¹Ajalku sudah dekat, hampir putuslah napasku; hanyalah kuburan yang tinggal bagiku.

¹Mi se pierde suflarea, mi se sting zilele, mă aşteaptă mormîntul.

²Orang menjadikan aku bahan ejekan; kulihat betapa mereka melontarkan sindiran.

²Sînt înconjurat de batjocoritori, şi ochiul meu trebuie să privească spre ocările lor.

³Aku ini jujur, ya Allah. Percayalah padaku! Siapa lagi yang dapat menyokong perkataanku?

³Pune-Te singur zălog pentru mine înaintea Ta; altfel, cine ar putea răspunde pentru mine?

⁴Kaututup hati mereka sehingga tak mengerti; jangan sampai mereka menundukkan aku kini.

⁴Căci le-ai încuiat inima în faţa priceperii. De aceea nici nu -i vei lăsa să biruie.

⁵Menurut pepatah, siapa mengadukan teman demi keuntungan, anak-anaknya sendiri akan menerima pembalasan.

⁵Cine dă pe prieteni să fie prădaţi, copiilor aceluia li se vor topi ochii.

⁶Kini aku disindir dengan pepatah itu; mereka datang untuk meludahi mukaku.

⁶M'a făcut de basmul oamenilor, şi ca unul pe care -l scuipi în faţă!

⁷Mataku kabur karena dukacita; seluruh tubuhku kurus merana.

⁷Ochiul mi se întunecă de durere; toate mădularele mele sînt ca o umbră.

⁸Orang yang saleh, terkejut dan heran; orang yang tak bersalah, menganggap aku tidak bertuhan.

⁸Oamenii fără prihană sînt înmărmuriţi de aceasta, şi cel nevinovat se răscoală împotriva celui nelegiuit.

⁹Orang yang baik dan yang tidak bersalah, makin yakin cara hidupnya berkenan kepada Allah.

⁹Cel fără prihană rămîne totuş tare pe calea lui, cel cu mînile curate se întăreşte tot mai mult.

¹⁰Tapi seandainya kamu semua datang ke mari, tak seorang bijaksana pun yang akan kudapati.

¹⁰Dar voi toţi, întoarceţi-vă, veniţi iarăş cu cuvîntările voastre, şi vă voi arăta că între voi niciunul nu e înţelept.

¹¹Hari-hariku telah lalu, gagallah segala rencanaku; hilang pula semua cita-cita hatiku.

¹¹Ce! mi s'au dus zilele, mi s'au nimicit planurile, planurile acelea făcute cu atîta iubire în inima mea...

¹²Tetapi sahabat-sahabatku berkata, 'Malam itu siang dan terang hampir tiba.' Namun aku tahu dalam hatiku bahwa tetap gelaplah keadaanku.

¹²Şi ei mai spun că noaptea este zi, că se apropie lumina, cînd întunerecul a şi venit!

¹³Hanya dunia mautlah yang kuharapkan, di sanalah aku akan tidur dalam kegelapan.

¹³Cînd Locuinţa morţilor o aştept ca locuinţă, cînd în întunerec îmi voi înălţa culcuşul;

¹⁴Kuburku kunamakan "Ayahku", dan cacing-cacing pemakan tubuhku kusebut "Ibu" dan "Saudara perempuanku".

¹⁴cînd strig gropii: ,Tu eşti tatăl meu!` Şi viermilor: ,Voi sînteţi mama şi sora mea!`

¹⁵Di manakah harapan bagiku; siapa melihat adanya bahagia untukku?

¹⁵Unde mai este atunci nădejdea mea? Şi cine mai poate vedea nădejdea mea?

¹⁶Apabila aku turun ke dunia orang mati, aku tidak mempunyai harapan lagi."

¹⁶Ea se va pogorî cu mine la porţile locuinţei morţilor, cînd vom merge împreună. să ne odihnim în ţărînă.``