină, iar dacă tac, cu ce se micşorează?
7Allah, membuat aku kepayahan; seluruh keluargaku telah dibinasakan.
7Dar acum, vai! El m'a stors de puteri... Mi-ai pustiit toată casa!
8Dia menentang dan menangkap aku. Sekarang kurus keringlah tubuhku, dan bagi banyak orang itulah buktinya bahwa aku telah berdosa.
8M'ai apucat, ca pe un vinovat; dovadă slăbiciunea mea, care se ridică şi mă învinuie în faţă.
9Dengan geram Allah merobek-robek tubuhku; dengan sangat benci Ia memandang aku.
9Mă sfîşie şi mă urmăreşte în mînia Lui, scrîşneşte din dinţi împotriva mea, mă loveşte şi mă străpunge cu privirea Lui.
10Orang-orang mengejek aku dengan mulut terbuka lebar; aku dikeroyok dan pipiku ditampar.
10Ei deschid gura să mă mănînce, mă ocărăsc şi mă bat peste obraji, se învierşunează cu toţii după mine.
11Allah menyerahkan aku kepada orang durhaka; aku dijatuhkan-Nya ke tangan orang durjana.
11Dumnezeu mă lasă la bunul plac al celor nelegiuiţi, şi mă aruncă în mînile celor răi.
12Tadinya hidupku aman dan sentosa, tapi Allah menyerang aku dengan tiba-tiba. Tengkukku dicengkeram-Nya dan aku dicampakkan; dijadikan-Nya aku sasaran untuk latihan.
12Eram liniştit, şi m'a scuturat, m'a apucat de ceafă şi m'a zdrobit, a tras asupra mea ca într'o ţintă.
13Tanpa rasa iba Ia terus memanah aku, sehingga terburailah isi perutku.
13Săgeţile Lui mă înconjură de toate părţile; îmi străpunge rărunchii fără milă, îmi varsă fierea pe pămînt,
14Ia menyerbu seperti seorang pejuang, dan melukai aku dengan berulang-ulang.
14mă frînge bucăţi, bucăţi, se aruncă asupra mea ca un războinic.
15Aku memakai karung tanda kesedihan, dan duduk dalam debu karena dikalahkan.
15Mi-am cusut un sac pe piele, şi mi-am prăvălit capul în ţărînă.
16Wajahku merah karena tangisku; kelopak mataku bengkak dan biru.
16Plînsul mi -a înroşit faţa; şi umbra morţii este pe pleoapele mele.
17Tapi aku tidak melakukan kekerasan; nyata tuluslah doaku kepada TUHAN.
17Totuş n'am făcut nicio nelegiuire, şi rugăciunea mea totdeauna a fost curată.
18Hai bumi, kejahatan terhadapku jangan sembunyikan; jangan diamkan teriakku minta keadilan.
18Pămîntule, nu-mi acoperi sîngele, şi vaietele mele să n'aibă margine!
19Aku tahu bahwa Pembelaku ada di surga; Ia memberi kesaksian bahwa aku tak berdosa.
19Chiar acum, martorul meu este în cer, apărătorul meu este în locurile înalte.
20Aku diejek teman-temanku dan ditertawakan; sambil menangis aku menghadap Allah minta bantuan.
20Prietenii mei rîd de mine, dar eu mă rog lui Dumnezeu cu lacrămi,
21Ah, kiranya Allah sendiri membela aku di hadapan-Nya, seperti seorang yang rela membela sahabatnya.
21să facă dreptate omului înaintea lui Dumnezeu, şi fiului omului împotriva prietenilor lui.
22Tahun-tahunku yang sisa tak banyak lagi; sebentar lagi aku pergi dan tak akan kembali.
22Căci numărul anilor mei se apropie de sfîrşit, şi mă voi duce pe o cărare de unde nu mă voi mai întoarce.