¹Til söngstjórans. Lag: Hind morgunroðans. Davíðssálmur.

¹(Către mai marele cîntăreţilor. Se cîntă ca ,,cerboaica zorilor``. Un psalm al lui David.) Dumnezeule! Dumnezeule! Pentruce m'ai părăsit, şi pentruce Te depărtezi fără să-mi ajuţi şi fără s'asculţi plîngerile mele?

²Guð minn, Guð minn, hví hefir þú yfirgefið mig? Ég hrópa, en hjálp mín er fjarlæg.

²Strig ziua, Dumnezeule, şi nu-mi răspunzi: strig şi noaptea, şi tot n'am odihnă.

³,,Guð minn!`` hrópa ég um daga, en þú svarar ekki, og um nætur, en ég finn enga fró.

³Totuş Tu eşti Cel Sfînt, şi Tu locuieşti în mijlocul laudelor lui Israel.

⁴Og samt ert þú Hinn heilagi, sá er ríkir uppi yfir lofsöngvum Ísraels.

⁴În Tine se încredeau părinţii noştri: se încredeau, şi -i izbăveai.

⁵Þér treystu feður vorir, þeir treystu þér, og þú hjálpaðir þeim,

⁵Strigau către Tine, şi erau scăpaţi; se încredeau în Tine, şi nu rămîneau de ruşine.

⁶til þín hrópuðu þeir, og þeim var bjargað, þér treystu þeir og urðu ekki til skammar.

⁶Dar eu sînt vierme, nu om, am ajuns de ocara oamenilor şi dispreţuit de popor.

⁷En ég er maðkur og eigi maður, til spotts fyrir menn og fyrirlitinn af lýðnum.

⁷Toţi ceice mă văd îşi bat joc de mine, îşi deschid gura, dau din cap şi zic:

⁸Allir þeir er sjá mig gjöra gys að mér, bregða grönum og hrista höfuðið.

⁸,,S'a încrezut în Domnul! Să -l mîntuiască Domnul, să -l izbăvească, fiindcă -l iubeşte!`` -

⁹,,Hann fól málefni sitt Drottni. Hann hjálpi honum! hann frelsi hann, því að hann hefir þóknun á honum!``

⁹Da, Tu m'ai scos din pîntecele mamei, m'ai pus la adăpost de orice grijă la ţîţele mamei mele;

¹⁰Já, þú leiddir mig fram af móðurlífi, lést mig liggja öruggan við brjóst móður minnar.

¹⁰de cînd eram la sînul mamei, am fost supt paza Ta, din pîntecele mamei ai fost Dumnezeul meu.

¹¹Til þín var mér varpað frá móðurskauti, frá móðurlífi ert þú Guð minn.

¹¹Nu Te depărta de mine, căci s'apropie necazul, şi nimeni nu-mi vine în ajutor.

¹²Ver eigi fjarri mér, því að neyðin er nærri, og enginn hjálpar.

¹²O mulţime de tauri sînt împrejurul meu, nişte tauri din Basan mă înconjoară.

¹³Sterk naut umkringja mig, Basans uxar slá hring um mig.

¹³Îşi deschid gura împotriva mea, ca un leu, care sfîşie şi răcneşte.

¹⁴Þeir glenna upp ginið í móti mér sem bráðsólgið, öskrandi ljón.

¹⁴Am ajuns ca apa, care se scurge, şi toate oasele mi se despart; mi s'a făcut inima ca ceara, şi se topeşte înlăuntrul meu.

¹⁵Mér er hellt út sem vatni, og öll bein mín eru gliðnuð sundur; hjarta mitt er sem vax, bráðnað sundur í brjósti mér;

¹⁵Mi se usucă puterea ca lutul, şi mi se lipeşte limba de cerul gurii: m'ai adus în ţărîna morţii.

¹⁶gómur minn er þurr sem brenndur leir, og tungan loðir föst í munni mér. Og í duft dauðans leggur þú mig.

¹⁶Căci nişte cîni mă înconjoară, o ceată de nelegiuiţi dau tîrcoale împrejurul meu, mi-au străpuns mînile şi picioarele:

¹⁷Því að hundar umkringja mig, hópur illvirkja slær hring um mig, hendur mínar og fætur hafa þeir gegnumstungið.

