1Chiru li kßojyîn aßan chixjunileb laj Israel japjôqueb re chi yâbac.
1ENTONCES toda la congregación alzaron grita, y dieron voces: y el pueblo lloró aquella noche.
2Ut queßxcuechßi rix laj Moisés ut laj Aarón ut chixjunileb yôqueb chixyebal: —Kßaxal us raj nak saß li tenamit Egipto ta xocam chak malaj ut us raj tocâmk arin saß li chaki chßochß.
2Y quejáronse contra Moisés y contra Aarón todos los hijos de Israel; y díjoles toda la multitud: Ojalá muriéramos en la tierra de Egipto; ó en este desierto ojalá muriéramos!
3¿Cßaßut nak xoxcßam chak li Kâcuaß saß li naßajej aßin yal re nak tocamsîk? Ut, ¿cßaßut nak tixcanabeb chi chapecß li kixakil ut eb li kacocßal? ¿Ma incßaß raj us nak tosukßîk cuißchic Egipto? chanqueb.
3¿Y por qué nos trae Jehová á esta tierra para caer á cuchillo y que nuestras mujeres y nuestros chiquitos sean por presa? ¿no nos sería mejor volvernos á Egipto?
4Ut queßoc chixcßûbanquil chi ribileb rib nak teßxsicß ru junak li tâcßamok be chiruheb re teßsukßîk cuißchic Egipto.
4Y decían el uno al otro: Hagamos un capitán, y volvámonos á Egipto.
5Ut laj Moisés ut laj Aarón queßxcut rib chiru chßochß chiruheb chixjunileb laj Israel xban xrahil xchßôleb.
5Entonces Moisés y Aarón cayeron sobre sus rostros delante de toda la multitud de la congregación de los hijos de Israel.
6Ut laj Josué li ralal laj Nun ut laj Caleb li ralal laj Jefone queßxpeji li rakßeb xban xrahil xchßôleb. Aßaneb xcomoneb li queßcuulac chak chixqßuebal retal li naßajej.
6Y Josué hijo de Nun, y Caleb hijo de Jephone, que eran de los que habían reconocido la tierra, rompieron sus vestidos;
7Ut queßxye reheb chixjunileb laj Israel: —Li chßochß li xocuulac chak chirilbal, aßan kßaxal châbil.
7Y hablaron á toda la congregación de los hijos de Israel, diciendo: La tierra por donde pasamos para reconocerla, es tierra en gran manera buena.
8Cui li Dios sahak saß xchßôl kiqßuin, aßan tâtenkßânk ke chi oc saß li naßajej aßan. Aßan tâkßaxtesînk re saß kukß li châbil naßajej aßan, li na-el cuiß nabal li sahil echej.
8Si Jehová se agradare de nosotros, él nos meterá en esta tierra, y nos la entregará; tierra que fluye leche y miel.
9Joßcan nak mêkßetkßeti êrib chiru li Kâcuaß ut mexxucuac chiruheb li tenamit li cuanqueb saß li naßajej aßan xban nak lâo tonumtâk saß xbêneb ut takêchaniheb. Eb aßan mâ ani natenkßan reheb, abanan lâo cuan li Kâcuaß li nimajcual Dios kiqßuin chikatenkßanquil. Joßcan nak mexxucuac, chanqueb laj Josué ut laj Caleb.
9Por tanto, no seáis rebeldes contra Jehová, ni temáis al pueblo de aquesta tierra, porque nuestro pan son: su amparo se ha apartado de ellos, y con nosotros está Jehová: no los temáis.
10Abanan eb laj Israel queßoc raj chixcutbaleb chi pec. Aßut li nimajcual Dios quixcßutbesi lix lokßal chiruheb saß li tabernáculo.
10Entonces toda la multitud habló de apedrearlos con piedras. Mas la gloria de Jehová se mostró en el tabernáculo del testimonio á todos los hijos de Israel.
11Ut li Kâcuaß quixye re laj Moisés: —¿Joß najtil chic tincuy nak yôkeb chincuechßinquil li tenamit aßin? Ut, ¿joß najtil chic yôkeb chintzßektânanquil ut incßaß tineßxpâb, usta nabal li sachba chßôlej xincßut chiruheb?
11Y Jehová dijo á Moisés: ¿Hasta cuándo me ha de irritar este pueblo? ¿hasta cuándo no me ha de creer con todas las señales que he hecho en medio de ellos?.
