¹욥이 대답하여 가로되

¹Iov a luat cuvîntul şi a zis:

²이런 말은 내가 많이 들었나니 너희는 다 번뇌케 하는 안위자로구나

²,,Astfel de lucruri am auzit eu des; voi toţi sînteţi nişte mîngîietori supărăcioşi.

³허망한 말이 어찌 끝이 있으랴 네가 무엇에 격동되어 이같이 대답하는고

³Cînd se vor sfîrşi aceste vorbe în vînt? Şi pentruce atîta supărare în răspunsurile tale?

⁴나도 너희처럼 말할 수 있나니 가령 너희 마음이 내 마음 자리에 있다 하자 나도 말을 지어 너희를 치며 너희를 향하여 머리를 흔들 수 있느니라

⁴Ca voi aş vorbi eu, de aţi fi în locul meu? V'aş copleşi cu vorbe, aş da din cap la voi,

⁵그래도 입으로 너희를 강하게 하며 입술의 위로로 너희의 근심을 풀었으리라

⁵v'aş mîngîia cu gura, şi aş mişca din buze ca să vă uşurez durerea?

⁶내가 말하여도 내 근심이 풀리지 아니하나니 잠잠한들 어찌 평안하랴

⁶Dacă vorbesc, durerea nu mi s'alină, iar dacă tac, cu ce se micşorează?

⁷이제 주께서 나를 곤고케 하시고 나의 무리를 패괴케 하셨나이다

⁷Dar acum, vai! El m'a stors de puteri... Mi-ai pustiit toată casa!

⁸주께서 나를 시들게 하셨으니 이는 나를 향하여 증거를 삼으심이라 나의 파리한 모양이 일어나서 대면하여 나의 죄를 증거하나이다

⁸M'ai apucat, ca pe un vinovat; dovadă slăbiciunea mea, care se ridică şi mă învinuie în faţă.

⁹그는 진노하사 나를 찢고 군박하시며 나를 향하여 이를 갈고 대적이 되어 뾰족한 눈으로 나를 보시고

⁹Mă sfîşie şi mă urmăreşte în mînia Lui, scrîşneşte din dinţi împotriva mea, mă loveşte şi mă străpunge cu privirea Lui.

¹⁰무리들은 나를 향하여 입을 벌리며 나를 천대하여 뺨을 치며 함께 모여 나를 대적하는구나

¹⁰Ei deschid gura să mă mănînce, mă ocărăsc şi mă bat peste obraji, se învierşunează cu toţii după mine.

¹¹하나님이 나를 경건치 않은 자에게 붙이시며 악인의 손에 던지셨구나

¹¹Dumnezeu mă lasă la bunul plac al celor nelegiuiţi, şi mă aruncă în mînile celor răi.

¹²내가 평안하더니 그가 나를 꺾으시며 내 목을 잡아던져 나를 부숴뜨리시며 나를 세워 과녁을 삼으시고

¹²Eram liniştit, şi m'a scuturat, m'a apucat de ceafă şi m'a zdrobit, a tras asupra mea ca într'o ţintă.

¹³그 살로 나를 사방으로 쏘아 인정 없이 내 허리를 뚫고 내 쓸개로 땅에 흘러나오게 하시는구나

¹³Săgeţile Lui mă înconjură de toate părţile; îmi străpunge rărunchii fără milă, îmi varsă fierea pe pămînt,

¹⁴그가 나를 꺾고 다시 꺾고 용사 같이 내게 달려드시니

¹⁴mă frînge bucăţi, bucăţi, se aruncă asupra mea ca un războinic.

¹⁵내가 굵은 베를 꿰어매어 내 피부에 덮고 내 뿔을 티끌에 더럽혔구나

¹⁵Mi-am cusut un sac pe piele, şi mi-am prăvălit capul în ţărînă.

¹⁶내 얼굴은 울음으로 붉었고 내 눈꺼풀에는 죽음의 그늘이 있구나

¹⁶Plînsul mi -a înroşit faţa; şi umbra morţii este pe pleoapele mele.

¹⁷그러나 내 손에는 포학이 없고 나의 기도는 정결하니라

¹⁷Totuş n'am făcut nicio nelegiuire, şi rugăciunea mea totdeauna a fost curată.

¹⁸땅아 내 피를 가리우지 말라 나의 부르짖음으로 쉴 곳이 없게 되기를 원하노라

¹⁸Pămîntule, nu-mi acoperi sîngele, şi vaietele mele să n'aibă margine!

¹⁹지금 나의 증인이 하늘에 계시고 나의 보인이 높은데 계시니라

¹⁹Chiar acum, martorul meu este în cer, apărătorul meu este în locurile înalte.

²⁰나의 친구는 나를 조롱하나 내 눈은 하나님을 향하여 눈물을 흘리고

²⁰Prietenii mei rîd de mine, dar eu mă rog lui Dumnezeu cu lacrămi,

²¹사람과 하나님 사이에와 인자와 그 이웃 사이에 변백하시기를 원하노니

²¹să facă dreptate omului înaintea lui Dumnezeu, şi fiului omului împotriva prietenilor lui.

²²수 년이 지나면 나는 돌아오지 못할 길로 갈 것임이니라

²²Căci numărul anilor mei se apropie de sfîrşit, şi mă voi duce pe o cărare de unde nu mă voi mai întoarce.