1Aßan aßin li quicßulman saß eb li cutan nak quicuan chokß rey laj Asuero. Aßan quitaklan saß xbên li tenamit La India. Ut aßan ajcuiß quitaklan saß xbêneb chixjunileb li tenamit quicuulac toj saß li tenamit Etiopía. Jun ciento riqßuin cuukub xcaßcßâl chi tenamit queßcuan rubel xcuanquil laj Asuero.
1Y ACONTECIO en los días de Assuero, (el Assuero que reinó desde la India hasta la Etiopía sobre ciento veinte y siete provincias,)
2Saß li tenamit Susa quicuan lix naßaj li quitaklan cuiß.
2Que en aquellos días, asentado que fué el rey Assuero en la silla de su reino, la cual estaba en Susán capital del reino,
3Yô rox chihab roquic chokß rey laj Asuero nak quixbânu jun li ninkße chokß reheb li nequeßcßanjelac chiru. Ut quixbokeb saß li ninkße li nequeßtaklan saß li junjûnk chi tenamit joßqueb ajcuiß li nequeßcßamoc be saß xyânkeb lix soldado eb laj Persia ut eb laj Media.
3En el tercer año de su reinado hizo banquete á todos sus príncipes y siervos, teniendo delante de él la fuerza de Persia y de Media, gobernadores y príncipes de provincias,
4Quixbokeb chixjunileb re xcßutbal chiruheb lix nimal ut lix lokßal lix cuanquilal ut lix biomal. Li ninkße aßan quicuan cuakib po.
4Para mostrar él las riquezas de la gloria de su reino, y el lustre de la magnificencia de su poder, por muchos días, ciento y ochenta días.
5Nak ac xeßnumeß li cutan aßan, quixbânu jun chic li ninkße chiru li nebâl re li rochoch li rey Asuero. Cuukub cutan chic quibay li ninkße aßan. Chixjunileb li cuanqueb Susa queßbokeß saß li ninkße, li cuanqueb xcuanquil joßqueb ajcuiß li mâcßaßeb xcuanquil.
5Y cumplidos estos días, hizo el rey banquete por siete días en el patio del huerto del palacio real á todo el pueblo, desde el mayor hasta el menor que se halló en Susán capital del reino.
6Queßxyîb chi châbil li nebâl. Queßxqßue li châbil tßicr sak, rax ut azul ut queßxbacß chiru li nînki pilar yîbanbil riqßuin li châbil pec mármol. Li tßicr chapcho riqßuin cßâm lino morado. Li cßâm chapcho saß li junjûnk chi pilar riqßuin argollas yîbanbil riqßuin plata. Li cßojaribâl, li queßhilan cuiß li ulaß yîbanbil riqßuin oro ut plata. Li xan yîbanbil riqßuin li châbil pec pórfido ut mármol ut riqßuin li pec alabastro ut jacinto. Eb li pec aßan kßaxal tertôqueb xtzßak.
6El pabellón era de blanco, verde, y cárdeno, tendido sobre cuerdas de lino y púrpura en sortijas de plata y columnas de mármol: los reclinatorios de oro y de plata, sobre losado de pórfido y de mármol, y de alabastro y de jacinto.
7Li secß li queßucßac cuiß junes oro ut jalan jalânk xyîbanquil. Kßaxal nabal li vino xcomon li châbil li narucß li rey ut quiqßueheß chi nabal joß quiraj aßan.
7Y daban á beber en vasos de oro, y vasos diferentes unos de otros, y mucho vino real, conforme á la facultad del rey.
8Li rey quixqßue jun li chakßrab reheb laj jecßol vino ut quixye reheb nak mâ ani teßxmin ruheb chi ucßac. Aß yal re li junjûnk cßaßru târaj rucßbal.
8Y la bebida fué según esta ley: Que nadie constriñese; porque así lo había mandado el rey á todos los mayordomos de su casa; que se hiciese según la voluntad de cada uno.
