Portuguese: Almeida Atualizada

Kekchi

Daniel

2

1Ora no segundo ano do reinado de Nabucodonozor, teve este uns sonhos; e o seu espírito se perturbou, e passou-se-lhe o sono.
1Yô xcab chihab roquic chokß rey laj Nabucodonosor nak quimatqßuec ut cßajoß nak quixucuac xban lix matcß. Incßaß chic quicuar xban xcßaßux.
2Então o rei mandou chamar os magos, os encantadores, os adivinhadores, e os caldeus, para que declarassem ao rei os seus sonhos; eles vieram, pois, e se apresentaram diante do rei.
2Joßcan nak quixbok chixjunileb laj kße ut eb laj qßuehol naßleb, joßqueb ajcuiß li nequeßtzoloc chirix li chahim ut eb laj Caldea re nak teßxye re cßaßru naxye lix matcß. Ut queßcuulac riqßuin li rey.
3E o rei lhes disse: Tive um sonho, e para saber o sonho está perturbado o meu espírito.
3Ut li rey quixye reheb: —Cßajoß incßaßux xban li xinmatqßue. Nacuaj têye cue cßaßru xyâlal lin matcß, chan reheb.
4Os caldeus disseram ao rei em aramaico: ç rei, vive eternamente; dize o sonho a teus servos, e daremos a interpretação
4Ut eb laj Caldea queßâtinac riqßuin li rey saß râtinobâleb laj arameo ut queßxye: —At rey, chicuânk taxak lâ yußam chi junelic. Lâo aj cßanjel châcuu. Ye ke cßaßru lâ matcß ut lâo takaye âcue cßaßru naxye, chanqueb.
5Respondeu o rei, e disse aos caldeus: Esta minha palavra é irrevogável se não me fizerdes saber o sonho e a sua interpretação, sereis despedaçados, e as vossas casas serão feitas um monturo;
5Quichakßoc li rey ut quixye reheb laj Caldea: —Xsach saß inchßôl lin matcß. Cui lâex incßaß têye cue cßaßru lin matcß ut cßaßru naxye, texpedasîk ut tâjucßmânk lê rochoch.
6mas se vós me declarardes o sonho e a sua interpretação, recebereis de mim dádivas, recompensas e grande honra. Portanto declarai-me o sonho e a sua interpretação.
6Abanan cui têye cue cßaßru naxye lin matcß, tinqßue êre nabal lê mâtan ut tinqßue êlokßal. Yehomak biß cue cßaßru lin matcß ut yehomak cue cßaßru naxye, chan.
7Responderam pela segunda vez: Diga o rei o sonho a seus servos, e daremos a interpretação.
7Ut queßxye cuißchic re: —At rey, lâo aj cßanjel châcuu. Ye ke cßaßru lâ matcß ut takaye âcue cßaßru naxye, chanqueb.
8Respondeu o rei, e disse: Bem sei eu que vós quereis ganhar tempo; porque vedes que a minha palavra é irrevogável.
8Li rey quixye reheb: —Lâin ninnau cßaßru yôquex. Yôquex chiroybeninquil xban nak nequenau nak incßaß jultic cue lin matcß.
9se não me fizerdes saber o sonho, uma só sentença será a vossa; pois vós preparastes palavras mentirosas e perversas para as proferirdes na minha presença, até que se mude o tempo. portanto dizei-me o sonho, para que eu saiba que me podeis dar a sua interpretação.
9Cui incßaß têye cue cßaßru lin matcß, juntakßêt li têcßul chêjunilex. Lâex ac xecßûb êrib chi ribil êrib nak texticßtißik chicuu yal re roybeninquil nak tânumekß li cutan. Yehomak biß cue cßaßru xinmatqßue re nak tinnau nak naru têye cue li cßaßru naxye, chan.
10Responderam os caldeus na presença do rei, e disseram: Não há ninguém sobre a terra que possa cumprir a palavra do rei; pois nenhum rei, por grande e poderoso que fosse, tem exigido coisa semelhante de algum mago ou encantador, ou caldeu.
10Eb laj Caldea queßchakßoc ut queßxye re: —Mâ ani junak saß ruchichßochß naru tixye âcue cßaßru naxye lâ matcß cui incßaß tâye re xbên cua cßaßru xamatqßue. Ut mâ jun rey, chi moco li kßaxal nînkeb xcuanquil, nequeßpatzßoc chi joßcan riqßuineb laj kße chi moco riqßuineb li nequeßtzoloc chirix li chahim, chi moco kiqßuin lâo aj Caldea.