12Lâin tinqßue junak caki yajel saß xbêneb re nak teßcâmk. Tinsach ruheb. Abanan lâ cualal âcßajol lâat tinqßueheb chokß junak tenamit kßaxal nim ut kßaxal cauhakeb rib chiruheb aßan, chan li Dios.
12Yo le heriré de mortandad, y lo destruiré, y á ti te pondré sobre gente grande y más fuerte que ellos.
13Ut laj Moisés quixye re li Kâcuaß: —Lâat xat-isin chak reheb saß li tenamit Egipto riqßuin xnimal lâ cuanquil. Cui tâcamsiheb laj Israel, eb laj Egipto teßrabi resil cßaßru tâbânu.
13Y Moisés respondió á Jehová: Oiránlo luego los Egipcios, porque de en medio de ellos sacaste á este pueblo con tu fortaleza:
14Ut teßxye resil reheb li cuanqueb Canaán. Eb aßan ac xeßrabi âcuesil. Ac nequeßxnau nak cuancat kiqßuin ut xcuil âcuu. Nequeßxnau nak lâat catcßamoc be chiku riqßuin li chok chi cutan ut riqßuin li xam chiru kßojyîn.
14Y lo dirán á los habitadores de esta tierra; los cuales han oído que tú, oh Jehová, estabas en medio de este pueblo, que ojo á ojo aparecías tú, oh Jehová, y que tu nube estaba sobre ellos, y que de día ibas delante de ellos en columna de nube, y de noche
15Cui lâat tâsach ruheb lâ tenamit chi junaj cua, eb aßan teßâtinak châcuix ut teßxye:
15Y que has hecho morir á este pueblo como á un hombre: y las gentes que hubieren oído tu fama hablarán, diciendo:
16—Li Kâcuaß incßaß quiru rocsinquileb lix tenamit saß li naßajej aßin usta quixyechißi reheb riqßuin juramento. Joßcan nak quixcamsiheb saß li chaki chßochß, chaßkeb.
16Porque no pudo Jehová meter este pueblo en la tierra de la cual les había jurado, los mató en el desierto.
17Joßcan nak lâin tintzßâma châcuu, at Kâcuaß, nak tâcßut chiku lix nimal lâ cuanquil. Chabânu li cßaßru cayechißi ke nak caye ke chi joßcaßin:
17Ahora, pues, yo te ruego que sea magnificada la fortaleza del Señor, como lo hablaste, diciendo:
18Lâin li Kâcuaß li nimajcual Dios. Lâin nin-uxtânan u ut nincuy li mâusilal nequeßxbânu li tenamit usta nequeßxkßetkßeti rib chicuu. Lâin incßaß ninjoskßoß chi junpât. Numtajenak lin rahom. Incßaß nincanabeb yal chi joßcan li cuanqueb xmâc. Ut ninrahobtesiheb li alal cßajolbej riqßuin lix mâqueb lix naß xyucuaßeb toj saß li rox saß xcâ xtasalil li ralal xcßajoleb, chancat.
18Jehová, tardo de ira y grande en misericordia, que perdona la iniquidad y la rebelión, y absolviendo no absolverá al culpado; que visita la maldad de los padres sobre los hijos hasta los terceros y hasta los cuartos.
19Xban xnimal lâ cuuxtân chacuy taxak xmâqueb li tenamit aßin joß nak xacuy xmâqueb chalen nak xeßel chak Egipto toj chalen anakcuan, chan laj Moisés.
19Perdona ahora la iniquidad de este pueblo según la grandeza de tu misericordia, y como has perdonado á este pueblo desde Egipto hasta aquí.
20Li Kâcuaß quixye re laj Moisés: —Lâin tincuyeb xmâc joß xatzßâma chicuu.
20Entonces Jehová dijo: Yo lo he perdonado conforme á tu dicho:
21Relic chi yâl tinye âcue nak lâin yoßyôquin ut saß xcßabaß lin lokßal li naqßueheß saß ruchichßochß,
21Mas, ciertamente vivo yo y mi gloria hinche toda la tierra,
22tinye âcue nak mâ jun reheb li cuînk aßin li xeßcuechßin cue teßoc saß li naßajej li quinyechißi reheb. Eb aßan queßril lin lokßal ut queßril ajcuiß li sachba chßôlej li quinbânu aran Egipto joßqueb ajcuiß li sachba chßôlej li quinbânu saß li chaki chßochß. Abanan nabal sut queßxyal cuix ut incßaß queßxbânu li cßaßru quinye reheb.
