¹Dengan sumpah aku telah berjanji gadis muda tak akan kupandang dengan berahi.

¹Făcusem un legămînt cu ochii mei, şi nu mi-aş fi oprit privirile asupra unei fecioare.

²Apakah yang dilakukan Allah terhadap kita? Bagaimanakah dibalas-Nya perbuatan manusia?

²Dar ce soartă mi -a păstrat Dumnezeu de sus? Ce moştenire mi -a trimes Cel Atotputernic din ceruri?

³Celaka dan kemalangan pasti Ia datangkan kepada orang yang melakukan kejahatan!

³Peirea nu -i oare pentru cel rău, şi nenorocirea pentru cei ce fac fărădelege?

⁴Allah pasti mengetahui segala perbuatanku; dilihat-Nya segala langkahku.

⁴N'a cunoscut Dumnezeu căile mele? Nu mi -a numărat El toţi paşii mei?

⁵Aku bersumpah bahwa belum pernah aku bertindak curang; belum pernah pula aku menipu orang.

⁵Dacă am umblat cu minciuna, de mi -a alergat piciorul după înşelăciune:

⁶Biarlah Allah menimbang aku di atas neraca yang sah, maka Ia akan tahu bahwa aku tidak bersalah.

⁶să mă cîntărească Dumnezeu în cumpăna celor fără prihană, şi-mi va vedea neprihănirea!

⁷Andaikata aku telah menyimpang dari jalan yang benar, atau hatiku tertarik oleh hal yang cemar, jika tanganku ternoda oleh dosa,

⁷De mi s'a abătut pasul depe calea cea dreaptă, de mi -a urmat inima ochii, de s'a lipit vreo întinăciune de mînile mele,

⁸maka biarlah orang lain makan apa yang kutabur, dan seluruh hasil bumiku hancur.

⁸atunci eu să samăn şi altul să secere, şi odraslele mele să fie desrădăcinate!

⁹Seandainya pernah aku tertarik kepada istri tetanggaku, dan dengan sembunyi, kuintip dia di balik pintu,

⁹Dacă mi -a fost amăgită inima de vreo femeie, dacă am pîndit la uşa aproapelui meu,

¹⁰maka biarlah istriku memasak untuk orang lain; biarlah di ranjang lelaki lain ia berbaring.

¹⁰atunci nevastă-mea să macine pentru altul, şi s'o necinstească alţii!

¹¹Jika dosa yang keji itu memang kulakukan, aku patut menerima hukuman.

¹¹Căci aceasta ar fi fost o nelegiuire, o fărădelege vrednică să fie pedepsită de judecători,

¹²Dosa itu membinasakan seperti api neraka, segala yang kumiliki habis dibakarnya.

¹²un foc care mistuie pînă la nimicire, şi care mi-ar fi prăpădit toată bogăţia.

¹³Ketika hambaku mengeluh karena haknya kusalahi, kudengarkan dia dan kuperlakukan dengan tulus hati.

¹³De aş fi nesocotit dreptul slugii sau slujnicei mele, cînd se certau cu mine,

¹⁴Jika tidak, bagaimana harus kuhadapi Allahku? Apa jawabku pada waktu Ia datang menghakimi aku?

¹⁴ce aş putea să fac, cînd se ridică Dumnezeu? Ce aş putea răspunde cînd pedepseşte El?

¹⁵Bukankah Allah yang menciptakan aku, menciptakan juga hamba-hambaku itu?

¹⁵Cel ce m'a făcut pe mine în pîntecele mamei mele, nu l -a făcut şi pe el? Oare nu ne -a întocmit acelaş Dumnezeu în pîntecele mamei?

¹⁶Belum pernah aku tak mau menolong orang yang papa, atau membiarkan para janda hidup berputus asa.

¹⁶Dacă n'am dat săracilor ce-mi cereau, dacă am făcut să se topească de plîns ochii văduvei,

¹⁷Belum pernah kubiarkan yatim piatu kelaparan, sedangkan aku sendiri cukup makanan.

¹⁷dacă mi-am mîncat singur pînea, fără ca orfanul să-şi fi avut şi el partea lui din ea,

¹⁸Sejak kecil mereka kupelihara; seumur hidupku kubimbing mereka.

¹⁸eu, care din tinereţă l-am crescut ca un tată, eu, care dela naştere am sprijinit pe văduvă;

¹⁹Jika kulihat orang yang berkekurangan, terlalu miskin untuk membeli pakaian,

¹⁹dacă am văzut pe cel nenorocit ducînd lipsă de haine, pe cel lipsit neavînd învălitoare,

²⁰kuhangatkan dia dengan kain wol dari dombaku sendiri, maka ia akan memuji aku dengan segenap hati.

²⁰fără ca inima lui să mă fi binecuvîntat, fără să fi fost încălzit de lîna mieilor mei;

²¹Sekiranya pernah aku menindas yatim piatu, sebab yakin akan menang perkaraku,

²¹dacă am ridicat mîna împotriva orfanului, pentrucă mă simţeam sprijinit de judecători;

²²maka biarlah patah kedua lenganku sehingga terpisah dari bahuku.

