1데만 사람 엘리바스가 대답하여 가로되
1Elifaz din Teman a luat cuvîntul, şi a zis:
2지혜로운 자가 어찌 헛된 지식으로 대답하겠느냐 ? 어찌 동풍으로 그 품에 채우겠느냐 ?
2,,Se cade să dea înţeleptul ca răspuns înţelepciune deşartă? Sau să-şi umfle pieptul cu vînt de răsărit?
3어찌 유조치 아니한 이야기, 무익한 말로 변론하겠느냐 ?
3Să se apere prin cuvinte cari n'ajută la nimic, şi prin cuvîntări cari nu slujesc la nimic?
4참으로 네가 하나님 경외하는 일을 폐하여 하나님 앞에 묵도하기를 그치게 하는구나
4Tu nimiceşti chiar şi frica de Dumnezeu, nimiceşti orice simţire de evlavie faţă de Dumnezeu.
5네 죄악이 네 입을 가르치나니 네가 간사한 자의 혀를 택하였구나
5Nelegiuirea ta îţi cîrmuieşte gura, şi împrumuţi vorbirea oamenilor vicleni.
6너를 정죄한 것은 내가 아니요 네 입이라 네 입술이 너를 쳐서 증거하느니라
6Nu eu, ci gura ta te osîndeşte, buzele tale mărturisesc împotriva ta.
7네가 제일 처음 난 사람이냐 ? 산들이 있기 전에 네가 출생하였느냐 ?
7Tu eşti omul care s'a născut întîi? Te-ai născut tu înaintea dealurilor?
8하나님의 모의를 네가 들었느냐 ? 지혜를 홀로 가졌느냐 ?
8Ai fost tu la sfaturile lui Dumnezeu; şi ai sorbit din ele înţelepciune pentru tine?
9너의 아는 것이 무엇이기로 우리가 알지 못하겠느냐 ? 너의 깨달은 것이 무엇이기로 우리에게는 없겠느냐 ?
9Ce ştii tu şi să nu ştim şi noi? Ce cunoştinţă ai tu pe care să n'o avem şi noi?
10우리 중에는 머리가 세기도 하고 연로하기도 하여 네 부친보다 나이 많은 자가 있느니라
10Între noi sînt peri albi, bătrîni, oameni mai înziliţi decît tatăl tău.
11하나님의 위로와 네게 온유하게 하시는 말씀을 네가 어찌 작다 하느냐 ?
11Puţin lucru sînt mîngîierile lui Dumnezeu pentru tine, şi cuvintele cari-ţi vorbesc atît de blînd?...
12어찌하여 네가 마음에 끌리며 네 눈을 번쩍여
12Încotro te trage inima, şi ce înseamnă această privire ţintă a ochilor tăi?
13네 영으로 하나님을 반대하고 네 입으로 말들을 내느냐
13Ce! împotriva lui Dumnezeu îţi îndrepţi tu mînia, şi-ţi ies din gură cuvinte ca acestea?
14사람이 무엇이관대 깨끗하겠느냐 ? 여인에게서 난 자가 무엇이관대 의롭겠느냐 ?
14,Ce este omul, ca să fie curat? Şi poate cel născut din femeie să fie fără prihană?
15하나님은 그 거룩한 자들을 믿지 아니 하시나니 하늘이라도 그의 보시기에 부정하거든
15Dacă n'are încredere Dumnezeu nici în sfinţii Săi, dacă nici cerurile nu sînt curate înaintea Lui,
16하물며 악을 짓기를 물 마심 같이 하는 가증하고 부패한 사람이겠느냐 ?
16cu cît mai puţin fiinţa urîcioasă şi stricată-omul, care bea nelegiuirea ca apa!