11A coisa que o rei requer é difícil, e ninguém há que a possa declarar ao rei, senão os deuses, cuja morada não é com a carne mortal.
11Li cßaßru nacapatzß, at rey, kßaxal chßaßaj xsumenquil. Mâ ani naru tâyehok âcue li cßaßru nacacuaj xnaubal. Caßaj eb cuiß li kadios nequeßnaßoc re aßan; abanan mâ aniheb saß kayânk xban nak eb aßan incßaß nequeßcuan saß xyânkeb yal cuînk, chanqueb.
12Então o rei muito se irou e enfureceu, e ordenou que matassem a todos os sábios de Babilônia.
12Ut cßajoß nak quijoskßoß li rey ut quixtakla xcamsinquil chixjunileb laj qßuehol naßleb li cuanqueb Babilonia.
13saiu, pois, o decreto, segundo o qual deviam ser mortos os sábios; e buscaram a Daniel e aos seus companheiros, para que fossem mortos.
13Nak ac xqßue li chakßrab li rey nak teßcamsîk laj qßuehol naßleb, queßsiqßueß ajcuiß laj Daniel ut eb li rochben re teßcamsîk.
14Então Daniel falou avisada e prudentemente a Arioque, capitão da guarda do rei, que tinha saído para matar os sábios de Babilônia;
14Laj Daniel aßan cuan xnaßleb ut quixcßoxla chi us cßaßru tixye re laj Arioc li capitán reheb li soldado, li queßtaklâc chixcamsinquileb laj qßuehol naßleb li cuanqueb Babilonia.
15pois disse a Arioque, capitão do rei: Por que é o decreto do rei tão urgente? Então Arioque explicou o caso a Daniel.
15Laj Daniel quixpatzß re laj Arioc lix capitán li rey: —¿Cßaßru xyâlal nak li rey quixqßue li chakßrab aßin kßaxal ra? chan. Ut laj Arioc quixye re cßaßru quicßulman.
16Ao que Daniel se apresentou ao rei e pediu que lhe designasse o prazo, para que desse ao rei a interpretação.
16Ut laj Daniel cô riqßuin li rey ut quixtzßâma chiru nak târoybeni caßchßinak re nak aßan tixye re cßaßru lix matcß ut cßaßru xyâlal.
17Então Daniel foi para casa, e fez saber o caso a Hananias, Misael e Azarias, seus companheiros,
17Chirix chic aßan laj Daniel cô saß li rochoch cuanqueb cuiß laj Ananías, laj Misael ut laj Azarías, li nequeßochbenin re, ut quixserakßi reheb cßaßru quicßulman saß li rochoch li rey.
18para que pedissem misericórdia ao Deus do céu sobre este mistério, a fim de que Daniel e seus companheiros não perecessem, juntamente com o resto dos sábios de Babilônia.
18Quixye reheb nak teßtijok ut teßtzßâmânk chiru li Dios cuan saß choxa re nak li Dios târuxtâna ruheb ut tixcßut chiru laj Daniel cßaßru xyâlal lix matcß li rey re nak incßaß teßcamsîk rochbeneb laj qßuehol naßleb re Babilonia.
19Então foi revelado o mistério a Daniel numa visão de noite; pelo que Daniel louvou o Deus do céu.
19Ut saß ajcuiß li kßojyîn aßan, li Dios quixcßutbesi chiru laj Daniel cßaßru lix matcß li rey ut cßaßru lix yâlal. Ut laj Daniel quixlokßoni li Dios cuan saß choxa.
20Disse Daniel: Seja bendito o nome de Deus para todo o sempre, porque são dele a sabedoria e a força.
20Ut quixye: —Lokßoninbil taxak li Kâcuaß Dios chi junelic kße cutan xban nak aßan li kßaxal nim xcuanquil ut aßan naxnau chixjunil.
21Ele muda os tempos e as estações; ele remove os reis e estabelece os reis; é ele quem dá a sabedoria aos sábios e o entendimento aos entendidos.
21Li Dios aßan yal re saß xbêneb li cutan. Aßan nataklan chak re li hab ut aßan nataklan re li sakßehil. Aßan naxakaban reheb li rey ut aßan ajcuiß na-isin reheb. Aßan li naqßuehoc re lix naßlebeb li cuanqueb xnaßleb ut naxqßueheb ajcuiß chixtaubal ru li incßaß natauman ru.
22Ele revela o profundo e o escondido; conhece o que está em trevas, e com ele mora a luz.
22Aßan naxcßutbesi chiku li incßaß nakatau ru ut li chßaßaj xtaubal ru. Aßan naxnau chixjunil li cßaßak re ru incßaß nakanau lâo. Chixjunil cutan saken chiru aßan.
