1Então Elias, o tisbita, que habitava em Gileade, disse a Acabe: Vive o Senhor, Deus de Israel, em cuja presença estou, que nestes anos não haverá orvalho nem chuva, senão segundo a minha palavra.
1Quicuan jun li profeta aj Elías xcßabaß. Lix tenamit, aßan Tisbe li cuan saß xcuênt Galaad. Laj Elías quixye re li rey Acab: —Saß xcßabaß li Kâcuaß, lix Dioseb laj Israel li nincßanjelac chiru, lâin ninye âcue nak chiru cuib oxib chihab incßaß chic tixqßue li hab toj tinye lâin, chan.
2Depois veio a Elias a palavra do Senhor, dizendo:
2Joßcan nak li Kâcuaß quixye re laj Elías:
3Retira-te daqui, vai para a banda de oriente, e esconde-te junto ao ribeiro de Querite, que está ao oriente do Jordão.
3—Tat-êlk saß li naßajej aßin. Tatxic saß li este, li na-el cuiß li sakße ut tâmuk âcuib nachß riqßuin li haß Querit li cuan jun pacßal li nimaß Jordán.
4Beberás do ribeiro; e eu tenho ordenado aos corvos que ali te sustentem.
4Lâin tintakla li tzßok chixqßuebal lâ cua nak cuânkat aran. Ut saß li rok haß tat-ucßak, chan li Dios.
5Partiu, pois, e fez conforme a palavra do Senhor; foi habitar junto ao ribeiro de Querite, que está ao oriente do Jordão.
5Ut laj Elías quixbânu li cßaßru quiyeheß re xban li Kâcuaß. Cô chi cuânc aran cuan cuiß li rok haß Querit, li cuan jun pacßal li nimaß Jordán.
6E os corvos lhe traziam pão e carne pela manhã, como também pão e carne � tarde; e ele bebia do ribeiro.
6Ut eb li tzßok nequeßxcßam lix cua ut lix tib rajlal ekßela ut rajlal ecuu. Ut laj Elías quirucß li haß li cuan saß li rok haß Querit.
7Mas, decorridos alguns dias, o ribeiro secou, porque não tinha havido chuva na terra.
7Abanan mokon chic li rok haß quichakic xban nak incßaß chic quixqßue li hab.
8Veio-lhe então a palavra do Senhor, dizendo:
8Ut li Kâcuaß quixye re laj Elías:
9Levanta-te, vai para Sarepta, que pertence a Sidom, e habita ali; eis que eu ordenei a uma mulher viúva ali que te sustente.
9—Tat-êlk saß li naßajej aßin ut tatxic saß li tenamit Sarepta li cuan saß xcuênt Sidón ut aran tatcuânk. Saß li naßajej aßan cuan jun li xmâlcaßan. Ac xinye re nak aßan tâchßolanînk âcue, chan li Dios.
10Levantou-se, pois, e foi para Sarepta. Chegando ele � porta da cidade, eis que estava ali uma mulher viúva apanhando lenha; ele a chamou e lhe disse: Traze-me, peço-te, num vaso um pouco d'água, para eu beber.
10Joßcan nak laj Elías qui-el saß li naßajej aßan ut cô saß li tenamit Sarepta. Nak quicuulac saß li oquebâl re li tenamit, quiril jun li xmâlcaßan yô chixxocbal xsiß. Quixbok li ixk ut quixye re: —Bânu usilal, cßam chak bayak inhaß re tincuucß, chan re.
11Quando ela ia buscá-la, ele a chamou e lhe disse: Traze-me também um bocado de pão contigo.
11Ac yô chi xic li ixk nak laj Elías quixbok cuißchic ut quixye re: —Tâbânu usilal, tâcßam ajcuiß chak caßchßinak incaxlan cua, chan re.
12Ela, porém, respondeu: Vive o Senhor teu Deus, que não tenho nem um bolo, senão somente um punhado de farinha na vasilha, e um pouco de azeite na botija; e eis que estou apanhando uns dois gravetos, para ir prepará-lo para mim e para meu filho, a fim de que o comamos, e morramos.
12Li ixk quichakßoc ut quixye re laj Elías: —Mâcßaß caxlan cua cuiqßuin ac yîbanbil. Li Kâcuaß lâ Dios naxnau nak yâl li yôquin chixyebal. Caßchßin ajcuiß li cßaj cuan saß jun li ucßal ut caßchßin ajcuiß li aceite cuan saß lin chßina cuc. Ut anakcuan xinchal xxocbal coßxibak insiß re nak tinyîb li caxlan cua chokß re lin yum ut chokß cue ajcuiß lâin. Nak takachoy aßan, mâre tocâmk xban katzßocajic xban nak mâcßaß chic cuan ke, chan.
13Ao que lhe disse Elias: Não temas; vai, faze como disseste; porém, faze disso primeiro para mim um bolo pequeno, e traze-mo aqui; depois o farás para ti e para teu filho.
