1Aconteceu depois disso que Absalão adquiriu para si um carro e cavalos, e cinqüenta homens que corressem adiante dele.
1Mokon chic laj Absalón quicuan jun lix carruaje quelonbil xbaneb lix cacuây. Ut cuanqueb ajcuiß mero ciento li cuînk li queßoquen chirix.
2E levantando-se Absalão cedo, parava ao lado do caminho da porta; e quando algum homem tinha uma demanda para, vir ao rei a juízo, Absalão o chamava a si e lhe dizia: De que cidade és tu? E, dizendo ele: De tal tribo de Israel é teu servo;
2Rajlal cutan nacuacli ekßela laj Absalón ut naxakli chire be bar cuan cuiß li oquebâl re li tenamit. Nak nequeßcuulac aran li tenamit re nak tâyîbâk lix chßaßajquilaleb xban li rey, laj Absalón naxbokeb riqßuin ut naxpatzß reheb bar xeßchal chak. Cui eb aßan teßxye re nak xcomoneb laj Israel,
3Absalão lhe dizia: Olha, a tua causa é boa e reta, porém não há da parte do rei quem te ouça.
3laj Absalón naxye reheb: —Kßaxal us lâ cuâtin ut tîc, abanan mâ ani junak tââtinak châcuix chiru li rey, chan reheb.
4Dizia mais Absalão: Ah, quem me dera ser constituído juiz na terra! para que viesse ter comigo todo homem que tivesse demanda ou questão, e eu lhe faria justiça.
4Ut quixye ajcuiß reheb: —Us raj cui lâin ta jun aj rakol âtin. Cui ta lâin rey, chixjunileb raj li cuanqueb xchßaßajquil teßchâlk cuiqßuin ut lâin tinrakok raj âtin saß xbêneb saß tîquilal, chan.
5Sucedia também que, quando alguém se chegava a ele para lhe fazer reverência, ele estendia a mão e, pegando nele o beijava.
5Nak queßcuulac riqßuin laj Absalón re nak teßxcuikßib rib chiru, laj Absalón naxkßaluheb ut narutzßeb ru.
6Assim fazia Absalão a todo o Israel que vinha ao rei para juízo; desse modo Absalão furtava o coração dos homens de Israel.
6Laj Absalón quixbânu chi joßcan riqßuineb chixjunileb laj Israel li queßcuulac chirilbal li rey. Joßcan nak quixkßunbesiheb laj Israel.
7Aconteceu, ao cabo de quatro anos, que Absalão disse ao rei: Deixa-me ir pagar em Hebrom o voto que fiz ao Senhor.
7Nak ac xnumeß câhib chihab, laj Absalón quixye re li rey David: —At rey, nintzßâma châcuu nak tâqßue inlesêns chi xic Hebrón re nak tinqßue lin mayej li quinyechißi re li Kâcuaß.
8Porque, morando eu em Gesur, na Síria, fez o teu servo um voto, dizendo: Se o Senhor, na verdade, me fizer tornar a Jerusalém, servirei ao Senhor.
8Nak toj cuanquin aran Siria saß li tenamit Gesur, lâin quinye re li Kâcuaß nak lâin tinlokßoni ru cui tinixcßam cuißchic Jerusalén, chan.
9Então lhe disse o rei: Vai em paz. Levantou-se, pois, e foi para Hebrom.
9Ut li rey quixye re: —Naru nacatxic chi sa saß âchßôl, chan. Joßcan nak laj Absalón cô Hebrón.
10Absalão, porém, enviou emissários por todas as tribos de Israel, dizendo: Quando ouvirdes o som da trombeta, direis: Absalão reina em Hebrom.
10Abanan, saß ajcuiß li cutan aßan laj Absalón quixtakla xyebal reheb chixjunileb li cuanqueb Israel: —Nak têrabi xyâb li trompetas, têjap êre chixyebal “Laj Absalón quixakabâc chokß rey aran Hebrón,” chaßkex.—
11E de Jerusalém foram com Absalão duzentos homens que tinham sido convidados; mas iam na sua simplicidade, pois nada sabiam daquele desígnio.