23ç Deus de meus pais, a ti dou graças e louvor porque me deste sabedoria e força; e agora me fizeste saber o que te pedimos; pois nos fizeste saber este assunto do rei.
23At inDios, lâat lix Dioseb lin xeßtônil yucuaß. Ninbantioxin châcuu ut nacatinlokßoni xban nak xaqßue innaßleb ut xaqßue incacuilal. Xacßutbesi chicuu li xintzßâma châcuu. Anakcuan xacßutbesi chicuu cßaßru lix matcß li rey ut cßaßru lix yâlal, chan laj Daniel re li Dios.
24Por isso Daniel foi ter com Arioque, ao qual o rei tinha constituído para matar os sábios de Babilônia; entrou, e disse-lhe assim: Não mates os sábios de Babilônia; introduze-me na presença do rei, e lhe darei a interpretação.
24Tojoßnak laj Daniel cô riqßuin laj Arioc li quitaklâc xban li rey chixcamsinquileb laj qßuehol naßleb re Babilonia. Ut quixye re: —Mâcamsiheb cuan laj qßuehol naßleb re Babilonia. Oybeni caßchßinak. Chinâcßam riqßuin li rey ut lâin tinye re cßaßru naxye lix matcß, chan.
25Então Arioque depressa introduziu Daniel � presença do rei, e disse-lhe assim: Achei dentre os filhos dos cativos de Judá um homem que fará saber ao rei a interpretação.
25Ut laj Arioc saß junpât quixcßam laj Daniel riqßuin li rey ut quixye re: —Xintau chak jun li sâj cuînk xcomoneb laj Judá li queßchapeß ut queßcßameß chak arin ut aßan tixye âcue cßaßru naxye lâ matcß, chan.
26Respondeu o rei e disse a Daniel, cujo nome era Beltessazar: Podes tu fazer-me saber o sonho que tive e a sua interpretação?
26Li rey quichakßoc ut quixye re laj Daniel li nayeman Beltsasar re: —¿Ma târûk tâye cue cßaßru xinmatqßue ut cßaßru naxye? chan.
27Respondeu Daniel na presença do rei e disse: O mistério que o rei exigiu, nem sábios, nem encantadores, nem magos, nem adivinhadores lhe podem revelar;
27Laj Daniel quichakßoc ut quixye: —Li cßaßru nacacuaj xnaubal incßaß nanauman. Chi moco laj kße, chi moco li cuanqueb xnaßleb, chi moco li nequeßtzoloc chirix li chahim, chi moco laj tûl naru teßyehok âcue, at rey.
28mas há um Deus no céu, o qual revela os mistérios; ele, pois, fez saber ao rei Nabucodonozor o que há de suceder nos últimos dias. O teu sonho e as visões que tiveste na tua cama são estas:
28Abanan cuan jun Dios saß choxa. Aßan li nacßutbesin re li cßaßru incßaß nanauman ut aßan ajcuiß li tâcßutbesînk re châcuu, at rey Nabucodonosor, cßaßru tâcßulmânk saß eb li cutan châlel. Lâin tinye âcue cßaßru lâ matcß ut cßaßru li cacuil nak cuancat saß lâ chßât.
29Estando tu, ó rei, na tua cama, subiram os teus pensamentos sobre o que havia de suceder no futuro. Aquele, pois, que revela os mistérios te fez saber o que há de ser.
29At rey, nak cuancat saß lâ chßât yôcat chi cßoxlac chirix li cßaßru tâcßulmânk saß eb li cutan teßchâlk. Ut li Dios, li nacßutbesin re li cßaßru incßaß nanauman, aßan quixcßutbesi châcuu li cßaßru tâcßulmânk.
30E a mim me foi revelado este mistério, não por ter eu mais sabedoria que qualquer outro vivente, mas para que a interpretação se fizesse saber ao rei, e para que entendesses os pensamentos do teu coração.
30Ut quicßutbesîc chicuu lâin. Mâcuaß xban nak kßaxal nabal innaßleb chiruheb lix naßlebeb li jun chßol chic. Quicßutbesîc ban chicuu re nak lâin tinye âcue, at rey, cßaßru naxye lâ matcß, ut re ajcuiß nak tâtau ru li cßaßru yô cuiß âcßaßux.
31Tu, ó rei, na visão olhaste e eis uma grande estátua. Esta estátua, imensa e de excelente esplendor, estava em pé diante de ti; e a sua aparência era terrível.
31At rey, saß lâ matcß xacuil nak xakxo châcuu jun li jalam ûch kßaxal najt xteram. Nalembac na-iloc ut xiu xiu rilbal.
