Portuguese: Almeida Atualizada

Kekchi

2 Samuel

1

1Depois da morte de Saul, tendo Davi voltado da derrota dos amalequitas e estando há dois dias em Ziclague,
1Chirix lix camic laj Saúl, laj David quisukßi Siclag nak ac xnumta saß xbêneb laj Amalec ut aran quicuan cuib cutan.
2ao terceiro dia veio um homem do arraial de Saul, com as vestes rasgadas e a cabeça coberta de terra; e, chegando ele a Davi, prostrou-se em terra e lhe fez reverência.
2Saß rox li cutan quicuulac jun li sâj cuînk riqßuin laj David. Li cuînk aßan xcomoneb lix soldados laj Saúl. Pejel li rakß ut cuan li poks saß xjolom retalil lix rahil xchßôl. Quixcuikßib rib saß chßochß re xqßuebal xlokßal laj David.
3Perguntou-lhe Davi: Donde vens? Ele lhe respondeu: Escapei do arraial de Israel.
3Laj David quixye re: —¿Bar xatchal chak? chan. Li cuînk quixye re: —Yal xinêlelic chak saß xyânkeb lix soldados laj Saúl, chan.
4Davi ainda lhe indagou: Como foi lá isso? Dize-mo. Ao que ele lhe respondeu: O povo fugiu da batalha, e muitos do povo caíram, e morreram; também Saul e Jônatas, seu filho, foram mortos.
4Laj David quixye re: —Ye cue cßaßru xcßulman.— Li cuînk quixye re: —Eb li soldados aj Israel queßêlelic saß li plêt. Nabaleb li xeßcamsîc. Xeßxcamsi laj Saúl ut xeßxcamsi ajcuiß laj Jonatán li ralal, chan.
5Perguntou Davi ao mancebo que lhe trazia as novas: Como sabes que Saul e Jônatas, seu filho, são mortos?
5Laj David quixye re li sâj cuînk li quicßamoc re li esilal: —¿Chanru nak nacanau nak xeßcamsîc laj Saúl ut laj Jonatán? chan re.
6Então disse o mancebo que lhe dava a notícia: Achava-me por acaso no monte Gilbea, e eis que Saul se encostava sobre a sua lança; os carros e os cavaleiros apertavam com ele.
6Li cuînk quixye re: —Lâin yôquin chi numecß aran saß li tzûl Gilboa nak xcuil nak laj Saúl xakxo aran. Yô chixcûtunquil rib riqßuin lix lâns. Ut eb li soldados li xicß nequeßiloc re yôqueb chi châlc saß xcarruaje ut yôqueb ajcuiß chi châlc chirix cacuây.
7Nisso, olhando ele para trás, viu-me e me chamou; e eu disse: Eis-me aqui.
7Quixsukßisi rib laj Saúl chicuilbal ut quixye cue, “Quim arin.” Ut lâin côin riqßuin ut quinye re, “Cueßquin. ¿Cßaßru tâcuaj tinbânu?” chanquin re.
8Ao que ele me perguntou: Quem és tu? E eu lhe respondi: Sou amalequita.
8Quixye cue, “¿Anihat lâat?” chan. Ut lâin quinye re, “Lâin xcomoneb laj Amalec” chanquin re.
9Então ele me disse: Chega-te a mim, e mata-me, porque uma vertigem se apoderou de mim, e toda a minha vida está ainda em mim.
9Ut aßan quixye cue, “Hilon chak cuiqßuin ut chinâcamsi. Toj yoßyôquin, abanan kßaxal ra cuanquin,” chan laj Saúl.
10Cheguei-me, pois, a ele, e o matei, porque bem sabia eu que ele não viveria depois de ter caído; e tomei a coroa que ele tinha na cabeça, e o bracelete que trazia no braço, e os trouxe aqui a meu senhor.
10Joßcan nak quinnachßoc riqßuin ut quincamsi xban nak quinqßue retal nak incßaß chic tâcuânk xyußam xban nak ac xtßaneß saß rukßeb li xicß nequeßiloc re. Chirix aßan quinxoc lix corona li cuan saß xjolom ut quinxoc ajcuiß li chßîchß li cuan saß xtel ut quincßam chak chokß âcue, at kâcuaß David, chan li sâj cuînk.
11Então pegou Davi nas suas vestes e as rasgou; e assim fizeram também todos os homens que estavam com ele;
11Laj David, joß eb ajcuiß chixjunileb li cuînk li cuanqueb rochben, queßxpej li rakßeb xban xrahil xchßôleb.
12e prantearam, e choraram, e jejuaram até a tarde por Saul, e por Jônatas, seu filho, e pelo povo do Senhor, e pela casa de Israel, porque tinham caída � espada.
12Queßyâbac xban xrahil xchßôleb ut queßxbânu x-ayûn toj qui-ecuu xban nak queßcamsîc laj Saúl ut laj Jonatán ut xban ajcuiß nak kßaxal nabaleb laj Israel, lix tenamit li Dios, queßcamsîc saß li plêt.
13Perguntou então Davi ao mancebo que lhe trouxera a nova: Donde és tu? Respondeu ele: Sou filho de um peregrino amalequita.
13Ut laj David quiâtinac riqßuin li cuînk li quiyehoc re nak quicamsîc laj Saúl. Quixye re: —¿Bar âtenamit? chan. Li cuînk quixye: —Lâin saß jalan tenamit xinchal chak. Lâin xcomoneb laj Amalec, chan.