17내가 네게 보이리니 나를 들으라 내가 본 것을 설명하리라
17Vreau să te învăţ, ascultă-mă! Voi istorisi ce am văzut,
18이는 곧 지혜로운 자들이 그 열조에게서 받아 숨기지 아니하고 전하여 온 것이라
18ce au arătat înţelepţii, ce au descoperit ei, auzind dela părinţii lor,
19이 땅은 그들에게만 주셨으므로 외인은 그들 중에 왕래하지 못하였었느니라
19cărora singuri li se dăduse ţara, şi printre cari nici un străin nu venise încă.
20그 말에 이르기를 악인은 그 일평생에 고통을 당하며 강포자의 햇수는 작정되었으므로
20,Omul cel rău îşi duce în nelinişte toate zilele vieţii, toţi anii de cari are parte cel nelegiuit.
21그 귀에는 놀라운 소리가 들리고 그 형통할 때에 멸망시키는 자가 그에게 임하리니
21Ţipete de spaimă răsună la urechile lui: În mijlocul fericirii lui, pustiitorul se va arunca asupra lui.
22그가 어두운 데서 나오기를 바라지 못하고 칼날의 기다림이 되느니라
22El nu trage nădejde să scape de întunerec, vede sabia care -l ameninţă;
23그는 유리하며 식물을 구하여 이르기를 어디 있느냐 ? 하며 흑암한 날이 가까운 줄을 스스로 아느니라
23aleargă încoace şi încolo să caute pîne, ştie că -l aşteaptă ziua întunerecului.
24환난과 고통이 그를 두렵게 하며 싸움을 준비한 왕처럼 그를 쳐서 이기리니
24Necazul şi neliniştea îl înspăimîntă, şi se aruncă asupra lui ca un împărat gata de luptă.
25이는 그 손을 들어 하나님을 대적하며 교만하여 전능자를 배반함이니라
25Căci a ridicat mîna împotriva lui Dumnezeu, s'a împotrivit Celui Atot Puternic,
26그는 목을 굳게 하고 두터운 방패로 하나님을 치려고 달려가나니
26şi a avut îndrăzneala să se năpustească asupra Lui cu partea cea mai tare a scuturilor lui.
27그 얼굴에는 살이 찌고 허리에는 기름이 엉기었고
27Avea faţa acoperită cu grăsime, coapsele încărcate cu osînză,
28그는 황무한 성읍, 사람이 살지 아니하는 집, 돌 무더기가 될 곳에 거하였음이니라
28şi locuia în cetăţi nimicite, în case părăsite, sortite să fie dărîmate.
29그는 부요하지 못하고 재산이 항상 있지 못하며 그 산업이 땅에서 증식하지 못할 것이며
29Nu se va mai îmbogăţi, averea nu -i va creşte, şi avuţia nu se va mai întinde pe pămînt.
30흑암한 데를 떠나지 못하리니 불꽃이 그 가지를 말릴 것이라 하나님의 입김에 그가 떠나리라
30Nu va putea ieşi din întunerec, flacăra îi va arde mlădiţele, şi Dumnezeu îl va pierde cu suflarea gurii Lui.
31그는 스스로 속아 허망한 것을 믿지 말 것은 허망한 것이 그의 보응이 될 것임이라
31Dacă se încrede în rău, se înşeală, căci răul îi va fi răsplata.
32그의 날이 이르기 전에 그 일이 이룰 것인즉 그 가지가 푸르지 못하리니
32Ea va veni înainte de capătul zilelor lui, şi ramura lui nu va mai înverzi.
33포도열매가 익기 전에 떨어짐 같고 감람 꽃이 곧 떨어짐 같으리라
33Va fi ca o viţă despoiată de roadele ei încă verzi, ca un măslin ale cărui flori au căzut.
34사곡한 무리는 결실이 없고 뇌물을 받는 자의 장막은 불탈 것이라
34Căci casa celui nelegiuit va ajunge stearpă, şi cortul omului stricat îl va mînca focul.
35그들은 악한 생각을 배고 불의를 낳으며 마음에 궤휼을 예비한다 하였느니라
35El zămisleşte răul şi naşte răul: în sînul lui coace roade cari -l înşeală.```