¹En salme, en sang til sabbatsdagen.

¹(Un psalm. O cîntare pentru ziua Sabatului.) Frumos este să lăudăm pe Domnul, şi să mărim Numele Tău, Prea Înalte,

²Det er godt å prise Herren og å lovsynge ditt navn, du Høieste,

²să vestim dimineaţa bunătatea Ta, şi noaptea credincioşia Ta,

³å kunngjøre din miskunnhet om morgenen og din trofasthet om nettene

³cu instrumentul cu zece coarde şi cu alăuta, în sunetele arfei.

⁴til tistrenget citar og til harpe, til tankefullt spill på citar.

⁴Căci Tu mă înveşeleşti cu lucrările Tale, Doamne, şi eu cînt de veselie, cînd văd lucrarea mînilor Tale.

⁵For du har gledet mig, Herre, med ditt verk, jeg jubler over dine henders gjerninger.

⁵Cît de mari sînt lucrările Tale, Doamne, şi cît de adînci sînt gîndurile Tale!

⁶Hvor store dine gjerninger er, Herre! Såre dype er dine tanker.

⁶Omul prost nu cunoaşte lucrul acesta, şi cel nebun nu ia seama la el.

⁷En ufornuftig mann kjenner det ikke, og en dåre forstår ikke dette.

⁷Dacă cei răi înverzesc ca iarba, şi dacă toţi cei ce fac răul înfloresc, este numai ca să fie nimiciţi pe vecie.

⁸Når de ugudelige spirer som gresset, og alle de som gjør urett, blomstrer, så er det til deres ødeleggelse for evig tid.

⁸Dar Tu, Doamne, eşti înalţat în veci de veci!

⁹Men du er høi til evig tid, Herre!

⁹Căci iată, Doamne, vrăjmaşii Tăi, iată vrăjmaşii Tăi pier: toţi cei ce fac răul sînt risipiţi.

¹⁰For se, dine fiender, Herre, for se, dine fiender forgår; alle de som gjør urett, blir adspredt.

¹⁰Dar mie, Tu-mi dai puterea bivolului, şi m'ai stropit cu untdelemn proaspăt.

¹¹Og du ophøier mitt horn som villoksens; jeg er overgytt med frisk olje.

¹¹Ochiul meu îşi vede împlinită dorinţa faţă de vrăjmaşii mei, şi urechea mea aude împlinirea dorinţei mele faţă de protivnicii mei cei răi.

¹²Og mitt øie ser med fryd på mine motstandere; mine ører hører med glede om de onde som står op imot mig.

¹²Cel fără prihană înverzeşte ca finicul, şi creşte ca cedrul din Liban.

¹³Den rettferdige spirer som palmen; som en seder på Libanon vokser han.

¹³Cei sădiţi în Casa Domnului, înverzesc în curţile Dumnezeului nostru.

¹⁴De er plantet i Herrens hus, de blomstrer i vår Guds forgårder.

¹⁴Ei aduc roade şi la bătrîneţă, sînt plini de suc şi verzi,

¹⁵Enn i gråhåret alder skyter de friske skudd; de er frodige og grønne

¹⁵ca să arate că Domnul este drept, El Stînca mea, în care nu este nelegiuire.

¹⁶for å kunngjøre at Herren er rettvis, han, min klippe, og at det ikke er urett i ham.