1En salme av David. Herren er min hyrde, mig fattes intet.
1(O cîntare a lui David.) Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic.
2Han lar mig ligge i grønne enger, han leder mig til hvilens vann.
2El mă paşte în păşuni verzi, şi mă duce la ape de odihnă;
3Han vederkveger min sjel, han fører mig på rettferdighets stier for sitt navns skyld.
3îmi înviorează sufletul, şi mă povăţuieşte pe cărări drepte, din pricina Numelui Său.
4Om jeg enn skulde vandre i dødsskyggens dal, frykter jeg ikke for ondt; for du er med mig, din kjepp og din stav de trøster mig.
4Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine. Toiagul şi nuiaua Ta mă mîngîie.
5Du dekker bord for mig like for mine fienders øine, du salver mitt hode med olje; mitt beger flyter over.
5Tu îmi întinzi masa în faţa protivnicilor mei; îmi ungi capul cu untdelemn, şi paharul meu este plin de dă peste el.
6Bare godt og miskunnhet skal efterjage mig alle mitt livs dager, og jeg skal bo i Herrens hus gjennem lange tider.
6Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele, şi voi locui în Casa Domnului pînă la sfîrşitul zilelor mele.