11Laj Absalón quixbokeb cuib ciento chi cuînk re Jerusalén. Eb aßan queßcôeb chi incßaß nequeßxnau cßaßru oc re chixbânunquil laj Absalón.
12Também Absalão, enquanto oferecia os seus sacrifícios, mandou vir da cidade de Siló, Aitofel, o gilonita, conselheiro de Davi. E a conspiração tornava-se poderosa, crescendo cada vez mais o número do povo que estava com Absalão.
12Nak laj Absalón yô chi mayejac, quixtakla ajcuiß xbokbal laj Ahitofel saß li tenamit Gilo. Laj Ahitofel, aßan xcomoneb li nequeßqßuehoc xnaßleb li rey David. Chi joßcan yôqueb chi tâmc li nequeßtâken re laj Absalón ut yôqueb chi cacuûc xchßôleb riqßuin li yôqueb chixbânunquil.
13Então veio um mensageiro a Davi, dizendo: O coração de todo o Israel vai após Absalão.
13Jun li takl quichal riqßuin laj David ut quixye re: —Chixjunileb laj Israel queßxqßue xchßôl chi oquênc chirix laj Absalón.
14Disse, pois, Davi a todos os seus servos que estavam com ele em Jerusalém: Levantai-vos, e fujamos, porque doutra forma não poderemos escapar diante de Absalão. Apressai-vos a sair; não seja caso que ele nos apanhe de súbito, e lance sobre nós a ruína, e fira a cidade ao fio da espada.
14Ut laj David quixye reheb chixjunileb li nequeßcßanjelac chiru aran Jerusalén: —Choêlelik chiru laj Absalón. Sêbahomak êrib. Cui incßaß takasêba kib, incßaß târûk takacol kib chiru laj Absalón. Mâre anchal teßchâlk ut teßnumtâk saß kabên ut teßxcamsiheb chixjunileb li cuanqueb saß li tenamit, chan.
15Então os servos do rei lhe disseram: Eis aqui os teus servos para tudo quanto determinar o rei, nosso senhor.
15Eb li nequeßcßanjelac chiru queßxye re: —At rey, lâo takabânu chixjunil li cßaßru tâye lâat, chanqueb.
16Assim saiu o rei, com todos os de sua casa, deixando, porém, dez concubinas para guardarem a casa.
16Joßcan nak li rey David qui-el aran rochbeneb chixjunileb li cuanqueb saß li rochoch. Quixcanab lajêb li ixk li nequeßcuan riqßuin re teßxcßacßale li rochoch.
17Tendo, pois, saído o rei com todo o povo, pararam na última casa:
17Najt ac xeßbêc nak coxeßxaklîk laj David ut chixjunileb li cuanqueb rochben.
18E todos os seus servos iam ao seu lado; mas todos os quereteus, e todos os peleteus, e todos os giteus, seiscentos homens que o seguiram de Gate, caminhavam adiante do rei.
18Chixjunileb li nequeßtaklan saß xbêneb lix soldados, queßxakli chixcßatk li rey. Eb laj cereteo ut eb laj peleteo li nequeßcßacßalen re li rey saß li plêt queßnumeß chiru. Ut queßnumeß ajcuiß eb li cuakib ciento li soldados li queßchal Gat.
19Disse o rei a Itai, o giteu: Por que irias tu também conosco? Volta e fica-te com o rei, porque és estrangeiro e exilado; torna a teu lugar.
19Li rey David quixye re laj Itai laj Gat: —¿Cßaßut nak xatchal chikix? Us raj nak tatsukßîk Jerusalén saß lâ naßaj, ut tatcanâk riqßuin li rey li toj x-oc. Lâat jalan lâ tenamit ut isinbilat saß lâ tenamit.
