¹Bæn hrjáðs manns, þá er hann örmagnast og úthellir kveini sínu fyrir Drottni.

¹(O rugăciune a unui nenorocit, cînd este doborît de întristare şi îşi varsă plîngerea înaintea Domnului.) Doamne, ascultă-mi rugăciunea, şi s'ajungă strigătul meu pînă la Tine!

²Drottinn, heyr þú bæn mína og hróp mitt berist til þín.

²Nu-mi ascunde Faţa Ta în ziua necazului meu! Pleacă-Ţi urechea spre mine, cînd strig! Ascultă-mă degrab!

³Byrg eigi auglit þitt fyrir mér, þegar ég er í nauðum staddur, hneig að mér eyra þitt, þegar ég kalla, flýt þér að bænheyra mig.

³Căci zilele mele pier ca fumul, şi oasele îmi ard ca un tăciune.

⁴Því að dagar mínir hverfa sem reykur, bein mín brenna sem eldur.

⁴Inima îmi este lovită, şi mi se usucă întocmai ca iarba; pînă şi pînea uit să mi -o mănînc.

⁵Hjarta mitt er mornað og þornað sem gras, því að ég gleymi að neyta brauðs míns.

⁵Aşa de mari îmi sînt gemetele, că mi se lipesc oasele de carne.

⁶Sakir kveinstafa minna er ég sem skinin bein.

⁶Seamăn cu pelicanul din pustie, sînt ca o cucuvaie din dărîmături;

⁷Ég líkist pelíkan í eyðimörkinni, er sem ugla í rústum.

⁷nu mai pot dormi, şi sînt ca pasărea singuratică pe un acoperiş.

⁸Ég ligg andvaka og styn eins og einmana fugl á þaki.

⁸În fiecare zi mă bătjocoresc vrăjmaşii mei, şi protivnicii mei jură pe mine în mînia lor.

⁹Daginn langan smána óvinir mínir mig, fjandmenn mínir formæla með nafni mínu.

⁹Mănînc ţărînă în loc de pîne, şi îmi amestec lacrămile cu băutura,

¹⁰Ég et ösku sem brauð og blanda drykk minn tárum

¹⁰din pricina mîniei şi urgiei Tale; căci Tu m'ai ridicat, şi m'ai aruncat departe.

¹¹sakir reiði þinnar og bræði, af því að þú hefir tekið mig upp og varpað mér burt.

¹¹Zilele mele sînt ca o umbră gata să treacă, şi mă usuc ca iarba.

¹²Dagar mínir eru sem hallur skuggi, og ég visna sem gras.

¹²Dar Tu, Doamne, Tu împărăţeşti pe vecie, şi pomenirea Ta ţine din neam în neam.

¹³En þú, Drottinn, ríkir að eilífu, og nafn þitt varir frá kyni til kyns.

¹³Tu Te vei scula, şi vei avea milă de Sion; căci este vremea să te înduri de el, a venit vremea hotărîtă pentru el.

¹⁴Þú munt rísa upp til þess að miskunna Síon, því að tími er kominn til þess að líkna henni, já, stundin er komin.

¹⁴Căci robii Tăi iubesc pietrele Sionului, şi le e milă de ţărîna lui.

¹⁵Þjónar þínir elska steina hennar og harma yfir öskuhrúgum hennar.

¹⁵Atunci se vor teme neamurile de Numele Domnului, şi toţi împăraţii pămîntului de slava Ta.

¹⁶Þá munu þjóðirnar óttast nafn Drottins og allir konungar jarðarinnar dýrð þína,

¹⁶Da, Domnul va zidi iarăş Sionul, şi Se va arăta în slava Sa.

¹⁷því að Drottinn byggir upp Síon og birtist í dýrð sinni.

¹⁷El ia aminte la rugăciunea nevoiaşului, şi nu -i nesocoteşte rugăciunea.

¹⁸Hann snýr sér að bæn hinna nöktu og fyrirlítur eigi bæn þeirra.

¹⁸Să se scrie lucrul acesta pentru neamul de oameni care va veni, şi poporul, care se va naşte, să laude pe Domnul!

¹⁹Þetta skal skráð fyrir komandi kynslóð, og þjóð, sem enn er ósköpuð, skal lofa Drottin.

¹⁹Căci El priveşte din înălţimea sfinţeniei Lui; Domnul priveşte din ceruri pe pămînt,

²⁰Því að Drottinn lítur niður af sínum helgu hæðum, horfir frá himni til jarðar

²⁰ca să audă gemetele prinşilor de război, si să izbăvească pe cei ce sînt pe moarte;

²¹til þess að heyra andvarpanir bandingjanna og leysa börn dauðans,

²¹pentru ca ei să vestească în Sion Numele Domnului, şi laudele lui în Ierusalim,

²²að þau mættu kunngjöra nafn Drottins í Síon og lofstír hans í Jerúsalem,

²²cînd se vor strînge toate popoarele, şi toate împărăţiile, ca să slujească Domnului.

²³þegar þjóðirnar safnast saman og konungsríkin til þess að þjóna Drottni.

²³El mi -a frînt puterea în drum, şi mi -a scurtat zilele,

²⁴Hann hefir bugað kraft minn á ferð minni, stytt daga mína.

²⁴Eu zic: ,,Dumnezeule, nu mă lua la jumătatea zilelor mele, Tu, ai cărui ani ţin vecinic!``

²⁵Ég segi: Guð minn, tak mig eigi burt á miðri ævinni. Ár þín vara frá kyni til kyns.

²⁵Tu ai întemeiat în vechime pămîntul, şi cerurile sînt lucrarea mînilor Tale.

²⁶Í öndverðu grundvallaðir þú jörðina, og himnarnir eru verk handa þinna.

²⁶Ele vor pieri, dar Tu vei rămînea; toate se vor învechi ca o haină; le vei schimba ca pe un veşmînt, şi se vor schimba.

²⁷Þeir líða undir lok, en þú varir. Þeir fyrnast sem fat, þú skiptir þeim sem klæðum, og þeir hverfa.En þú ert hinn sami, og þín ár fá engan enda. [ (Psalms 102:29) Synir þjóna þinna munu búa kyrrir og niðjar þeirra standa stöðugir fyrir augliti þínu. ]

²⁷Dar Tu rămîi Acelaş, şi anii Tăi nu se vor sfîrşi.

²⁸En þú ert hinn sami, og þín ár fá engan enda. [ (Psalms 102:29) Synir þjóna þinna munu búa kyrrir og niðjar þeirra standa stöðugir fyrir augliti þínu. ]

²⁸Fiii robilor Tăi îşi vor locui ţara, şi sămînţa lor va rămînea înaintea Ta.