²²atunci, să mi se deslipească umărul dela încheietură, să-mi cadă braţul şi să se sfărîme!

²³Tak akan aku berbuat begitu, sebab hukuman Allah sangat mengecutkan hatiku.

²³Căci mă temeam de pedeapsa lui Dumnezeu, şi nu puteam lucra astfel din pricina măreţiei Lui.

²⁴Tidak pernah aku mengandalkan hartaku,

²⁴Dacă mi-am pus încrederea în aur, dacă am zis aurului: ,Tu eşti nădejdea mea`;

²⁵atau membanggakan kekayaanku.

²⁵dacă m'am îngîmfat de mărimea averilor mele, de mulţimea bogăţiilor pe cari le dobîndisem;

²⁶Tak pernah kusembah mentari yang bersinar cerah ataupun bulan yang bercahaya indah.

²⁶dacă am privit soarele cînd strălucea, luna cînd înainta măreaţă,

²⁷Tak pernah aku terpikat olehnya, atau kukecup tanganku untuk menghormatinya.

²⁷şi dacă mi s'a lăsat amăgită inima în taină, dacă le-am aruncat sărutări, ducîndu-mi mîna la gură:

²⁸Dosa semacam itu patut mendapat hukuman mati; karena Allah Yang Mahakuasa telah diingkari.

²⁸şi aceasta este tot o fărădelege care trebuie pedepsită de judecători, căci m'aş fi lepădat de Dumnezeul cel de sus!

²⁹Belum pernah aku bersenang karena musuhku menderita, atau bersukacita karena ia mendapat celaka.

²⁹Dacă m'am bucurat de nenorocirea vrăjmaşului meu, dacă am sărit de bucurie cînd l -a atins nenorocirea,

³⁰Aku tidak berdoa untuk kematian musuhku; tak pernah aku berbuat dosa semacam itu.

³⁰eu, care n'am dat voie limbii mele să păcătuiască, să -i ceară moartea cu blestem;

³¹Orang-orang yang bekerja padaku tahu, bahwa siapa saja kujamu di rumahku.

³¹dacă nu ziceau oamenii din cortul meu: ,Unde este cel ce nu s'a săturat din carnea lui?`

³²Rumahku terbuka bagi orang yang bepergian; tak pernah kubiarkan mereka bermalam di jalan.

³²Dacă petrecea străinul noaptea afară, dacă nu mi-aş fi deschis uşa să intre călătorul;

³³Orang lain menyembunyikan dosanya, tetapi aku tak pernah berbuat seperti mereka.

³³dacă mi-am ascuns fărădelegile, ca oamenii, şi mi-am închis nelegiuirile în sîn,

³⁴Pendapat umum tidak kutakuti, dan penghinaan orang, aku tak perduli. Tak pernah aku tinggal di rumah atau diam saja, hanya karena takut akan dihina.

³⁴pentrucă mă temeam de mulţime, pentrucă mă temeam de dispreţul familiilor, ţinîndu-mă deoparte şi necutezînd să-mi trec pragul...

³⁵Tiadakah orang yang mau mendengarkan kata-kataku? Ku bersumpah bahwa benarlah semuanya itu. Kiranya Yang Mahakuasa menjawab aku. Seandainya tuduhan musuh terhadap aku ditulis semua sehingga terlihat olehku,

³⁵Oh! de aş găsi pe cineva să m'asculte! Iată apărarea mea, iscălită de mine: să-mi răspundă Cel Atotputernic! Cine-mi va da plîngerea iscălită de protivnicul meu?

³⁶maka dengan bangga akan kupasang pada bahu, dan sebagai mahkota kulekatkan di kepalaku.

³⁶Ca să -i port scrisoarea pe umăr, s'o leg de fruntea mea ca o cunună;

³⁷Akan kuberitahukan kepada Allah segala yang kubuat; akan kuhadapi Dia dengan bangga dan kepala terangkat.

³⁷să -i dau socoteală de toţi paşii mei, să mă apropii de el ca un domn.

³⁸Seandainya tanah yang kubajak telah kucuri, dan kurampas dari pemiliknya yang sejati,

³⁸Dacă pămîntul meu strigă împotriva mea, şi dacă brazdele lui varsă lacrămi;

³⁹seandainya hasilnya habis kumakan, dan petani yang menanamnya kubiarkan kelaparan,

³⁹dacă i-am mîncat roada fără s'o fi plătit, şi dacă am întristat sufletul vechilor lui stăpîni:

⁴⁰biarlah bukan jelai dan gandum yang tumbuh di ladang, melainkan semak berduri dan rumput ilalang." Sekianlah kata-kata Ayub.

⁴⁰atunci să crească spini din el în loc de grîu, şi neghină în loc de orz!`` Sfîrşitul cuvintelor lui Iov.