Portuguese: Almeida Atualizada

Kekchi

Ecclesiastes

7

1Melhor é o bom nome do que o melhor ungüento, e o dia da morte do que o dia do nascimento.
1Kßaxal us nak châbil tâyehekß chirix li junjûnk xban nak châbil lix naßleb. Aßan kßaxal us chiru li sununquil ban. Ut kßaxal us li câmc chiru li yoßlâc.
2Melhor é ir � casa onde há luto do que ir a casa onde há banquete; porque naquela se vê o fim de todos os homens, e os vivos o aplicam ao seu coração.
2Kßaxal us nak toxic chi yoßlecß camenak chiru nak toxic chi ninkßeîc. Li ani toj yoßyo, tento nak cuânk saß xchßôl lix camic xban nak aßan li rosoßjic li junjûnk.
3Melhor é a mágoa do que o riso, porque a tristeza do rosto torna melhor o coração.
3Kßaxal us li yâbac chiru li seßec xban nak li raylal naxtenkßa junak chixtaubal xnaßleb.
4O coração dos sábios está na casa do luto, mas o coração dos tolos na casa da alegria.
4Li ani cuan xnaßleb nacßoxlac chirix li câmc. Ut li ani mâcßaß xnaßleb caßaj cuiß li ninkßeîc naxcßoxla.
5Melhor é ouvir a repreensão do sábio do que ouvir alguém a canção dos tolos.
5Kßaxal us nak tokßusekß xbaneb li cuanqueb xnaßleb chiru nak tâqßuehekß kalokßal xbaneb li mâcßaßeb xnaßleb.
6Pois qual o crepitar dos espinhos debaixo da panela, tal é o riso do tolo; também isso é vaidade.
6Lix sahil xchßôleb li mâcßaßeb xnaßleb yal nanumeß. Mâcßaß na-oc cuiß. Chanchan li chaj li yal naxhum rib.
7Verdadeiramente a opressão faz endoidecer até o sábio, e a peita corrompe o coração.
7Cui cuan junak cuan xnaßleb tixrahobtesi li ras rîtzßin, li jun aßan yô chixbânunquil joß naxbânu li mâcßaß xnaßleb. Ut cui cuan junak naxqßue rib chi tuminâc ru, li jun aßan naxpoß lix naßleb.
8Melhor é o fim duma coisa do que o princípio; melhor é o paciente do que o arrogante.
8Kßaxal us nak tâchoy li cßanjel li ac xatiquib xbânunquil chiru nak tâtiquib xbânunquil jun chic cßanjel ut incßaß tâchoy xbânunquil. Ut kßaxal us li cuyuc ib chiru li nimobresînc ib.
9Não te apresses no teu espírito a irar-te, porque a ira abriga-se no seio dos tolos.
9Ut incßaß tatjoskßok saß junpât joß nequeßxbânu li mâcßaßeb xnaßleb. Eb aßan nequeßjoskßoß saß junpât.
10Não digas: Por que razão foram os dias passados melhores do que estes; porque não provém da sabedoria esta pergunta.
10Incßaß tâye: —¿Cßaßut nak eb li cutan li ac xeßnumeß kßaxal useb chiruheb li cutan anakcuan?— Incßaß tâye chi joßcan xban nak caßaj cuiß li mâcßaßeb xnaßleb nequeßxye chi joßcan.
11Tão boa é a sabedoria como a herança, e mesmo de mais proveito para os que vêem o sol.
11Li châbil naßleb kßaxal us chokß reheb chixjunileb li cuanqueb saß ruchichßochß. Aßan joß jun li mâtan qßuebil reheb.
12Porque a sabedoria serve de defesa, como de defesa serve o dinheiro; mas a excelência da sabedoria é que ela preserva a vida de quem a possui.
12Li naßleb naxtenkßa li junjûnk. Joßcan ajcuiß li tumin naxtenkßa li junjûnk. Abanan li ani cuan xnaßleb naxnau xcolbal rix lix yußam.
13Considera as obras de Deus; porque quem poderá endireitar o que ele fez torto?
13Cheqßuehak retal li cßaßru naxbânu li Dios. ¿Ma cuan ta biß junak naru tixtîcobresi rix junak li cßaßak re ru li ac xyîb li Dios chi yocos rix?
14No dia da prosperidade regozija-te, mas no dia da adversidade considera; porque Deus fez tanto este como aquele, para que o homem nada descubra do que há de vir depois dele.
14Chisahokß saß êchßôl nak nequex-el chi us riqßuin li cßaßru nequebânu. Ut cui nachal li raylal saß êbên, cheqßuehak retal nak li Dios naqßuehoc sahil chßôlej ut naxqßue ajcuiß li rahil chßôlej. Mâ ani naxnau cßaßru tâchâlk chiru mokon.
15Tudo isto vi nos dias da minha vaidade: há justo que perece na sua justiça, e há ímpio que prolonga os seus dias na sua maldade.
15Usta mâcßaß na-oc cuiß lin yußam, abanan xinqßue retal li cuib chi naßleb aßin: Cuan nak eb li tîqueb xchßôl nequeßcam nak toj sâjeb. Ut cuan nak eb li incßaß useb xnaßleb najt nequeßcuan saß ruchichßochß.