32A cabeça dessa estátua era de ouro fino; o peito e os braços de prata; o ventre e as coxas de bronze;
32Lix jolom li jalam ûch yîbanbil riqßuin oro, li re xchßôl ut lix tel yîbanbil riqßuin plata, li ru xsaß ut li raß yîbanbil riqßuin bronce.
33as pernas de ferro; e os pés em parte de ferro e em parte de barro.
33Lix tzelec yîbanbil riqßuin hierro, ut li rok yijach hierro ut yijach cßatbil saklun.
34Estavas vendo isto, quando uma pedra foi cortada, sem auxílio de mãos, a qual feriu a estátua nos pés de ferro e de barro, e os esmiuçou.
34Nak yôcat chirilbal li jalam ûch, jun li pec qui-el saß li ûl chi mâ ani quicutuc re. Ut li pec toj chiru li rok li jalam ûch coxnak ut quimuchßeß li rok xban.
35Então foi juntamente esmiuçado o ferro, o barro, o bronze, a prata e o ouro, os quais se fizeram como a pragana das eiras no estio, e o vento os levou, e não se podia achar nenhum vestígio deles; a pedra, porém, que feriu a estátua se tornou uma grande montanha, e encheu toda a terra.
35Ut quimuchßeß ajcuiß li hierro, li cßatbil saklun, li bronce, li plata ut li oro. Ut poks quicana chanchan xpoksil li trigo li nacana nak nayekßiman re risinquil saß rix. Ut lix poksil li chßîchß ut li cßatbil saklun quicßameß chi junaj cua xban ikß. Abanan li pec quicana ut quiniman toj retal quicuulac xnimal joß jun li tzûl ut quixtzßap chixjunil li ruchichßochß.
36Este é o sonho; agora diremos ao rei a sua interpretação.
36Aßan aßin li xacuil saß lâ matcß, at rey, ut anakcuan tinye âcue cßaßru lix yâlal, chan laj Daniel.
37Tu, ó rei, és rei de reis, a quem o Deus do céu tem dado o reino, o poder, a força e a glória;
37—At rey, lâat li kßaxal nim lâ cuanquil saß xyânkeb chixjunileb li rey xban nak li Kâcuaß Dios li cuan saß choxa, aßan li quixakaban âcue ut aßan ajcuiß quiqßuehoc âcuanquil, âcacuilal ut âlokßal.
38e em cuja mão ele entregou os filhos dos homens, onde quer que habitem, os animais do campo e as aves do céu, e te fez reinar sobre todos eles; tu és a cabeça de ouro.
38Ut quixqßue lâ cuanquil saß xbêneb chixjunileb li cuanqueb saß ruchichßochß, joßqueb ajcuiß li xul saß ruchichßochß ut li xul li nequeßrupupic chiru choxa. Quixkßaxtesi chixjunil saß âcuukß lâat ut quixqßue âcuanquil saß xbên chixjunil. Lix jolom oro li jalam ûch li xacuil, aßan lâat.
39Depois de ti se levantará outro reino, inferior ao teu; e um terceiro reino, de bronze, o qual terá domínio sobre toda a terra.
39Li plata aßan retalil jun chic xnimal ru tenamit cuânk xcuanquil, abanan incßaß tixtau âcuanquil lâat. Ut li bronce, aßan retalil li rox xnimal ru tenamit li tâcuânk xcuanquil saß xbên chixjunil li ruchichßochß.
40E haverá um quarto reino, forte como ferro, porquanto o ferro esmiúça e quebra tudo; como o ferro quebra todas as coisas, assim ele quebrantará e esmiuçará.
40Ut li hierro, aßan retalil li xcâ xnimal ru tenamit li kßaxal nim xcuanquil. Chanchan ajcuiß li hierro xban nak kßaxal cauhak rib chiruheb ut aßan tâisînk xcuanquileb chixjunileb li jun chßol chic.
41Quanto ao que viste dos pés e dos dedos, em parte de barro de oleiro, e em parte de ferro, isso será um reino dividido; contudo haverá nele alguma coisa da firmeza do ferro, pois que viste o ferro misturado com barro de lodo.
41Ut xacuil ajcuiß nak yijach li rok li jalam ûch hierro ut yijach saklun. Aßan retalil nak li xcâ xnimal ru tenamit jachbilak ru lix cuanquilal joß xacuil nak li rok yîbanbil riqßuin hierro ut saklun.
42E como os dedos dos pés eram em parte de ferro e em parte de barro, assim por uma parte o reino será forte, e por outra será frágil.
