Kekchi

Spanish: Reina Valera (1909)

Judges

14

1Saß jun li cutan laj Sansón cô saß li tenamit Timnat. Ut aran quiril jun li sâj ixk xcomoneb laj filisteo.
1Y DESCENDIENDO Samsón á Timnah, vió en Timnah una mujer de las hijas de los Filisteos.
2Cô cuißchic saß rochoch ut quixye re lix naß ut lix yucuaß: —Xcuil ru jun li sâj ixk aj filisteo aran Timnat. Nintzßâma chêru nak têtzßâma chak chokß cuixakil, chan.
2Y subió, y declarólo á su padre y á su madre, diciendo: Yo he visto en Timnah una mujer de las hijas de los Filisteos: ruégoos que me la toméis por mujer.
3Ut lix naß xyucuaß queßxye re: —¿Cßaßut nak tatxic xsicßbal lâ cuixakil saß xyânkeb li incßaß nequeßxpâb li Dios? ¿Ma mâcßaß ta biß ixk saß kayânk lâo? ¿Ma mâcßaß ta biß ixk saß li katenamit? chanqueb. Abanan laj Sansón quixye cuißchic reheb: —Aß li ixk aßan, aßan li nacuulac chicuu. Têtzßâma aßan chokß cuixakil, chan.
3Y su padre y su madre le dijeron: ¿No hay mujer entre las hijas de tus hermanos, ni en todo mi pueblo, para que vayas tú á tomar mujer de los Filisteos incircuncisos? Y Samsón respondió á su padre: Tómamela por mujer, porque ésta agradó á mis ojos.
4Lix naß xyucuaß incßaß nequeßxnau nak li Kâcuaß yô chixcßutbal li ixk aßan chiru laj Sansón. Saß eb li cutan aßan eb laj filisteo yôqueb chi taklânc saß xbêneb laj Israel ut li Kâcuaß yô chixsicßbal chanru nak eb laj Israel teßpletik riqßuineb.
4Mas su padre y su madre no sabían que esto venía de Jehová, y que él buscaba ocasión contra los Filisteos: porque en aquel tiempo los Filisteos dominaban sobre Israel.
5Joßcan nak laj Sansón cô Timnat rochbeneb lix naß xyucuaß. Nak yôqueb chi numecß saß xnaßaj li acuîmk uvas, laj Sansón quirabi jun li cakcoj sâj yô chixjapbal re ut yô chi châlc riqßuin laj Sansón.
5Y Samsón descendió con su padre y con su madre á Timnah: y como llegaron á las viñas de Timnah, he aquí un cachorro de león que venía bramando hacia él.
6Lix musikß li Kâcuaß quichal riqßuin laj Sansón ut quixqßue xmetzßêu. Joßcan nak laj Sansón quixchap li cakcoj ut quixpedasi riqßuin rukß. Chanchan jun li chßina chibât chiru. Ut laj Sansón cô cuißchic riqßuin lix naß xyucuaß, abanan incßaß quixye reheb li cßaßru quixbânu.
6Y el espíritu de Jehová cayó sobre él, y despedazólo como quien despedaza un cabrito, sin tener nada en su mano: y no dió á entender á su padre ni á su madre lo que había hecho.
7Chirix aßan laj Sansón cô chi âtinac riqßuin li ixk ut li ixk quicuulac chiru laj Sansón.
7Vino pues, y habló á la mujer que había agradado á Samsón.
8Nak quinumeß cuib oxib cutan, laj Sansón cô chi sumlâc riqßuin li ixk. Nak yô chi xic, quinumeßril li cakcoj camenak. Nak quicuulac aran, quixqßue retal nak saß xsaß li cakcoj camenak cuan xsoc li cßap ut cuan ajcuiß xyaßal cab.
8Y volviendo después de algunos días para tomarla, apartóse para ver el cuerpo muerto del león, y he aquí en el cuerpo del león un enjambre de abejas, y un panal de miel.
9Quirisi li xyaßal cab riqßuin rukß ut yô chixloubal nak yô chi xic. Nak quixtauheb lix naß xyucuaß, quixqßue li xyaßal cab reheb aßan. Ut queßxlou ajcuiß eb aßan, abanan laj Sansón incßaß quixye reheb nak xrisi saß xsaß li cakcoj li quixcamsi.
9Y tomándolo en sus manos, fuése comiéndolo por el camino: y llegado que hubo á su padre y á su madre, dióles también á ellos que comiesen; mas no les descubrió que había tomado aquella miel del cuerpo del león.
10Lix yucuaß cô saß rochoch li ixk ut laj Sansón quixbânu jun li ninkße aran joß cßaynakeb xbânunquil li sâj cuînk li oqueb re chi sumlâc.
10Vino pues su padre á la mujer, y Samsón hizo allí banquete; porque así solían hacer los mancebos.
11Nak eb laj filisteo queßxqßue retal li ninkße, queßxtakla lajêb xcaßcßâl li sâj cuînk riqßuineb saß li ninkße.
11Y como ellos le vieron, tomaron treinta compañeros que estuviesen con él;
12Laj Sansón quixye reheb: —Lâin tinye êre jun li serakß chßaßaj xtaubal ru. Cui lâex têye cue cßaßru lix yâlal chiru li cuukub cutan nak yôco chi ninkßeîc, lâin tinqßue junjûnk lê rakß lino, ut tinqßue ajcuiß junjûnk lê châbil akß re li ninkße.
