Portuguese: Almeida Atualizada

Kekchi

Ecclesiastes

2

1Disse eu a mim mesmo: Ora vem, eu te provarei com a alegria; portanto goza o prazer; mas eis que também isso era vaidade.
1Ut quinye cuißchic saß inchßôl: —Tinyal xbânunquil li cßaßak re ru re tâsahokß saß inchßôl ut tincuânk chi mâcßaß tincßoxla, chanquin. Abanan xinqßue ajcuiß retal nak aßan mâcßaß na-oc cuiß.
2Do riso disse: Está doido; e da alegria: De que serve estar.
2Joßcan nak quinqßue retal nak li seßec, aßan yal tôntil naßleb. Ut li sahil chßôlej saß ruchichßochß mâcßaß na-oc cuiß.
3Busquei no meu coração como estimular com vinho a minha carne, sem deixar de me guiar pela sabedoria, e como me apoderar da estultícia, até ver o que era bom que os filhos dos homens fizessem debaixo do céu, durante o número dos dias de sua vida.
3Xban nak junes xsicßbal innaßleb yôquin, quincßoxla nak tintau xsahil inchßôl riqßuin li calâc. Joßcan nak quin-oc chi ucßac re rilbal ma aßan li us tixbânu li cuînk joß najtil tâcuânk saß ruchichßochß.
4Fiz para mim obras magníficas: edifiquei casas, plantei vinhas;
4Nabal li cßanjel quinbânu. Nabaleb li cab quinyîb chokß cue. Ut quicuau ajcuiß li uvas.
5fiz hortas e jardins, e plantei neles árvores frutíferas de todas as espécies.
5Ut quinyîb ajcuiß xnaßajeb li cuacuîmk ut quicuau nabal pây ru li cheß li naûchin. Ut quinyîb ajcuiß xnaßaj li cuutzßußuj ut quicuau li utzßußuj aran.
6Fiz tanques de águas, para deles regar o bosque em que reverdeciam as árvores.
6Ut quinyîb ajcuiß nabal xnaßajeb li haß re xtßakresinquil li acuîmk li quicuau.
7Comprei servos e servas, e tive servos nascidos em casa; também tive grandes possessões de gados e de rebanhos, mais do que todos os que houve antes de mim em Jerusalém.
7Nabaleb inlokßbil môs joß cuînk joß ixk, ut cuanqueb ajcuiß inmôs queßyoßla saß li cuochoch. Queßcuan nabal incuacax ut nabaleb lin carner. Lâin li nabal cßaßru cue chiruheb li rey li queßcuan Jerusalén xbên cua chicuu lâin.
8Ajuntei também para mim prata e ouro, e tesouros dos reis e das províncias; provi-me de cantores e cantoras, e das delícias dos filhos dos homens, concubinas em grande número.
8Quinchßutub li plata ut li oro li queßxqßue cue li rey ut li jalan xtenamiteb. Nabaleb laj bichanel li nequeßqßuehoc xsahil inchßôl, joß cuînk joß ixk. Ut nabal pây ru li cuajb li nequeßxchßeß re xqßuebal xsahil inchßôl. Ut nabaleb ajcuiß li ixk queßcuan cuiqßuin re xqßuebal xsahil inchßôl.
9Assim me engrandeci, e me tornei mais rico do que todos os que houve antes de mim em Jerusalém; perseverou também comigo a minha sabedoria.
9Lâin li rey li kßaxal nim incuanquil chiruheb chixjunileb li rey li queßcuan Jerusalén. Usta kßaxal nim incuanquil, abanan incßaß quintzßektâna lin naßleb.
10E tudo quanto desejaram os meus olhos não lho neguei, nem privei o meu coração de alegria alguma; pois o meu coração se alegrou por todo o meu trabalho, e isso foi o meu proveito de todo o meu trabalho.
