1Manusia itu seperti dipaksa berjuang; hidupnya berat seperti hidup seorang upahan;
1Soarta omului pe pămînt este ca a unui ostaş, şi zilele lui sînt ca ale unui muncitor cu ziua.
2seperti budak yang merindukan naungan; seperti buruh yang menantikan imbalan.
2Cum suspină robul după umbră, cum îşi aşteaptă muncitorul plata,
3Bulan demi bulan hidupku tanpa tujuan; malam demi malam hatiku penuh kesedihan.
3aşa am eu parte de luni de durere, şi partea mea sînt nopţi de suferinţă.
4Bila aku pergi tidur, malam merentang panjang; kurindukan fajar, tak dapat kuberbaring tenang.
4Mă culc, şi zic: ,Cînd mă voi scula? Cînd se va sfîrşi noaptea?` Şi mă satur de frămîntări pînă în revărsatul zorilor.
5Tubuhku penuh cacing dan kerak darah; kulitku luka dan mengeluarkan nanah.
5Trupul mi se acopere cu viermi şi cu o coajă pămîntoasă, pielea-mi crapă şi se desface.
6Hidupku yang tanpa harap itu melaju menuju akhirnya, lebih laju daripada penenun menjalankan sekocinya.
6Zilele mele sboară mai iuţi decît suveica ţesătorului, se duc şi nu mai am nicio nădejde!
7Ingatlah, ya Allah, hidupku hanya hembusan napas; kebahagiaanku hilang, tak meninggalkan bekas.
7Adu-Ţi aminte, Dumnezeule, că viaţa mea este doar o suflare! Ochii mei nu vor mai vedea fericirea.
8Kini Engkau melihat aku--tetapi itu tidak lama. Jika nanti aku Kaucari, maka sudah tiada.
8Ochiul, care mă priveşte, nu mă va mai privi; ochiul tău mă va căuta, şi nu voi mai fi.
9Seperti awan yang meredup lalu menghilang, manusia pun mati, tak akan kembali pulang. Semua orang yang pernah mengenal dia, lupa kepadanya dan tak lagi mengingatnya.
9Cum se risipeşte norul şi trece, aşa nu se va mai ridica celce se pogoară în Locuinţa morţilor!
10(7:9)
10Nu se va mai întoarce în casa lui, şi nu-şi va mai cunoaşte locul în care locuia.
11Sebab itu aku tak dapat tinggal diam! Rasa pedih dan pahitku tak dapat kupendam. Aku harus membuka mulutku, dan mencurahkan isi hatiku.
11De aceea nu-mi voi ţinea gura, ci voi vorbi în neliniştea inimii mele, mă voi tîngui în amărăciunea sufletului meu.
12Mengapa aku ini terus Kauawasi dan Kaujaga? Apakah aku ini naga laut yang berbahaya?
12Oare o mare sînt eu, sau un balaur de mare, de-ai pus strajă în jurul meu?
13Aku berbaring dan mencoba melepaskan lelah; aku mencari keringanan bagi hatiku yang gundah.
13Cînd zic: ,Patul mă va uşura, culcuşul îmi va alina durerile,`
14Tetapi Kautakuti aku dengan impian; Kaudatangkan mimpi buruk dan khayalan.
14atunci mă înspăimînţi prin visuri, mă îngrozeşti prin vedenii.
15Sehingga aku lebih suka dicekik lalu mati daripada hidup dalam tubuh penuh derita ini.
15Ah! aş vrea mai bine gîtuirea, mai bine moartea decît aceste oase!
16Aku lelah dan jemu hidup; aku ingin mati! Biarkan aku, sebab hidupku tidak berarti.
16Le dispreţuiesc!... nu voi trăi în veci... Lasă-mă, căci doar o suflare mi -i viaţa!
17Mengapa manusia begitu penting bagi-Mu? Mengapa tindakannya Kauperhatikan selalu?
17Ce este omul, ca să-Ţi pese atît de mult de el, ca să iei seama la el,
18Kauselidiki dia setiap pagi, dan setiap saat dia Kauuji.
18să -l cercetezi în toate dimineţile, şi să -l încerci în toate clipele?
19Kapankah Engkau berpaling daripadaku, sehingga sempat aku menelan ludahku?
19Cînd vei înceta odată să mă priveşti? Cînd îmi vei da răgaz să-mi înghit scuipatul?
20Hai Penjagaku, rugikah Engkau karena dosaku? Mengapa Kaupakai aku sebagai sasaran panah-Mu? Begitu beratkah aku membebani diri-Mu?
20Dacă am păcătuit, ce pot să-Ţi fac, Păzitorul oamenilor? Pentruce m'ai pus ţintă săgeţilor Tale, de am ajuns o povară chiar pentru mine însumi?
21Tidak dapatkah Engkau mengampuni dosaku? Tidak mungkinkah Engkau menghapuskan salahku? Sebentar lagi aku terbaring dalam kuburan, dan bila Kaucari aku, tak akan Kaudapatkan."
21Pentruce nu-mi ierţi păcatul, şi pentruce nu-mi uiţi fărădelegea? Căci voi adormi în ţărînă, şi cînd mă vei căuta, nu voi mai fi!``