9Ut li reina Vasti, li rixakil li rey, quixbânu ajcuiß jun li ninkße reheb li ixk saß li rochoch li rey Asuero.
9Asimismo la reina Vasthi hizo banquete de mujeres, en la casa real del rey Assuero.
10Saß xcuuk li cutan re li ninkße, cßajoß xsahil xchßôl li rey Asuero xban lix calajic. Quixtaklaheb li cuukub chi eunucos li nequeßcßanjelac chiru. Aßaneb laj Mehumán, laj Bizta, laj Harbona, laj Bigta, laj Abagta, laj Zetar ut laj Carcas.
10El séptimo día, estando el corazón del rey alegre del vino, mandó á Mehumán, y á Biztha, y á Harbona, y á Bighta, y á Abagtha, y á Zetar, y á Carcas, siete eunucos que servían delante del rey Assuero,
11Li rey quixye reheb nak teßxbok chak li reina Vasti. Ut quixye reheb nak cuânk chak lix corona saß xjolom nak tâchâlk chiru li rey re xcßutbal lix chßinaßusal chiruheb li tenamit ut chiruheb ajcuiß li nequeßtaklan saß li junjûnk chi tenamit xban nak kßaxal chßinaßus lix Vasti.
11Que trajesen á la reina Vasthi delante del rey con la corona regia, para mostrar á los pueblos y á los príncipes su hermosura; porque era linda de aspecto.
12Li cuukub chi cuînk queßcuulac riqßuin li reina Vasti ut queßxye re li cßaßru quixye li rey. Abanan lix Vasti incßaß quixbânu li cßaßru quiraj li rey. Joßcan nak cßajoß nak quijoskßoß li rey.
12Mas la reina Vasthi no quiso comparecer á la orden del rey, enviada por mano de los eunucos; y enojóse el rey muy mucho, y encendióse en él su ira.
13Xban nak yô xjoskßil li rey quipatzßoc reheb li cuanqueb xnaßleb cßaßru us xbânunquil. Saß eb li cutan aßan cßaynakeb li rey chixpatzßbal xnaßlebeb riqßuineb li nequeßxnau li chakßrab.
13Preguntó entonces el rey á los sabios que sabían los tiempos, (porque así era la costubre del rey para con todos los que sabían la ley y el derecho;
14Cuanqueb riqßuin li rey laj Carsena, laj Setar, laj Admata ut laj Tarsis. Ut cuanqueb ajcuiß laj Meres, laj Marsena ut laj Memucán. Aßaneb li cuukub chi xnînkal ru cuînk saß xyânkeb laj Persia ut laj Media. Junelic cuanqueb aran chixqßuebal xnaßleb li rey ut kßaxal nînkeb xcuanquil.
14Y estaban junto á él, Carsena, y Sethar, y Admatha, y Tharsis, y Meres, y Marsena, y Memucán, siete príncipes de Persia y de Media que veían la cara del rey, y se sentaban los primeros del reino:)
15Li rey Asuero quixpatzß reheb: —¿Cßaßru naxye li chakßrab? ¿Cßaßru us takabânu riqßuin li reina Vasti? Xintaklaheb laj cßanjel chicuu chixbokbal. Abanan aßan incßaß xbânu li cßaßru xinye, chan.
15Qué se había de hacer según la ley con la reina Vasthi, por cuanto no había cumplido la orden del rey Assuero, enviada por mano de los eunucos.
16Ut laj Memucán quichakßoc ut quixye re li rey ut reheb ajcuiß chixjunileb li cuanqueb xcuanquil saß eb li tenamit: —Moco caßaj cuiß ta chiru li rey xmâcob nak quixkßet li râtin. Xmâcob ajcuiß chiruheb li cuanqueb xcuanquil joß ajcuiß chiruheb chixjunileb li tenamit li cuanqueb rubel xcuanquil li rey.
16Y dijo Memucán delante del rey y de los príncipes: No solamente contra el rey ha pecado la reina Vasthi, sino contra todos los príncipes, y contra todos los pueblos que hay en todas las provincias del rey Assuero.