10Chixjunil li sahil chßôlej li quicuaj, quinbânu. Mâ jun sut incßaß ta quinbânu li cßaßru quinrahi ru. Ut quisahoß saß inchßôl riqßuin lin cßanjel li quinbânu. Li sahil chßôlej quincßul, aßan rêkaj li cßanjel quinbânu.
11Então olhei eu para todas as obras que as minhas mãos haviam feito, como também para o trabalho que eu aplicara em fazê-las; e eis que tudo era vaidade e desejo vão, e proveito nenhum havia debaixo do sol.
11Nak quin-oc chi cßoxlac chirix li cßanjel li quinbânu, quinqßue retal nak mâcßaß na-oc cuiß li cßanjel li quinbânu. Caßaj cuiß raylal naxqßue. Riqßuin aßin nacßutun nak mâcßaß xinra chirix li cßanjel li xinbânu saß ruchichßochß.
12Virei-me para contemplar a sabedoria, e a loucura, e a estultícia; pois que fará o homem que seguir ao rei? O mesmo que já se fez!
12Chirix aßin quin-oc chi cßoxlac chirix li naßleb li châbil ut chirix li naßleb li incßaß us, li mâcßaß na-oc cuiß. ¿Cßaßru tixbânu li rey li tâoc nak mâ anihakin chic lâin? Mâcßaß. Tixbânu joß xinbânu lâin.
13Então vi eu que a sabedoria é mais excelente do que a estultícia, quanto a luz é mais excelente do que as trevas.
13Lâin xinqßue retal nak kßaxal us li châbil naßleb chiru li naßleb mâcßaß na-oc cuiß, joß li cutan kßaxal us chiru li kßojyîn.
14Os olhos do sábio estão na sua cabeça, mas o louco anda em trevas; contudo percebi que a mesma coisa lhes sucede a ambos.
14Li ani cuan xnaßleb naxnau cßaßru tâchâlk saß xbên. Ut li mâcßaß xnaßleb incßaß naxnau cßaßru tâchâlk saß xbên. Abanan juntakßêt tixcßul li cuan xnaßleb riqßuin li mâcßaß xnaßleb.
15Pelo que eu disse no meu coração: Como acontece ao estulto, assim me sucederá a mim; por que então busquei eu mais a sabedoria; Então respondi a mim mesmo que também isso era vaidade.
15Ut quinye saß inchßôl: —Cui lâin li cuan innaßleb tincßul joß tixcßul li mâcßaß xnaßleb, ¿cßaß ta cuiß ru aj e nak cuan innaßleb?— Joßcan nak quinye nak chixjunil li cßaßru nakabânu mâcßaß na-oc cuiß.
16Pois do sábio, bem como do estulto, a memória não durará para sempre; porquanto de tudo, nos dias futuros, total esquecimento haverá. E como morre o sábio, assim morre o estulto!
16Nak telajeßnumekß li cutan mâ ani chic tâcßoxlânk re li cuan xnaßleb joß ajcuiß li mâcßaß xnaßleb. Tâsachk ban saß xchßôleb chi junaj cua. Tâcâmk li cuan xnaßleb ut tâcâmk ajcuiß li mâcßaß xnaßleb.
17Pelo que aborreci a vida, porque a obra que se faz debaixo do sol me era penosa; sim, tudo é vaidade e desejo vão.
17Joßcan nak xicß chic nacuil lin yußam arin saß ruchichßochß xban nak chixjunil li na-uxman arin saß ruchichßochß junes chßaßajquilal naxqßue saß inbên. Chixjunil li na-uxman, mâcßaß na-oc cuiß. Junes raylal naxqßue.
18Também eu aborreci todo o meu trabalho em que me afadigara debaixo do sol, visto que tenho de deixá-lo ao homem que virá depois de mim.
18Ut xicß ajcuiß quicuil li cßanjel li quinbânu saß ruchichßochß xban nak quinnau nak tâcanâk chokß re li tâoc chokß cuêkaj.
19E quem sabe se será sábio ou estulto? Contudo, ele se assenhoreará de todo o meu trabalho em que me afadiguei, e em que me houve sabiamente debaixo do sol; também isso é vaidade.