22Que todos los que vieron mi gloria y mis señales que he hecho en Egipto y en el desierto, y me han tentado ya diez veces, y no han oído mi voz,
23Joßcan nak incßaß teßril li châbil naßajej li quinyechißi reheb lix xeßtônil yucuaßeb. Mâ jun reheb li xeßqßuehoc injoskßil teßoc saß li châbil naßajej li quinyechißi reheb.
23No verán la tierra de la cual juré á sus padres: no, ninguno de los que me han irritado la verá.
24Abanan laj Caleb li naxqßue xchßôl chi cßanjelac chicuu, aßan jalan xnaßleb chiruheb li jun chßol. Aßan tinqßue chi oc saß li naßajej li quicuulac chak rilbal. Ut eb li ralal xcßajol teßêchanînk re li naßajej aßan.
24Empero mi siervo Caleb, por cuanto hubo en él otro espíritu, y cumplió de ir en pos de mi, yo le meteré en la tierra donde entró y su simiente la recibirá en heredad.
25Eb laj Amalec ut eb laj Canaán cuanqueb saß li ru takßa aßan. Joßcan nak lâex texsukßîk cuulaj saß li chaki chßochß ut texxic cuan cuiß li Caki Palau, chan li Dios.
25Ahora bien, el Amalecita y el Cananeo habitan en el valle; volveos mañana, y partíos al desierto, camino del mar Bermejo.
26Ut li Kâcuaß quiâtinac cuißchic riqßuin laj Moisés ut laj Aarón ut quixye reheb:
26Y Jehová habló á Moisés y á Aarón, diciendo:
27—¿Joß najtil chic tincuy nak yôkeb chincuechßinquil eb laj Israel, li incßaß useb xnaßleb? Lâin nacuabi nak nequeßxcuechßi cuix.
27¿Hasta cuándo oiré esta depravada multitud que murmura contra mí, las querellas de los hijos de Israel, que de mí se quejan?
28Tâye reheb chi joßcaßin: —Relic chi yâl yoßyôquin lâin li Kâcuaß. Lâin tinbânu nak têcßul li cßaßru yôquex chixyebal.
28Diles: Vivo yo, dice Jehová, que según habéis hablado á mis oídos, así haré yo con vosotros:
29Relic chi yâl ninye êre nak saß li chaki chßochß aßin texcâmk chêjunilex lâex li quex-ajlâc, li ac cuan junmay chihab êre, xban nak xecuechßi cuix.
29En este desierto caerán vuestros cuerpos; todos vuestros contados según toda vuestra cuenta, de veinte años arriba, los cuales habéis murmurado contra mí;
30Relic chi yâl nak mâ jun êre lâex tex-oc saß li naßajej quinyechißi êre riqßuin juramento. Caßaj cuiß eb laj Caleb li ralal laj Jefone ut laj Josué li ralal laj Nun naru teßoc.
30Vosotros á la verdad no entraréis en la tierra, por la cual alcé mi mano de haceros habitar en ella; exceptuando á Caleb hijo de Jephone, y á Josué hijo de Nun.
31Abanan lê ralal êcßajol li queye nak teßchapekß xbaneb li xicß nequeßiloc êre, aßan eb li tebinqßue chi cuânc aran saß li naßajej li xetzßektâna.
31Mas vuestros chiquitos, de los cuales dijisteis que serían por presa, yo los introduciré, y ellos conocerán la tierra que vosotros despreciasteis.
32Aßut lâex texcâmk saß li chaki chßochß li yôquex cuiß chi numecß.
32Y en cuanto á vosotros, vuestros cuerpos caerán en este desierto.
33Eb lê ralal êcßajol teßcuânk saß li chakiß chßochß. Chiru caßcßâl chihab teßxbeni ribeb. Teßxcßul chi joßcan toj tâcuulak xkßehil nak texcâmk chêjunilex saß li chaki chßochß xban nak xekßetkßeti êrib.
33Y vuestros hijos andarán pastoreando en el desierto cuarenta años, y ellos llevarán vuestras fornicaciones, hasta que vuestros cuerpos sean consumidos en el desierto.
34Chiru caßcßâl chihab yôkex chi bêc saß li chaki chßochß re xtojbal rix lê mâc. Jun chihab têtoj cuiß rix li jûnk cutan nak quexcuulac chak xqßuebal retal li naßajej. Lâex têqßue retal nak li ani nakßetoc re li cuâtin, tento nak tixtoj rix lix mâc.