12A los cuales Samsón dijo: Yo os propondré ahora un enigma, el cual si en los siete días del banquete vosotros me declarareis y descubriereis, yo os daré treinta sábanas y treinta mudas de vestidos.
13Cui lâex incßaß têye cue cßaßru xyâlal li tinye êre, tento nak lâex têqßue cue lajêb xcaßcßâl li châbil akßej ut lajêb xcaßcßâl li châbil tßicr lino, chan laj Sansón. Ut queßxye re: —Ye ke li serakß aßan, li chßaßaj xtaubal ru. Nakaj rabinquil, chanqueb.
13Mas si no me lo supiereis declarar, vosotros me daréis las treinta sábanas y las treinta mudas de vestidos. Y ellos respondieron: Propónnos tu enigma, y lo oiremos.
14Laj Sansón quixye reheb: —Saß xsaß li nacuaßac quichal li nacuaßeß. Ut saß xsaß li kßaxal cau rib quichal li quiß, chan. Ac xnumeß oxib cutan ut eb li sâj cuînk aßin mâjiß nequeßxtau ru cßaßru xyâlal li serakß aßan.
14Entonces les dijo: Del comedor salió comida, Y del fuerte salió dulzura. Y ellos no pudieron declararle el enigma en tres días.
15Saß xcâ li cutan queßcôeb riqßuin li rixakil laj Sansón ut queßxye re: —Ye re lâ bêlom nak tixye âcue cßaßru xyâlal li serakß aßan ut tâye ke lâo. Cui incßaß naxbânu, takacßat li rochoch lâ yucuaß ut tatkacßat ajcuiß lâat. ¿Ma xoêbok arin re xmakßbal chiku li cßaßru cuan ke? chanqueb.
15Y al séptimo día dijeron á la mujer de Samsón: Induce á tu marido á que nos declare este enigma, porque no te quememos á ti y á la casa de tu padre. ¿Habéisnos llamado aquí para poseernos?
16Joßcan nak li rixakil laj Sansón tâyâbak nak cô riqßuin lix bêlom ut quixye re: —Incßaß niquinâra. Xicß ban niquinâcuil. Xaye jun li serakß chßaßaj xtaubal ru reheb li cuech tenamitil ut incßaß xaye cue cßaßru xyâlal, chan. Laj Sansón quixye re: —Chi moco lin naß inyucuaß xinye lix yâlal reheb. ¿Ma tojaß ta chic lâat tinye âcue? chan.
16Y lloró la mujer de Samsón delante de él, y dijo: Solamente me aborreces y no me amas, pues que no me declaras el enigma que propusiste á los hijos de mi pueblo. Y él respondió: He aquí que ni á mi padre ni á mi madre lo he declarado; y ¿habíalo de declar
17Chiru cuukub cutan yô chi yâbac li ixakilbej nak yô li ninkße toj retal nak saß xcuuk li cutan laj Sansón quixye re cßaßru xyâlal xban nak incßaß naxcanab xpatzßbal. Nak ac xnau, li ixk coxye xyâlal reheb li rech tenamitil.
17Y ella lloró delante de él los siete días que ellos tuvieron banquete: mas al séptimo día él se lo declaró, porque le constriñó; y ella lo declaró á los hijos de su pueblo.
18Saß xcuuk li cutan nak toj mâjiß na-oc li kßojyîn, eb li cuînk queßxye re laj Sansón: —¿Cßaßru kßaxal quiß chiru li xyaßal cab? ¿Cßaßru mas cau rib chiru li cakcoj? chanqueb. Laj Sansón quixye reheb: —Cui ta incßaß xeqßue chi cßanjelac lin tukß ix bâc, incßaß raj xenau xsumenquil li serakß aßan, chan.
18Y al séptimo día, antes que el sol se pusiese, los de la ciudad le dijeron: ¿Qué cosa más dulce que la miel? ¿Y qué cosa más fuerte que el león? Si no araseis con mi novilla, Nunca hubierais descubierto mi enigma.
19Ut lix musikß li Kâcuaß quichal riqßuin laj Sansón ut quixqßue xmetzßêu. Cô saß li tenamit Ascalón. Aran quixcamsi lajêb xcaßcßâl chi cuînk ut quixcßam li châbil akß li cuan chirixeb. Ut coxqßue li rakß reheb li cuînk li queßyehoc cßaßru lix yâlal li serakß li quixye. Chirix aßan cô cuißchic saß rochoch ut cßajoß lix joskßil xban li cßaßru quicßulman.Ut li rixakil laj Sansón quiqßueheß re li cuînk li quixcßoxla laj Sansón nak tzßakal ramîg.
19(H14-20) Y el espíritu de Jehová cayó sobre él, y descendió á Ascalón, é hirió treinta hombres de ellos; y tomando sus despojos, dió las mudas de vestidos á los que habían explicado el enigma: y encendido en enojo fuése á casa de su padre.
20Ut li rixakil laj Sansón quiqßueheß re li cuînk li quixcßoxla laj Sansón nak tzßakal ramîg.
20(H14-21) Y la mujer de Samsón fué dada á su compañero, con el cual él antes se acompañaba.