14Davi ainda lhe perguntou: Como não temeste estender a mão para matares o ungido do Senhor?
14Laj David quixye ajcuiß re: —¿Ma incßaß xatxucuac chixcamsinquil li rey? ¿Cßaßut nak xacamsi li rey li sicßbil ru xban li Dios? chan.
15Então Davi, chamando um dos mancebos, disse-lhe: chega-te, e lança-te sobre ele. E o mancebo o feriu, de sorte que morreu.
15Ut laj David quixbok jun li cuînk riqßuin ut quixye re: —Camsi li cuînk aßin, chan. Ut aßan quixcamsi li cuînk aj Amalec.
16Pois Davi lhe dissera: O teu sangue seja sobre a tua cabeça, porque a tua própria boca testificou contra ti, dizendo: Eu matei o ungido do Senhor.
16Ut laj David quixye re li cuînk aj Amalec: —Xmâc nak xaye nak xacamsi li rey li sicßbil ru xban li Dios, joßcan nak xatcamsîc lâat, chan.
17Lamentou Davi a Saul e a Jônatas, seu filho, com esta lamentação,
17Laj David quixbicha jun li bich re rahil chßôlej chirix lix camiqueb laj Saúl ut laj Jonatán, li ralal.
18mandando que fosse ensinada aos filhos de Judá; eis que está escrita no livro de Jasar:
18Ut quixye nak chixjunileb li ralal xcßajol laj Judá teßxtzol. Li bich aßin tzßîbanbil saß li hu li quixtzßîba laj Jaser. Aßan aßin li bich:
19Tua glória, ó Israel, foi morta sobre os teus altos! Como caíram os valorosos!
19Quisacheß ru lix lokßal li tenamit Israel saß xbêneb li tzûl. Li kßaxal cauheb rib chi pletic queßcamsîc.
20Não o noticieis em Gate, nem o publiqueis nas ruas de Asquelom; para que não se alegrem as filhas dos filisteus, para que não exultem as filhas dos incircuncisos.
20Mêye resil aran Gat, chi moco têye resil saß eb li be aran Ascalón, re nak incßaß teßsahokß saß xchßôleb lix rabineb laj filisteo. Mêye resil re nak incßaß teßpiscßok xban xsahileb xchßôl li ixk li incßaß nequeßxpâb li Dios.
21Vós, montes de Gilboa, nem orvalho, nem chuva caia sobre, vós, ó campos de morte; pois ali desprezivelmente foi arrojado o escudo dos valorosos, o escudo de Saul, ungido com óleo.
21Lâex li tzûl li cuanquex Gilboa, incßaß ta chic chitßanekß li hab saß êbên, chi moco li xchußque. Ut incßaß ta chic chiêlk li acuîmk chiru li chßochß xban nak saß êbên lâex xeßsacheß xcuanquileb lix chßîchßeb li cauheb rib chi pletic. Ut saß êbên ajcuiß lâex quisacheß xcuanquil lix chßîchß laj Saúl. Chanchan ta li incßaß sicßbil ru xban li Dios.
22Do sangue dos feridos, da gordura dos valorosos, nunca recuou o arco de Jônatas, nem voltou vazia a espada de Saul.
22Mâ jun sut queßsukßi saß li plêt laj Saúl ut laj Jonatán chi incßaß ta nequeßxcamsi chak nabaleb riqßuineb lix tzimaj ut riqßuin lix chßîchßeb.
23Saul e Jônatas, tão queridos e amáveis na sua vida, também na sua morte não se separaram; eram mais ligeiros do que as águias, mais fortes do que os leões.
23Laj Saúl ut laj Jonatán kßaxal châbileb ut rarôqueb. Laj Saúl ut laj Jonatán incßaß queßxcanab ribeb nak toj yoßyôqueb. Chi moco nak queßcam queßxcanab ribeb. Kßaxal sêbeb joß li xul tßiu xcßabaß. Ut kßaxal cauheb rib joß li cakcoj.
24Vós, filhas de Israel, chorai por Saul, que vos vestia deliciosamente de escarlata, que vos punha sobre os vestidos adornos de ouro.
24Ex ixk aj Israel, chexyâbak chirix lix camic laj Saúl xban nak aßan natikiban êre riqßuin li châbil tßicr púrpura. Ut aßan ajcuiß naxqßue li oro chokß xsahob ru lê rakß.
25Como caíram os valorosos no meio da peleja!
25Qßuehomak retal. Xeßcamsîc li cauheb rib chi pletic ut xcamsîc ajcuiß laj Jonatán saß xbên li tzûl.
26Angustiado estou por ti, meu irmão Jônatas; muito querido me eras! Maravilhoso me era o teu amor, ultrapassando o amor de mulheres.
26At Jonatán, lâat chanchanat li cuas. Cßajoß xrahil inchßôl xban nak kßaxal rarôcat inban. Kßaxal lokß chokß cue nak xinâra. Kßaxal lokß nak xinraheß âban chiru nak xinraheß xbaneb li ixk.Xeßosoß li cauheb rib chi pletic ut eb lix chßîchß mâcßaß chic nequeßoc cuiß, chan laj David saß lix bich.
27Como caíram os valorosos, e pereceram as armas de guerra!
27Xeßosoß li cauheb rib chi pletic ut eb lix chßîchß mâcßaß chic nequeßoc cuiß, chan laj David saß lix bich.