34Conforme al número de los días, de los cuarenta días en que reconocisteis la tierra, llevaréis vuestras iniquidades cuarenta años, un año por cada día; y conoceréis mi castigo.
35Relic chi yâl nak tinbânu êre joß xinye xban nak junaj êchßôl nak xekßetkßeti êrib chicuu. Saß li chaki chßochß aßin tex-osokß. Arin texcâmk, chan li Kâcuaß.
35Yo Jehová he hablado; así haré á toda esta multitud perversa que se ha juntado contra mí; en este desierto serán consumidos, y ahí morirán.
36Eb li tenamit queßoc chi cuechßînc xmâqueb li cuînk li queßtaklâc xban laj Moisés chixqßuebal retal li naßajej Canaán xban nak moco yâl ta li coleßxye chirix li naßajej.
36Y los varones que Moisés envió á reconocer la tierra, y vueltos habían hecho murmurar contra él á toda la congregación, desacreditando aquel país,
37Eb li cuînk aßan queßcam xban nak li Dios quixtakla chak jun li caki yajel saß xbêneb xban nak incßaß us queßxye chirix li naßajej.
37Aquellos varones que habían hablado mal de la tierra, murieron de plaga delante de Jehová.
38Saß xyânkeb li cablaju chi cuînk li queßcôeb chirilbal li naßajej, caßaj chic eb laj Josué li ralal laj Nun ut laj Caleb li ralal laj Jefone queßcana chi yoßyo.
38Mas Josué hijo de Nun, y Caleb hijo de Jephone, quedaron con vida de entre aquellos hombres que habían ido á reconocer la tierra.
39Nak laj Moisés quixye resil reheb li cßaßru quixye li Kâcuaß chixjunileb laj Israel queßrahoß saß xchßôleb.
39Y Moisés dijo estas cosas á todos los hijos de Israel, y el pueblo se enlutó mucho.
40Joß cuulajak chic nak toj ekßela chi us queßcôeb saß xbên jun li tzûl ut queßxye: —Yâl nak xomâcob, abanan anakcuan toxic saß li naßajej li quixyechißi ke li Kâcuaß, chanqueb.
40Y levantáronse por la mañana, y subieron á la cumbre del monte, diciendo: Henos aquí para subir al lugar del cual ha hablado Jehová; porque hemos pecado.
41Ut laj Moisés quixye reheb: —¿Cßaßut nak yôquex chixkßetbal li cßaßru xye li Dios? Cui tex-oc saß li naßajej aßan, incßaß us tex-êlk.
41Y dijo Moisés: ¿Por qué quebrantáis el dicho de Jehová? Esto tampoco os sucederá bien.
42Mexxic xban nak li Kâcuaß moco cuan ta chic êriqßuin. Eb li xicß nequeßiloc êre teßnumtâk saß êbên.
42No subáis, porque Jehová no está en medio de vosotros, no seáis heridos delante de vuestros enemigos.
43Cui texpletik riqßuineb laj Amalec ut riqßuineb laj Canaán texcamsîk xbaneb. Li Dios incßaß textenkßa xban nak xekßet li cßaßru quixye, chan laj Moisés reheb.
43Porque el Amalecita y el Cananeo están allí delante de vosotros, y caeréis á cuchillo: pues por cuanto os habéis retraído de seguir á Jehová, por eso no será Jehová con vosotros.
44Abanan incßaß queßabin chiru laj Moisés. Queßcôeb ban saß li naßajej li tzûl ru. Laj Moisés ut li Lokßlaj Câx incßaß queßel saß li naßajej li cuanqueb cuiß lix muhebâleb.Ut eb laj Amalec ut eb laj Canaán li cuanqueb saß li naßajej li tzûl ru, queßcube chi pletic riqßuineb ut queßnumta saß xbêneb. Queßrâlinaheb toj saß li naßajej Horma.
44Sin embargo, se obstinaron en subir á la cima del monte: mas el arca de la alianza de Jehová, y Moisés, no se apartaron de en medio del campo.
45Ut eb laj Amalec ut eb laj Canaán li cuanqueb saß li naßajej li tzûl ru, queßcube chi pletic riqßuineb ut queßnumta saß xbêneb. Queßrâlinaheb toj saß li naßajej Horma.
45Y descendieron el Amalecita y el Cananeo, que habitaban en aquel monte, é hiriéronlos y derrotáronlos, persiguiéndolos hasta Horma.