13Laj Elías quixye re: —Matcßoxlac. Ayu saß lâ cuochoch. Bânu joß xaye. Abanan xbên cua tâyîb jun chßina caxlan cua ut tâcßam chak chokß cue. Chirix aßan tâyîb re lâ yum ut lâ cue lâat.
14Pois assim diz o Senhor Deus de Israel: A farinha da vasilha não se acabará, e o azeite da botija não faltará, até o dia em que o Senhor dê chuva sobre a terra.
14Bânu chi joßcan xban nak joßcaßin quixye li Kâcuaß Dios li nakalokßoni lâo aj Israel: Incßaß tâlajk li cßaj li cuan saß li ucßal chi moco tâosokß li aceite li cuan saß cuc toj tixqßue chak li hab saß ruchichßochß li Kâcuaß, chan laj Elías.
15Ela foi e fez conforme a palavra de Elias; e assim comeram, ele, e ela e a sua casa, durante muitos dias.
15Li ixk quixbânu joß quiyeheß re xban laj Elías. Ut quicuan xtzacaêmkeb laj Elías, li ixk ut lix yum re nabal cutan.
16Da vasilha a farinha não se acabou, e da botija o azeite não faltou, conforme a palavra do Senhor, que ele falara por intermédio de Elias.
16Ut quicßulman joß quixye li Kâcuaß re laj Elías. Li cßaj li cuan saß li ucßal incßaß qui-osoß chi moco li aceite li cuan saß li chßina cuc.
17Depois destas coisas aconteceu adoecer o filho desta mulher, dona da casa; e a sua doença se agravou tanto, que nele não ficou mais fôlego.
17Mokon chic quiyajer lix yum li xmâlcaßan. Quiniman xyajel toj retal quicam.
18Então disse ela a Elias: Que tenho eu contigo, ó homem de Deus? Vieste tu a mim para trazeres � memória a minha iniqüidade, e matares meu filho?
18Li naßbej quixye re laj Elías: —¿Cßaßru inmâc châcuu, at xprofeta li Dios? ¿Ma xatchal cuiqßuin chixjulticanquil lin mâc ut chixcamsinquil lin chßina yum? chan.
19Respondeu-lhe ele: Dá-me o teu filho. E ele o tomou do seu regaço, e o levou para cima, ao quarto onde ele mesmo habitava, e o deitou em sua cama.
19Laj Elías quixye re: —Qßue cue lâ chßina yum, chan. Quixcßul li chßina al chiru ut quixcßam takekß saß xcaß tasalil li cab cuan cuiß lix cuaribâl ut quixyocob chiru lix cuarib.
20E, clamando ao Senhor, disse: ç Senhor meu Deus, até sobre esta viúva, que me hospeda, trouxeste o mal, matando-lhe o filho?
20Quitijoc chiru li Kâcuaß ut quixye re: —At Kâcuaß, at inDios, ¿cßaßut nak xaqßue li raylal saß xbên li xmâlcaßan aßin li yô chi qßuehoc innaßaj saß rochoch? ¿Cßaßut nak xaqßue chi câmc lix chßina yum? chan.
21Então se estendeu sobre o menino três vezes, e clamou ao Senhor, dizendo: ç Senhor meu Deus, faze que a vida deste menino torne a entrar nele.
21Quixhupub rib saß xbên li chßina al oxib sut ut quixyâba xcßabaß li Kâcuaß. Quixye re: —At Kâcuaß, at inDios, chaqßue ta cuißchic lix yußam li chßina al aßin, chan.
22O Senhor ouviu a voz de Elias, e a vida do menino tornou a entrar nele, e ele reviveu.
22Li Kâcuaß quirabi lix tij li profeta Elías ut quixqßue cuißchic lix yußam ut quiyoßla cuißchic.
23E Elias tomou o menino, trouxe-o do quarto � casa, e o entregou a sua mãe; e disse Elias: Vês aí, teu filho vive:
23Laj Elías quixkßalu cuißchic li chßina al ut quixcßam cuißchic takßa saß li naßajej li cuan cuiß lix naß. Quixkßaxtesi re li naßbej ut quixye re: —Cueß lâ chßina yum yoßyo chic, chan.Ut li xmâlcaßan quixye re: —Riqßuin aßin ninqßue retal nak lâat xprofeta li Dios ut chixjunil li nacaye, aßan yâl xban nak li Kâcuaß naxcßut châcuu, chan.
24Então a mulher disse a Elias: Agora sei que tu és homem de Deus, e que a palavra do Senhor na tua boca é verdade.
24Ut li xmâlcaßan quixye re: —Riqßuin aßin ninqßue retal nak lâat xprofeta li Dios ut chixjunil li nacaye, aßan yâl xban nak li Kâcuaß naxcßut châcuu, chan.