¹⁷toate oasele aş putea să mi le număr. Ei, însă, pîndesc şi mă privesc;

¹⁸Ég get talið öll mín bein _ þeir horfa á og hafa mig að augnagamni,

¹⁸îşi împart hainele mele între ei, şi trag la sorţ pentru cămaşa mea.

¹⁹þeir skipta með sér klæðum mínum og kasta hlut um kyrtil minn.

¹⁹Dar Tu, Doamne, nu Te depărta! Tu, Tăria mea, vino de grabă în ajutorul meu!

²⁰En þú, ó Drottinn, ver eigi fjarri! þú styrkur minn, skunda mér til hjálpar,

²⁰Scapă-mi sufletul de sabie, şi viaţa din ghiarele cînilor!

²¹frelsa líf mitt undan sverðinu og sál mína undan hundunum.

²¹Scapă-mă din gura leului, şi scoate-mă din coarnele bivolului!

²²Frelsa mig úr gini ljónsins, frá hornum vísundarins. Þú hefir bænheyrt mig!

²²Voi vesti Numele Tău fraţilor mei, şi Te voi lăuda în mijlocul adunării.

²³Ég vil kunngjöra bræðrum mínum nafn þitt, í söfnuðinum vil ég lofa þig!

²³Cei ce vă temeţi de Domnul, lăudaţi -L! Voi toţi, sămînţa lui Iacov, slăviţi -L! Cutremuraţi-vă înaintea Lui, voi toţi, sămînţa lui Israel!

²⁴Þér sem óttist Drottin, lofið hann! Tignið hann, allir niðjar Jakobs! Dýrkið hann, allir niðjar Ísraels!

²⁴Căci El nici nu dispreţuieşte, nici nu urăşte necazurile celui nenorocit, şi nu-Şi ascunde Faţa de el, ci îl ascultă cînd strigă către El.

²⁵Því að hann hefir eigi fyrirlitið né virt að vettugi neyð hins hrjáða og eigi hulið auglit sitt fyrir honum, heldur heyrt, er hann hrópaði til hans.

²⁵În adunarea cea mare, Tu vei fi pricina laudelor mele: şi-mi voi împlini juruinţele în faţa celor ce se tem de Tine.

²⁶Frá þér kemur lofsöngur minn í stórum söfnuði, heit mín vil ég efna frammi fyrir þeim er óttast hann.

²⁶Cei săraci vor mînca şi se vor sătura, ceice caută pe Domnul, Îl vor lăuda: veselă să vă fie inima pe vecie!

²⁷Snauðir munu eta og verða mettir, þeir er leita Drottins munu lofa hann. Hjörtu yðar lifni við að eilífu.

²⁷Toate marginile pămîntului îşi vor aduce aminte şi se vor întoarce la Domnul: toate familiile neamurilor se vor închina înaintea Ta.

²⁸Endimörk jarðar munu minnast þess og hverfa aftur til Drottins og allar ættir þjóðanna falla fram fyrir augliti hans.

²⁸Căci a Domnului este împărăţia: El stăpîneşte peste neamuri.

²⁹Því að ríkið heyrir Drottni, og hann er drottnari yfir þjóðunum.

²⁹Toţi cei puternici de pe pămînt vor mînca şi se vor închina şi ei; înaintea Lui se vor pleca toţi ceice se pogoară în ţărînă, ceice nu pot să-şi păstreze viaţa.

³⁰Já, fyrir honum munu öll stórmenni jarðar falla fram, fyrir honum munu beygja sig allir þeir er hníga í duftið. En ég vil lifa honum,niðjar mínir munu þjóna honum. Komandi kynslóðum mun sagt verða frá Drottni, [ (Psalms 22:32) og lýð sem enn er ófæddur mun boðað réttlæti hans, að hann hefir framkvæmt það. ]

³⁰O sămînţă de oameni li va sluji; şi se va vorbi despre Domnul către ceice vor veni după ei.

³¹niðjar mínir munu þjóna honum. Komandi kynslóðum mun sagt verða frá Drottni, [ (Psalms 22:32) og lýð sem enn er ófæddur mun boðað réttlæti hans, að hann hefir framkvæmt það. ]

³¹Aceştia vor veni şi vor vesti dreptatea Lui, vor vesti lucrarea Lui poporului care se va naşte.