17Li cßaßru xbânu li reina tâcuulak saß xxiqueb chixjunileb li ixk. Cui teßrabi aßan, eb li ixk incßaß chic teßxqßue saß ruheb lix bêlomeb. Eb aßan teßxye, “Li rey Asuero xtakla xbokbal li reina Vasti ut aßan incßaß qui-abin chiru,” chaßkeb.
17Porque este hecho de la reina pasará á noticia de todas las mujeres, para hacerles tener en poca estima á sus maridos, diciendo: El rey Assuero mandó traer delante de sí á la reina Vasthi, y ella no vino.
18Ut anakcuan eb li rixakil li cuanqueb xcuanquil saß xyânkeb laj Media ut eb laj Persia cau chic teßrâtina lix bêlomeb xban nak teßrabi li cßaßru xbânu li reina Vasti. Teßjoskßok chiruheb lix bêlom ut tâcuânk chßaßajquilal chi joßcan.
18Y entonces dirán esto las señoras de Persia y de Media que oyeren el hecho de la reina, á todos los príncipes del rey: y habrá mucho menosprecio y enojo.
19Cui lâat tixcßul âchßôl, at rey, tâqßue junak chakßrab ut tzßîbanbilak retalil saß li chakßrab re Persia ut re Media re nak mâ ani tâkßetok re. Li chakßrab aßan tixye nak li reina Vasti incßaß chic tixcßut rib chi junaj cua chiru li rey ut tâisîk chokß reina. Ut junak chic kßaxal châbil chiru aßan tâqßuehekß chokß reina.
19Si parece bien al rey, salga mandamiento real delante de él, y escríbase entre las leyes de Persia y de Media, y no sea traspasado: Que no venga más Vasthi delante del rey Assuero: y dé el rey su reino á su compañera que sea mejor que ella.
20Nak tâêlk resil li chakßrab li tâqßue, at rey, teßrabi chixjunileb li cuanqueb rubel âcuanquil. Ut chixjunileb li ixk teßxqßue xlokßal lix bêlom, usta cuan xcuanquil usta mâcßaß xcuanquil, chan.
20Y el mandamiento que hará el rey será oído en todo su reino, aunque es grande, y todas las mujeres darán honra á sus maridos, desde el mayor hasta el menor.
21Li cßaßru quixye laj Memucán quixcßul xchßôl li rey joßqueb ajcuiß li nînkeb xcuanquil li cuanqueb aran. Ut li rey Asuero quixbânu joß quiyeheß re xban laj Memucán.Ut li rey quixtaklaheb li hu saß li junjûnk chi tenamit. Quixtzßîba saß li râtinobâleb ut quixtzßîba ajcuiß joß nequeßtzßîbac saß eb li junjûnk chi tenamit. Quixye reheb nak eb li cuînk, aßaneb li teßtaklânk saß li rochocheb. Ut quixye ajcuiß nak tâyehekß resil li chakßrab aßan reheb chixjunileb li tenamit saß li râtinobâleb li junjûnk chi tenamit.
21Y plugo esta palabra en ojos del rey y de los príncipes, é hizo el rey conforme al dicho de Memucán;
22Ut li rey quixtaklaheb li hu saß li junjûnk chi tenamit. Quixtzßîba saß li râtinobâleb ut quixtzßîba ajcuiß joß nequeßtzßîbac saß eb li junjûnk chi tenamit. Quixye reheb nak eb li cuînk, aßaneb li teßtaklânk saß li rochocheb. Ut quixye ajcuiß nak tâyehekß resil li chakßrab aßan reheb chixjunileb li tenamit saß li râtinobâleb li junjûnk chi tenamit.
22Pues envió letras á todas la provincias del rey, á cada provincia conforme á su escribir, y á cada pueblo conforme á su lenguaje, diciendo que todo hombre fuese señor en su casa; y háblese esto según la lengua de su pueblo.