¹Son minn, gef gaum að speki minni, hneig eyra þitt að hyggindum mínum,

¹Fiule, ia aminte la înţelepciunea mea, şi pleacă urechea la învăţătura mea,

²til þess að þú megir varðveita mannvit og varir þínar geymi þekkingu.

²ca să fii cu chibzuinţă, şi buzele tale să aibă cunoştinţă.

³Því að hunangsseimur drýpur af vörum lauslátrar konu, og gómur hennar er hálli en olía.

³Căci buzele femeii străine strecoară miere, şi cerul gurii ei este mai lunecos decît untdelemnul;

⁴En að síðustu er hún beiskari en malurt, beitt eins og tvíeggjað sverð.

⁴dar la urmă este amară ca pelinul, ascuţită ca o sabie cu două tăişuri.

⁵Fætur hennar ganga niður til dauðans, spor hennar liggja til Heljar.

⁵Picioarele ei pogoară la moarte, paşii ei dau în locuinţa morţilor.

⁶Til þess að hún hitti ekki leið lífsins, eru brautir hennar á reiki, og hún veit ekki hvert hún fer.

⁶Aşa că ea nu poate găsi calea vieţii, rătăceşte în căile ei, şi nu ştie unde merge.

⁷Heyrið mig því, synir, og víkið eigi frá orðum munns míns.

⁷Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă, şi nu vă abateţi dela cuvintele gurii mele:

⁸Legg leið þína langt frá henni og kom þú ekki nálægt húsdyrum hennar,

⁸depărtează-te de drumul care duce la ea, şi nu te apropia de uşa casei ei,

⁹svo að þú gefir ekki öðrum æskublóma þinn og ár þín grimmum manni,

⁹ca nu cumva să-ţi dai altora vlaga ta, şi unui om fără milă anii tăi;

¹⁰svo að útlendir menn mettist ekki af eigum þínum og aflafé þitt lendi ekki í annarlegu húsi,

¹⁰ca nu cumva nişte străini să se sature de averea ta, şi tu să te trudeşti pentru casa altuia;

¹¹og þú andvarpir að lokum, þá er líkami þinn og hold veslast upp,

¹¹ca nu cumva să gemi, la urmă, cînd carnea şi trupul ţi se vor istovi,

¹²og segir: ,,Hversu hefi ég hatað aga og hjarta mitt fyrirlitið umvöndun!

¹²şi să zici: ,,Cum am putut eu să urăsc certarea, şi cum a dispreţuit inima mea mustrarea?

¹³að ég skyldi ekki hlýða raustu kennara minna og hneigja eyra mitt til þeirra, er fræddu mig!

¹³Cum am putut să n'ascult glasul învăţătorilor mei, şi să nu iau aminte la ceice mă învăţau?

¹⁴Við sjálft lá, að ég hefði ratað í mestu ógæfu á miðju dómþingi safnaðarins.``

¹⁴Cît pe ce să mă nenorocesc de tot în mijlocul poporului şi adunării!``

¹⁵Drekk þú vatn úr vatnsþró þinni og rennandi vatn úr brunni þínum.

¹⁵Bea apă din fîntîna ta, şi din izvoarele puţului tău.

¹⁶Eiga lindir þínar að flóa út á götuna, lækir þínir út á torgin?

¹⁶Ce, vrei să ţi se verse izvoarele afară? Şi să-ţi curgă rîurile pe pieţele de obşte?

¹⁷Þér einum skulu þær tilheyra og engum óviðkomandi með þér.

¹⁷Lasă-le să fie numai pentru tine, şi nu pentru străinii de lîngă tine.

¹⁸Uppspretta þín sé blessuð, og gleð þig yfir festarmey æsku þinnar,

¹⁸Izvorul tău să fie binecuvîntat, şi bucură-te de nevasta tinereţii tale.

¹⁹elsku-hindinni, yndis-gemsunni. Brjóst hennar gjöri þig ætíð drukkinn, og ást hennar fjötri þig ævinlega.

¹⁹Cerboaică iubită, căprioară plăcută: fii îmbătat tot timpul de drăgălăşiile ei, fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei!

²⁰En hví skyldir þú, son minn, láta léttúðarkonu töfra þig, og faðma barm lauslátrar konu?

²⁰Şi pentruce, fiule, ai fi îndrăgostit de o străină, şi ai îmbrăţişa sînul unei necunoscute?

²¹Því að vegir sérhvers manns blasa við Drottni, og allar brautir hans gjörir hann sléttar.

²¹Căci căile omului sînt lămurite înaintea ochilor Domnului, şi El vede toate cărările lui.

²²Misgjörðir hins óguðlega fanga hann, og hann verður veiddur í snörur synda sinna.Hann mun deyja vegna skorts á aga og kollsteypast vegna sinnar miklu heimsku.

²²Cel rău este prins în înseşi nelegiuirile lui, şi este apucat de legăturile păcatului lui.

²³Hann mun deyja vegna skorts á aga og kollsteypast vegna sinnar miklu heimsku.

²³El va muri din lipsă de înfrînare, se va poticni din prea multa lui nebunie.