¹Til sangmesteren, efter Gittit*; av Asaf. / {* SLM 8, 1.}

¹(Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat pe Ghitit. Un psalm al lui Asaf.) Cîntaţi cu veselie lui Dumnezeu, care este tăria noastră! Înălţaţi strigăte de bucurie Dumnezeului lui Iacov!

²Juble for Gud, vår styrke, rop med glede for Jakobs Gud!

²Cîntaţi o cîntare, sunaţi din tobă, din arfa cea plăcută şi din alăută!

³Stem i sang og la pauken lyde, den liflige citar tillikemed harpen!

³Sunaţi din trîmbiţă la luna nouă, la luna plină, în ziua sărbătorii noastre!

⁴Støt i basun i måneden*, ved fullmånen, på vår høitids dag! / {* 2MO 12, 2 fg.}

⁴Căci aceasta este o lege pentru Israel, o poruncă a Dumnezeului lui Iacov.

⁵For det er en lov for Israel, en rett for Jakobs Gud.

⁵El a rînduit sărbătoarea aceasta pentru Iosif, cînd a mers împotriva ţării Egiptului... Atunci am auzit un glas, pe care nu l-am cunoscut: -

⁶Han satte det til et vidnesbyrd i Josef da han* drog ut gjennem Egyptens land. - Jeg hørte en røst som jeg ikke kjente:** / {* d.e. Josef.} / {** 5MO 4, 33 fg. 5, 22 fg.}

⁶,,I-am descărcat povara de pe umăr, şi mînile lui nu mai ţin coşul.

⁷Jeg fridde hans skulder fra byrden, hans hender slapp fri fra bærekurven.

⁷Ai strigat în necaz, şi te-am izbăvit; ţi-am răspuns în locul tainic al tunetului, şi te-am încercat la apele Meriba. -

⁸I nøden ropte du, og jeg fridde dig ut; jeg svarte dig, skjult i tordenskyen, jeg prøvde dig ved Meriba-vannene. Sela.

⁸Ascultă, poporul Meu, şi te voi sfătui, Israele, de M'ai asculta!

⁹Hør, mitt folk, og jeg vil vidne for dig! Israel, o, at du vilde høre mig:

⁹Niciun dumnezeu străin să nu fie în mijlocul tău, şi să nu te închini înaintea dumnezeilor străini!

¹⁰Det skal ikke være nogen fremmed gud hos dig, og du skal ikke tilbede utlendingens gud.

¹⁰Eu sînt Domnul, Dumnezeul tău, care te-am scos din ţara Egiptului; deschide-ţi gura larg, şi ţi -o voi umplea!``

¹¹Jeg er Herren din Gud, som førte dig op av Egyptens land; lukk din munn vidt op, at jeg kan fylle den!

¹¹Dar poporul Meu n'a ascultat glasul Meu, Israel nu M'a ascultat.

¹²Men mitt folk hørte ikke min røst, og Israel vilde ikke lyde mig.

¹²Atunci i-am lăsat în voia pornirilor inimii lor, şi au urmat sfaturile lor.

¹³Så lot jeg dem fare i sitt hjertes hårdhet, forat de skulde vandre i sine egne onde råd.

¹³O! de M'ar asculta poporul Meu, de ar umbla Israel în căile Mele!

¹⁴O, at mitt folk vilde høre mig, og at Israel vilde vandre på mine veier!

¹⁴Într'o clipă aş înfrunta pe vrăjmaşii lor, Mi-aş întoarce mîna împotriva protivnicilor lor;

¹⁵Om en liten stund vilde jeg da ydmyke deres fiender og vende min hånd imot deres motstandere.

¹⁵ceice urăsc pe Domnul l-ar linguşi, şi fericirea lui Israel ar dăinui în veci.

¹⁶De som hater Herren, skulde smigre for dem, og deres tid skulde vare evindelig.

¹⁶L-aş hrăni cu cel mai bun grîu, şi l-aş sătura cu miere din stîncă.

¹⁷Og han skulde fø dem med den beste hvete, og jeg skulde mette dig med honning fra klippen.