20Ontem vieste, e te levaria eu hoje conosco a vaguear? Pois eu vou para onde puder ir; volta, e lei, e contigo teus irmãos; a misericórdia e a fidelidade sejam contigo.
20Tojeß ajcuiß xatcßulun arin. ¿Ma tento ta biß nak tâbeni âcuib chikix? Lâin naru ninxic yalak bar, abanan kßaxal us chokß âcue nak tatsukßîk ut tâcßam châcuix eb lâ cuech tenamitil. Aß taxak li Kâcuaß Dios chi-osobtesînk âcue chi junelic, chan laj David.
21Respondeu, porém, Itai ao rei, e disse: Vive o Senhor, e vive o rei meu senhor, que no lugar em que estiver o rei meu senhor, seja para morte, seja para vida, aí estará também o eu servo.
21Abanan laj Itai quixye re laj David: —At rey, saß xcßabaß li Kâcuaß, ut saß âcßabaß ajcuiß lâat, lâin ninye âcue nak tinxic châcuix yalak bar, usta yoßyôkin malaj ut tincamsîk, chan.
22Então disse Davi a Itai: Vai, pois, e passa adiante. Assim passou Itai, o giteu, e todos os seus homens, e todos os pequeninos que havia com ele.
22Joßcan nak laj David quixye re: —Us. Mâcßaß naxye. Tatxic chicuix, chan. Ut laj Itai laj geteo quinumeß chiru laj David rochbeneb li rech tenamitil ut eb li ralal xcßajoleb.
23Toda a terra chorava em alta voz, enquanto todo o povo passava; e o rei atravessou o ribeiro de Cedrom, e todo o povo caminhava na direção do deserto.
23Chixjunileb li tenamit li yôqueb chi iloc re queßyâbac chi cau nak cô li rey David rochbeneb li cristian li yôqueb chi ochbenînc re. Chixjunileb queßnumeß junpacßal li haß Cedrón, ut li rey quinumeß ajcuiß. Eb li tenamit queßcôeb chi ubej nak yôqueb chi xic saß li chaki chßochß.
24E chegou Abiatar; e veio também Zadoque, e com ele todos os levitas que levavam a arca do pacto de Deus; e puseram ali a arca de Deus, até que todo o povo acabou de sair da cidade.
24Laj Sadoc laj tij cuan rochben, joßqueb ajcuiß laj levita li yôqueb chi pakônc re lix Lokßlaj Câx li Kâcuaß. Queßxqßue saß chßochß li Lokßlaj Câx cuan cuiß laj Abiatar laj tij toj retal queßel chixjunileb li cristian saß li tenamit.
25Então disse o rei a Zadoque: Torna a levar a arca de Deus � cidade; pois, se eu achar graça aos olhos do Senhor, ele me fará voltar para lá, e me deixará ver a arca e a sua habitação.
25Li rey quixye re laj Sadoc: —Cßam cuißchic li Lokßlaj Câx saß li tenamit. Cui li Kâcuaß Dios sahak xchßôl cuiqßuin, aßan tâqßuehok cuißchic cue chi sukßîc re nak târûk tincuil cuißchic li Lokßlaj Câx saß lix naßaj.
26Se ele, porém, disser: Não tenho prazer em ti; eis-me aqui, faça a mim o que bem lhe parecer.
26Abanan cui incßaß sa saß xchßôl cuiqßuin, chixbânuhak cuiqßuin joß naraj aßan, chan.
27Disse mais o rei a Zadoque, o sacerdote: Não és tu porventura vidente? volta, pois, para a cidade em paz, e contigo também teus dois filhos, Aimaaz, teu filho, e Jônatas, filho de Abiatar.
27Ut li rey David quixye ajcuiß re laj Sadoc laj tij: —¿Ma mâcuaß ta biß lâat aj kße? Sukßin anakcuan saß li tenamit chi mâcßaß âcßaßux ut tâcßameb châcuix laj Ahimaas lâ cualal joß ajcuiß laj Jonatán li ralal laj Abiatar.