42Xacuil nak li rußuj rok li jalam ûch yijach saklun ut yijach hierro. Aßan retalil li xcâ xnimal ru tenamit. Yijach cauhakeb rib ut yijach incßaß.
43Quanto ao que viste do ferro misturado com barro de lodo, misturar-se-ão pelo casamento; mas não se ligarão um ao outro, assim como o ferro não se mistura com o barro.
43Xacuil nak li rußuj rok li jalam ûch yijach saklun ut yijach hierro. Aßan retalil nak teßxbânu li contrato re nak teßxcßam rib saß usilal. Abanan teßxkßet li cßaßru teßxye saß li contrato.
44Mas, nos dias desses reis, o Deus do céu suscitará um reino que não será jamais destruído; nem passará a soberania deste reino a outro povo; mas esmiuçará e consumirá todos esses reinos, e subsistirá para sempre.
44Ut saß eb li cutan aßan li Dios cuan saß choxa tixxakab jun chic li kßaxal nim xcuanquil ut mâ ani târûk tânumtâk saß xbên. Aßan tâsachok re chixjunileb li cuanqueb xcuanquil ut mâcßaßak rosoßjic aßan.
45Porquanto viste que do monte foi cortada uma pedra, sem auxílio de mãos, e ela esmiuçou o ferro, o bronze, o barro, a prata e o ouro, o grande Deus faz saber ao rei o que há de suceder no futuro. Certo é o sonho, e fiel a sua interpretação.
45Lâat xacuil chanru nak li pec qui-el saß li ûl chi mâ ani xcutuc re. Xacuil ajcuiß chanru nak quimuchßeß li jalam ûch yîbanbil riqßuin hierro, bronce, saklun, plata ut oro. At rey, li nimajcual Dios yô chixyebal âcue cßaßru tâcßulmânk saß eb li cutan châlel. Lâin xinye âcue cßaßru lâ matcß ut xinye ajcuiß âcue cßaßru lix yâlal, chan laj Daniel.
46Então o rei Nabucodonozor caiu com o rosto em terra, e adorou a Daniel, e ordenou que lhe oferecessem uma oblação e perfumes suaves.
46Nak quirabi li rey li cßaßru quixye laj Daniel, quixcuikßib rib chiru ut quixqßue xlokßal ut quixtakla xqßuebal lix mâtan ut xcßatbal li incienso chiru.
47Respondeu o rei a Daniel, e disse: Verdadeiramente, o vosso Deus é Deus dos deuses, e o Senhor dos reis, e o revelador dos mistérios, pois pudeste revelar este misterio.
47Ut quixye re laj Daniel: —Relic chi yâl nak lâ Dios, aßan li tzßakal Dios ut aßan li kßaxal nim xcuanquil saß xbêneb chixjunileb li yîbanbil dios. Aßan li Kâcuaß ut aßan li nim xcuanquil saß xbêneb chixjunileb li rey. Aßan li nacßutbesin xyâlal li incßaß natauman ru. Ninnau nak yâl aßan xban nak lâat xaye cue cßaßru xyâlal lin matcß, chan li rey.
48Então o rei engrandeceu a Daniel, e lhe deu muitas e grandes dádivas, e o pôs por governador sobre toda a província de Babilônia, como também o fez chefe principal de todos os sábios de Babilônia.
48Ut li rey quixqßue lix châbil mâtan laj Daniel ut quixqßue xlokßal ut quixqßue ajcuiß xcuanquil re nak aßan chic tâtaklânk saß chixjunil li naßajej Babilonia. Ut aßan chic li najolomin reheb laj qßuehol naßleb saß li tenamit.Laj Daniel quixtzßâma chiru li rey nak teßqßuehekß chi cßanjelac saß li tenamit Babilonia laj Sadrac, laj Mesac, ut laj Abed-nego. Yal xban nak joßcan quixtzßâma laj Daniel, joßcan nak queßqßueheß saß xcuanquileb. Ut laj Daniel aßan li kßaxal nim xcuanquil saß xyânkeb li nequeßtaklan saß xbên li tenamit.
49A pedido de Daniel, o rei constituiu superintendentes sobre os negócios da província de Babilônia a Sadraque, Mesaque e Abednego; mas Daniel permaneceu na corte do rei.
49Laj Daniel quixtzßâma chiru li rey nak teßqßuehekß chi cßanjelac saß li tenamit Babilonia laj Sadrac, laj Mesac, ut laj Abed-nego. Yal xban nak joßcan quixtzßâma laj Daniel, joßcan nak queßqßueheß saß xcuanquileb. Ut laj Daniel aßan li kßaxal nim xcuanquil saß xyânkeb li nequeßtaklan saß xbên li tenamit.