16Não sejas demasiadamente justo, nem demasiadamente sábio; por que te destruirias a ti mesmo?
16Châbilakex, abanan incßaß chinumtâk lê châbilal. Chicuânk ênaßleb, abanan incßaß chinumtâk lê naßleb. ¿Cßaßru aj e nak têsach êrib êjunes?
17Não sejas demasiadamente ímpio, nem sejas tolo; por que morrerias antes do teu tempo?
17Cheqßuehak retal cßaßru têbânu re nak incßaß tânumtâk lê mâusilal saß êbên. Ut mêbânu tôntil naßleb. ¿Cßaßru aj e nak texcâmk chi toj mâjiß nacuulac xkßehil?
18Bom é que retenhas isso, e que também daquilo não retires a tua mão; porque quem teme a Deus escapa de tudo isso.
18Us nak têbânu li cßaßru nequecßoxla xbânunquil, abanan incßaß chinumtâk li cßaßru têbânu xban nak li ani naxxucua ru li Dios, us na-el riqßuin li cßaßru li naxbânu.
19A sabedoria fortalece ao sábio mais do que dez governadores que haja na cidade.
19Li ani cuan xnaßleb naqßueheß xcacuilal xban lix naßleb ut cau rib chiru lajêb chi cuînk li cuanqueb xcuanquil.
20Pois não há homem justo sobre a terra, que faça o bem, e nunca peque.
20Relic chi yâl mâ jun cuan saß ruchichßochß li kßaxal ta tîc xchßôl chi incßaß ta tâmâcobk.
21Não escutes a todas as palavras que se disserem, para que não venhas a ouvir o teu servo amaldiçoar-te;
21Mâpâb chixjunil li cßaßru nequeßxye li cristian re nak incßaß tâcuabi nak yôk chi âtinac châcuix lâ môs.
22pois tu sabes também que muitas vezes tu amaldiçoaste a outros.
22Xban nak lâat nacanau nak nabal sut ajcuiß xat-âtinac chirixeb jalan.
23Tudo isto provei-o pela sabedoria; e disse: Far-me-ei sábio; porém a sabedoria ainda ficou longe de mim.
23Quin-oc xtzßilbal rix li cßaßak re ru aßin xban nak cuan innaßleb. Abanan quicuecßa nak incßaß tzßakal lin naßleb chixbânunquil.
24Longe está o que já se foi, e profundíssimo; quem o poderá achar?
24Incßaß quinru xtzßilbal rix li cßaßak re ru aßin xban nak kßaxal chßaßaj xtaubal ru. Mâ ani naru xtaubal ru li cßaßak re ru aßin.
25Eu me volvi, e apliquei o meu coração para saber, e inquirir, e buscar a sabedoria e a razão de tudo, e para conhecer que a impiedade é insensatez e que a estultícia é loucura.
25Joßcan nak quin-oc xsicßbal xyâlal chanru nak tintau xtzßakob lin naßleb re nak tintau ru chixjunil li cßaßak re ru aßin. Quicuaj xtaubal ru cßaßut nak na-uxman li mâusilal ut li tôntil naßleb saß ruchichßochß.
26E eu achei uma coisa mais amarga do que a morte, a mulher cujo coração são laços e redes, e cujas mãos são grilhões; quem agradar a Deus escapará dela; mas o pecador virá a ser preso por ela.
26Nak yôquin chixtzßilbal rix chixjunil li cßaßak re ru aßin, quintau jun li chßaßajquilal kßaxal ra chiru li câmc. Aßan li ixk li incßaß us xnaßleb. Naxkßunbesi li cuînk toj retal natßaneß saß rukß. Caßaj cuiß li cuînk li naxqßue xlokßal li Dios naru naxcol rib chiru li ixk aßan. Abanan, laj mâc tzßakal natßaneß saß rukß aßan.
27Vedes aqui, isto achei, diz o pregador, conferindo uma coisa com a outra para achar a causa;
27Nak yôquin xtzßilbal rix li cßaßak re ru aßin, quintau li naßleb aßin, lâin li ninnau âtinac chi châbil.
28causa que ainda busco, mas não a achei; um homem entre mil achei eu, mas uma mulher entre todas, essa não achei.
28Nak toj mâjiß nintau li yôquin chixsicßbal, quintau jun li cuînk châbil xnaßleb saß xyânkeb li jun mil chic. Abanan mâ jun li ixk quintau châbil ta xnaßleb saß xyânkeb chixjunileb li ixk.Nak yôquin xtzßilinquil rix li cßaßak re ru aßin, quinqßue retal nak li Dios quixyîb li cuînk chi châbil ut chi tzßakal re ru. Abanan, eb aßan aß chic li mâusilal queßraj xbânunquil.
29Eis que isto tão-somente achei: que Deus fez o homem reto, mas os homens buscaram muitos artifícios.
29Nak yôquin xtzßilinquil rix li cßaßak re ru aßin, quinqßue retal nak li Dios quixyîb li cuînk chi châbil ut chi tzßakal re ru. Abanan, eb aßan aß chic li mâusilal queßraj xbânunquil.