19Mâ ani nanaßoc re ma cuan xnaßleb malaj ut mâcßaß li tâoc chokß cuêkaj. Incßaß ninnau ma cuan xnaßleb li tâêchanînk re li cßaßru cue li xinqßue inchßôl xcßanjelanquil riqßuin lin naßleb. Joßcan nak chixjunil li cßaßru xinbânu, mâcßaß na-oc cuiß.
20Pelo que eu me volvi e entreguei o meu coração ao desespero no tocante a todo o trabalho em que me afadigara debaixo do sol.
20Ra raj chic quicuecßa nak quinqßue retal nak cau quincßanjelac saß ruchichßochß chi mâcßaß rajbal.
21Porque há homem cujo trabalho é feito com sabedoria, e ciência, e destreza; contudo, deixará o fruto do seu labor para ser porção de quem não trabalhou nele; também isso é vaidade e um grande mal.
21Joßcaßin li cßanjelac saß ruchichßochß. Li cuînk nacßanjelac chi cau ut cuan xnaßleb chixcßoxlanquil chanru tixbânu. Abanan, nak nacam naxcanab chixjunil li quixbânu chokß re jalan li moco xcßulub ta xcßulbal xban nak incßaß xcßanjela rix. Joßcan nak li cßanjel li naxbânu nacana chi mâcßaß rajbal.
22Pois, que alcança o homem com todo o seu trabalho e com a fadiga em que ele anda trabalhando debaixo do sol?
22Riqßuin aßin nacßutun nak li cuînk mâcßaß naxra nak naxcamsi rib chi cßanjelac saß ruchichßochß.
23Porque todos os seus dias são dores, e o seu trabalho é vexação; nem de noite o seu coração descansa. Também isso é vaidade.
23Nak li cuînk cuan saß ruchichßochß junes raylal naxcßul ut junes chßaßajquilal. Incßaß nahilan chiru kßojyîn xban li cßoxlac. Chixjunil aßin mâcßaß na-oc cuiß.
24Não há nada melhor para o homem do que comer e beber, e fazer que a sua alma goze do bem do seu trabalho. Vi que também isso vem da mão de Deus.
24Li cßaßru us tixbânu li cuînk, aßan cuaßac ut ucßac ut xyalbal xsahil li cßaßru tixcßanjela. Ut lâin xinqßue retal nak chixjunil li cßaßru cuan ke li Dios naqßuehoc re.
25Pois quem pode comer, ou quem pode gozar. melhor do que eu?
25¿Ani ta biß târûk tâcuaßak ut tâsahokß saß xchßôl cui ta li Dios incßaß tixqßue li cßaßru re?Li Dios naxqßue xnaßleb li ani nacuan saß tîquilal ut naxqßue xsahil xchßôl ut naxtenkßa re nak tixtau ru lix yâlal. Abanan laj mâc naxcanab chi cßanjelac chi cau re nak tixxoc nabal li cßaßru re, ut tâqßuehekß re jalan li cuan saß tîquilal chiru li Dios. Joßcan ajcuiß aßin, mâcßaß na-oc cuiß. Junes raylal naxqßue.
26Porque ao homem que lhe agrada, Deus dá sabedoria, e conhecimento, e alegria; mas ao pecador dá trabalho, para que ele ajunte e amontoe, a fim de dá-lo �quele que agrada a Deus: Também isso é vaidade e desejo vão.
26Li Dios naxqßue xnaßleb li ani nacuan saß tîquilal ut naxqßue xsahil xchßôl ut naxtenkßa re nak tixtau ru lix yâlal. Abanan laj mâc naxcanab chi cßanjelac chi cau re nak tixxoc nabal li cßaßru re, ut tâqßuehekß re jalan li cuan saß tîquilal chiru li Dios. Joßcan ajcuiß aßin, mâcßaß na-oc cuiß. Junes raylal naxqßue.