28Vede eu me demorarei nos vaus do deserto até que tenha notícias da vossa parte.
28Lâin tincanâk saß li naßajej bar nequeßnumeß cuiß junpacßal li nimaß saß li chaki chßochß toj tâtakla junak esilal cuiqßuin, chan laj David.
29Zadoque, pois, e Abiatar tornaram a levar para Jerusalém a arca de Deus, e ficaram ali.
29Joßcan nak laj Sadoc ut laj Abiatar queßxcßam li Lokßlaj Câx Jerusalén ut aran queßroybeni cßaßru tâcßulmânk.
30Mas Davi, subindo pela encosta do monte das Oliveiras, ia chorando; tinha a cabeça coberta, e caminhava com os pés descalços. Também todo o povo que ia com ele tinha a cabeça coberta, e subia chorando sem cessar.
30Nak laj David yô chi taksînc saß li tzûl Olivos, yô chi yâbac. Tzßaptzßo xjolom ut mâcßaß xxâb chi rok xban xrahil xchßôl. Ut chixjunileb li yôqueb chi tâkênc re queßxtzßap lix jolomeb ut yôqueb ajcuiß chi yâbac.
31Então disseram a Davi: Aitofel está entre os que conspiraram com Absalão. Pelo que disse Davi: ç Senhor, torna o conselho de Aitofel em loucura!
31Laj David quiyeheß resil re nak laj Ahitofel, aßan xcomoneb li nequeßoquen chirix laj Absalón. Joßcan nak laj David quitijoc ut quixye: —At Kâcuaß, tâpoß taxak ru lix cßaßux laj Ahitofel re nak incßaß us tâêlk li naßleb li tixqßue, chan.
32Ora, aconteceu que, chegando Davi ao cume, onde se costumava adorar a Deus, Husai, o arquita, veio encontrar-se com ele, com a roupa rasgada e a cabeça coberta de terra.
32Nak laj David quicuulac saß xbên li tzûl li nequeßxlokßoni cuiß li Dios, quichal laj Husai laj arquita chixcßulbal. Pejel li rakß ut cuan poks saß xjolom.
33Disse-lhe Davi: Se fores comigo, ser-me-ás pesado;
33Laj David quixye re: —Chßaßaj chokß cue cui tatxic chicuix.
34porém se voltares para a cidade, e disseres a Absalão: Eu serei, ó rei, teu servo; como fui dantes servo de teu pai, assim agora serei teu servo; dissipar-me-ás então a conselho de Aitofel.
34Abanan cui tatxic cuißchic Jerusalén ut tâye re laj Absalón nak tatcßanjelak chiru joß nak xatcßanjelac chicuu lâin, chi joßcan naru niquinâtenkßa chixpoßbal ru li yô chixcßûbanquil ru laj Ahitofel.
35E não estão ali contigo Zadoque e Abiatar, sacerdotes? Portanto, tudo o que ouvires da casa do rei lhes dirás.
35Aran cuanqueb laj Sadoc ut laj Abiatar, eb laj tij. Chixjunil li cßaßru tâcuabi saß li rochoch li rey, tâye reheb.
36Eis que estão também ali com eles seus dois filhos, Aimaaz, filho de Zadoque, e Jônatas, filho de Abiatar; por eles me avisareis de tudo o que ouvirdes.
36Laj Ahimaas ut laj Jonatán li ralaleb cuanqueb rochbeneb. Naru nacatakla chak resil li cßaßru tâcuabi chirixeb aßan, chan laj David.Joßcan nak laj Husai, li ramîg laj David, quicuulac saß li tenamit Jerusalén. Saß li hônal aßan yô chi oc saß li tenamit laj Absalón.
37Husai, pois, amigo de Davi, voltou para a cidade. E Absalão entrou em Jerusalém.
37Joßcan nak laj Husai, li ramîg laj David, quicuulac saß li tenamit Jerusalén. Saß li hônal aßan yô chi oc saß li tenamit laj Absalón.